– Pe cine aștepți?
– Nu mai aștept pe nimeni. Mă bucur de briza care trece...
– Nu ai familie?
– Am, am renunțat să-i mai aștept...
– Ești supărată?
– Nu, nu!! Sunt așa de la viață.
– Cum așa?
– Am învățat de-a lungul anilor că, nu trebuie să așteptăm pe nimeni.
– Dar, o mamă trebuie să-și aștepte mereu copiii...
– Mulți ani am crezut că, da... Apoi, am învățat că, așteptarea e doar o iluzie...
Ziua în care înțelegem că nimeni nu aparține nimănui că și, copiii sunt ai Universului. Am devenit liberi să primim fie copiii, fie ce ne oferă viața!
– Și când copiii nu vin?
– Nimeni nu așteaptă! Am fost amăgiți să simțim iubirea, ca atașament. Iubirea adevărată înseamnă să știi să te detașezi, iubirea este libertatea de a iubi permițându-i celuilalt să zboare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu