A JUDECA ȘI CRITICA - REALITATEA ÎN CARE TRĂIM
■ A ne judeca lumea, semenii și realitatea, înseamnă a ne eschiva de la asumarea responsabilității vindecării propriei vieți, prin refuzul a ne desprinde de minciună, iluzie, teamă, rană și durere.
■ A ne critică sau respinge lumea, semenii, viața și realitatea, pentru ceea ce ne oglindesc și trezesc in mentalul nostru [ca resentiment, durere, ostilitate, panică, grijă, neajuns sau teamă] - e sinonim cu a blama sau a pedepsi oglinda, când nu ne place ceea ce vedem privindu-ne prin ea.
■ Binele și răul lumii în perceptia și acceptul nostru, al celor care-l defim și-l modelam dupa chipul si asemanarea noastră, în veleități de caracter - sunt parti complementare ale adevarului menit a defini lumea, care ne vorbește prin mintea colectivă, în diversele ei stări de manifestare, despre noi si despre ea.
■ Astfel, percepția "răului" lumii, ni se naște în minte... și se manifestă ca balast, prin atitudinea, trairile și experiențele care ne definesc realitatea, când alegem sa ne pierdem libertatea de a trăii sau a zbura [ca efect sau consecință, a respingereii sau reprimarii "binelui"..., sub diferse forme ale refuzului iubirii ei].
■ Refuzul de a iubi binele sau de a accepta lumea [precum este ea în diversele nuanțe ale manifestări ei] se naste din resentimentele și criticile la care apelăm [prin a ne reprimarea iubirea], pentru a o putea respinge, pedepsi și blama.
■ Astfel alegerea "raului", in detrimentul "binelui"... sau a suferintei, în locul iubirii - sunt consecințe ale imaturității noastre emoționale, nascute din durerile, fricile si conflictele interioare, pe care le purtam si le hrănim mental, când preferăm minciuna, refuzând sa rostim si sa valudam adevărul.
■ Teama... de a asuma prin conștiință Calea Christică a iubirii, a Adevărului, a Pacii și a Vieții - ne vorbește despre convingerile limitative, furiile si atasamentele emotionale pe care le dezvoltăm:
▪︎ pentru a ne hrani dependența de suferință; sau
▪︎ pentru a ne activa ostilitatea, ca să decimă binele, pacea și lumina din noi.
■ "Hrănindu-se" cu energia toxica a furiilor, a supararilor si a stărilor noastre conflictuale - "răul" [care ne contaminează sufletul, ne otrăvește inima si ne activează teama] - ne oglindeste carențele afective, neîmpăcarile, traumrle și ostilitatea... pe care refuzam a le vindeca.
■ Rămânând captivi pe frecvența energetică și emotională [de joasa vibrație]: a durerii, a neimpacării și a persoanelor abuzive - asupra cărora consideram că e just să ne revărsăm: indignarea, supărările, furiile, dusmaniile, frustrările, toxicitatea sau ostilitatea..., noi actionam în virtutea "dublei măsuri".
■ Actionând pe fondul imboldului subconștient al minții ego, care ne ațăță și ne îndeamnă să-i blamăm sau să-i invinui pe ceilalti, pentru ceea ce ne lipseste sau și noi sunem - nu facem decăt să ne înstrăinăm de adevăr, pierzândune clarviziunea, respectul de sine și abilitatea spiritului... de a iubi prin conștiință sau a gândi lucid.
■ A ne hranii supararile, resentimentele și durerile, nascute din teamă și din nevoia subconstientă de a-i judeca, a-i pedepsi sau a-i "pune la punct" pe cei pe care-i consideram vinovati, pentru că ne oglindesc adevaruri incomode despre noi - nu facem decât:
- sa le preluam obiceiurile daunatoare si lipsite de iubire;
- să le experimentăm durerile;
- să le trăim experiențele, starile emotionale și traumele sufletesti;
- să le manifestăm lipsa respectului de sine;
- să căram în locul lor, bagaje karmice care nu ne apartin
■ Prin eroarea de a crede că e "treaba noastră": sa judecăm, să încriminăm sau sa corectam alegerile, erorile, experiențele si atitudinea celorlalti - ne interpunem între ei si lectiile lor...
■ Risipindu-ne energia sufleteasca:
- prin a judeca lumea sau a corecta alegerile, viața și experiențele celorlalți;
- prin a ne hrani resentimente si teamă in relatia cu lumea;
- prin a ne privi, vedea si exprima viața, trăirile și realitatea, din prisma neajunsurilor, a neîmpacarilor, a fricilor sau a durerilor pe care le purtam...
● nu facem decâ ne vlăguim sufletul, de iubire și viață.
■ Prin a da vina pe ceilalți pentru ceea ce alegem sa fim, sa exprimam si traim... sau pri a trai experiența celorlalti - nu facem decăt sa ne eschiva de la asumarea responsabilității vindecării sau indreptari propriilor experiențe, lecții si trairi..., lipdindu-ne inima, sufletul, trupul și vieiaț: de iubire, fericire, bucurie si pace.
■ Atunci când refuzăm... să ne folosim in mod eficient resursele si abilitatile spirituale [pentru a ne vindeca rana sufletească... si a ne ridica vibratia vietii, prin constiință, compasiune, acceptarea, asumarea, adevar, iubire, respect de sine și pace - alegem... să ne risipim energia vitală si resursele afective, intrând în conflict cu lumea, lumina, adevarul, pacea și viața din noi.
■ Reprimându-ne iubirea și permițând ego-ului să ne separe de lumina noastră sufletească, prin a ne condamna la a trăii în beznă, confuzie, durere, conflict, dușmanie, invidie, minciună și teamă - noi respingem binele, inocența și adevărul - alegând voit ssu inconstiet: "răul", greul, nefericirea, prejudecata, presupunerea, neimpăcarea, sresul, grijile, neajunsurile, lipsurile, iluzia și teama, ca experiență și repere de viață.
■ Prin a ne crește vibratia energetică, a ne indrepta erorile de perceptie și a intra prin cumpatare de resurse, vindecare de teamă si renunțare la judecată, pe frecvența vieții, [incompatibila cu intunericul mentala si sufleteasc al persoanelor saracite de: lumină, iubire, fericire, bucurie, adevăr, compasiune, prețuire, respect și pace] - ne dam șansa evolutiei și metamorfozei spirituale.
■ Continuând să-i judecăm sau să-i " tragem de mânecă", pe cei care ne scot la lumină adevarul despre propriile noastre dureri și ostilități [născute din neiubire și teamă] - ne configuram mentalul, destinul, perceptiile experiențele, rolurile, trairile, convingerile, lumea și reitatea: - pe a ne seta "atitudinea ostila", în relatia cu sinele divin, cu semenii, cu sufletul cu Adevarul, cu Pacea și cu Viața.
