Țara Soarelui Răsare. De ce se numește așa?

 Toată lumea știe că Japonia se mai numește și Țara Soarelui Răsare. De ce se numește ea așa? Pentru că de la Est vine lumina. Dăăă!!! E simplu ca „bună ziua”. Dar cine a numit-o așa prima dată? Ei, aici e aici, că nu multă lume știe. Dar, nu intrați în panică, rezolvăm noi această problemă stringentă, ca să nu vă stricați ziua cu dilema asta.

Cel care a venit cu ideea Țării Soarelui Răsare s-a numit Shōtoku, era prinț, și ar fi trăit prin secolul al VII-lea d.Hr. Am spus „ar fi trăit” că nu se știe nimic sigur despre individ. Nici măcar dacă ar fi existat în realitate. Tot ce știm despre el vine din cea mai veche cronică a Japoniei, intitulată sugestiv „Cronica Japoniei”. Sau Nihon Shoki. Asta  a fost scrisă prin secolul al VIII-lea și, cel puțin în prima parte, aduce teribil cu poveștile cu feți-frumoși japonezi și cu dragoni, tot de pe acolo.

Ideea este că prințul ăsta ar fi pus bazele Japoniei, cu primul guvern centralizat, cu prima constituție, cu reguli, cu toate cele. A mai adus și budismul în țară, că ăia erau cam recalcitranți și era nevoie de o religie să îi ții în frâu, altfel nu te înțelegeai cu nebunii. De fapt, cam tot ce ar fi făcut el are legătură cu budismul. Inclusiv acea constituție, una dintre primele din lume. 

Faza cu ea este că nu are decât vreo 17 articole, adică e un fel de culegere cu cele zece porunci biblice, doar că aici sunt 17. Ele se referă în primul rând la regulile de bună purtare, pe bază de budism, adică să nu faci nasoale, să nu fumezi în biserică, să nu te dai la nevasta altuia, decât dacă ești nobil sau, mai ales, împărat, caz în care te cam durea la bască. La cât se hăcuiau ăia între ei, putem deduce, de asemenea, că au omis partea cu „să nu ucizi”. Nici nu se făcea să le iei japonezilor această mică și nevinovată plăcere în viață. 

Foarte important era articolul ăla cu iubirea aproapelui, în cazul de față cel mai apropiat fiind împăratul. Pe ăsta era musai să îl iubești necondiționat, că altfel te umflau milițienii și securiștii vremii și te făceau exponatul principal la ora de biologie, cursul de disecție fără anestezic la broaște proaste și cu gura mare. 

Ei bine, ca să nu o lungim, după atâtea lucruri bune pentru japonezi, prințul Shōtoku a deschis și primele relații diplomatice cu vecinii chinezi, trimițându-le ălora o scrisoare care începe duios cu expresia „De la suveranul Țării Soarelui Răsare către suveranul Țării unde Apune Soarele”. Cu asta, v-ați prins și cam câtă geografie știa el. Japonezilor le-a plăcut la nebunie denumirea, așa că au adoptat-o, ceea ce nu se poate spune și despre chinezi. Deci, de-acolo a venit. Acum o știți și pe asta.