În funcție de culoare, irisul transmite mesaje diferite si aparte:
- Iris albastru: credință, speranță;
- Iris purpuriu: înțelepciune, compliment;
- Iris galben: pasiune;
- Iris alb: puritate.
În Grecia Antica Irisul era un simbol al ideii și mesajului iar bărbații plantau pe mormintele soțiilor sau iubitelor plante de iris, ca un tribut adus zeiței Iris.
Floarea de Iris era considerată și de a avea proprietăți de vindecare, în timp ce medicii foloseau rădăcini de iris în amestec cu oțet și miere, ca un remediu contra tusei, răcelii și indigestiei.
Irisul are o valoare simbolica în numeroase civilizații ale lumii.
Denumirea florii de iris vine de la cuvântul grecesc "iris" care înseamnă curcubeu. Legenda florii de iris pornește de la zeița greaca Iris, zeița soarelui, mesager între Olimp și Terra, drumurile sale fiind marcate de un curcubeu multicolor. Zeița Iris prelua mesaje zeilor de pe Muntele Olimp, ținut divin numit și “ochiul paradisului” și însoțită de un nor de stropi strălucitori ce formau un minunat curcubeu, le aducea pământenilor. Astfel, în mitologia greacă, florea de iris era un simbol al Ideii de comunicare.
Floarea de iris apare și în cultura Egiptului antic, ca simbol al puterii.
După apariția creștinismului, irisul a început să fie considerat drept "Floarea Fecioarei Maria", simbol al protecției divine, al credinței, înțelepciunii și valorii.
Irisul a fost floarea națională a Franței. Una din legende amintește că regele Franței Ludovic al VII-lea (1119-1180) care după victoria unei bătălii a văzut flori de iris și a decis ca această floare să fie "Floarea lui Ludovic", ce a devenit cu timpul floarea de crin. Floarea de iris a fost cel dintâi simbol al regalității, fiind premergătorul faimoasei flori de crin iar una din legendele franceze ne povestește că primul rege al Franței, Clovis, avea o soție convertită la creștinism - Clotilda, care a încercat ani în șir să-l convingă și pe soțul ei să treacă la creștinism. În anul 469 e.n, regatul Franței a fost invadat de un trib germanic iar Clovis a jurat că, dacă va reuși să iasă învingător din această confruntare, va deveni creștin și va înlocui cele trei broaște de pe stindard cu trei iriși. Francezii au fost biruitori iar Floarea de iris (fleur de lis) a devenit emblemă, fiind pictata pe stindardul de luptă.
Legenda mai spune că, chiar și Ioana d’Arc (creștina care l-a sprijinit pe Charles al V-lea, numit și "Delfinul" pentru înscăunare), a purtat un steag alb cu emblema “Dumnezeu binecuvântează Franța ”, sub forma unei flori de iris, atunci când a condus trupele franceze către victorie împotriva celor engleze. Din aceste legende derivă semnificația irisului ca reprezentare a regalității si protecției divine.
Floarea de iris este alături de crizantemă simbolul oficial al Japoniei, ca simbol al eroismului, în mitologia japoneza, legenda floarea de iris fiind legata de cea a crizantemei.
În China, irisul a fost recunoscut ca spirit al dansului și al începutului de vară. Petalele lui moi, fluturând gingașe, amintesc poporul chinez de aripile de fluture și, de aceea floarea de iris este cunoscută în China sub numele de Tze Hu-Tieh sau "Purple Butterfly."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu