Legenda Florii Paștelui -Passiflora (sursa net)

În cele șase zile în care Bunul Dumnezeu a făcut întrega Sa creație – cerul, pământul, noaptea și ziua, soarele, stelele și luna -, a împodobit și Grădina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase și mai parfumate. Iar cea mai aleasă floare din Grădina Raiului este Floarea Paștelui.

Firavă și aparent de neluat în seamă, Floarea Paștelui este regina florilor și aici, pe pământ, cel puțin pentru o zi: ziua Învierii Domnului Iisus Hristos.

Martor al Învierii Domnului Iisus Hristos
Pentru că a fost martor al Învierii Fiului lui Dumnezeu, delicata plantă și-a primit în dar haina strălucitoare alb-gălbuie. Iată povestea ei.
Când trupul Domnului Iisus Hristos răstignit era dus către mormânt, tot drumul era presărat cu floricele mohorâte, care plângeau împreună cu femeile mironosițe din cortegiul funerar. Una dintre sfintele femei a cules un buchețel și l-a depus la intrarea mormântului în care a fost depus Domnul Hristos. Ostașii romani care păzeau mormântul nu au băgat de seamă că, pe lângă pietroiul care închidea mormântul, au prins rădăcini și străjuiesc acele niște floricele umile.

În miez de noapte, piatra s-a dat la o parte: o lumină mare s-a ivit la ușa mormântului, iar floricelele firave au devenit deodată strălucitoare, pline de viață, mărturisind și ele Învierea Fiului Omului, împreună cu îngerul care străjuia lângă mormânt.

Așa se face că, de două mii de ani, în noaptea sfântă a Învierii, floarea Paștelui cântă, împreună cu toată creștinătatea, ”Hristos a inviat!”: