La anii mei (sursa net)

 LA ANII MEI...

Sunt o femeie care nu invidiază talia unei tinere, pentru că eu am fost așa și uneori nu m-am simțit fericită să fiu așa.

Acum îmi văd curbele și le iubesc, pentru că știu că trupul meu tandru s-a transformat într-o femeie. Matură da, dar și împlinită, o femeie căreia îi place să fie iubită, dorită, care nu are complexe sau prejudecăți.

La vârsta mea, nu vreau să am o piele fină, fără riduri sau vergeturi, pentru că am dat viață, m-am îngrășat, am avut bucuria de a fi mamă și am asumat riscul de a da naștere unui copil.

Am câștigat bătălii împotriva morții, iar acest trup a fost rezistent și îi aplaud curajul, bunătatea de a găzdui în el cele mai valoroase comori ale vieții mele.

La vârsta mea nu invidiez un chip fără riduri sau netedă, pentru că astăzi au trecut anii, nenumărate nopți nedormite, probleme, boli și tristețe.

Uneori nu puteam să zâmbesc, iar alteori râdeam în hohote...

Și acest chip care acum are urme, sunt urmele lăsate de fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare furie.

În fiecare zi de vară și în fiecare iarnă.

Aceste urme care reprezintă clipe, momente, anecdote, experiențe, trăiri.

Poate că nu sunt la fel de impecabilă ca la 17 ani, dar este frumos la vârsta mea, pentru că viața mea este cea care mi-a lăsat riduri pe față ca o amintire că sunt încă în viață...

La vârsta mea, nu trebuie să par mai tânără, să atrag mai multe priviri la această vârstă, aleg clar cine stă în viața mea și cine trebuie să plece.

Nu tolerez dezordinea sau nesiguranța.

Nu le permit să mă intoxice sau să mă manipuleze.

La vârsta mea, nu sunt geloasă, nu verific telefoanele mobile, nu mă uit la nimeni.

La această vârstă, îmi place să fiu iubită.

Și dacă nu mă mai iubesc, nici eu nu vreau.

Și dacă nu mă iubesc, deschid ușa, nu leg pe nimeni, nu țin pe nimeni cu forța.

La vârsta mea, nu sunt aici să cerșesc, sunt aici să primesc.

Trebuie să trăiesc, nu să sufăr.

La vârsta mea știu cine sunt prietenii mei și îi număr pe degete, pentru că am puțini, dar sunt adevărați ...

Ei sunt confidenții mei și am încredere în ei.

Și sunt unici, pentru că sunt doar cu cei care vor să fie cu mine.

Nu pretind sau cer prietenie.

Dacă cineva dă greș, pleacă.

Și punctul final.

Știu să iert, dar știu și să scap de cei care m-au rănit.

La vârsta mea, mă îmbrac așa cum vreau, mă pieptăn cum vreau.

Uneori pot fi sexy, îndrăzneață si alteori tandră, feminină.

Uneori sunt elegantă iar alteori sunt doar cu pantaloni, așa ies pe stradă...

Uneori nu mă pieptăn toată ziua și pijamalele rămân fără să mă îngrijoreze deloc, pentru că în acest moment nu mă afectează ce vor spune despre mine și nici nu intenționez să arăt bine pentru nimeni.

Cine mă iubește, știe că astăzi pot fi fără machiaj și mă acceptă așa.

Și mai știe că pot merge la magazin uluitoare pur și simplu pentru că vreau să arăt așa.

Pe cine am ales să mă iubească, l-am ales pentru că mă acceptă așa, așa cum sunt și zâmbește doar când vede nebunia mea, autenticitatea mea îi face plăcere...

La vârsta mea, nu mă voi schimba pentru nimeni.

Dacă greșesc, îmi asum consecințele

La vârsta mea, nu permit nimănui să mă judece.

Îmi permit să greșesc

Uneori regret

Dar mă aplaud de o mie de ori mai mult.

La vârsta mea, nu am nevoie să mă recunoască nimeni.

Ei nici măcar nu văd realizările mele.

Mă îmbrățișez, mă felicit...

La vârsta mea, știu să mă încred în Dumnezeu, pentru că am parcurs un drum cu el.

L-am cunoscut și știu că EL nu dă greș.

Știu când vrea să mă ajute și să mă îmbrățișeze.

Voi cădea în brațele Lui și voi lăsa totul în baza Lui nedumeririle și dificultățile mele.

Știu că, deși sunt femeie, voi fi mereu copil în ochii Lui.

Și mă închin la picioarele Lui.

La anii mei...

Nu voi arăta bine pentru alții.

Nu trebuie să fac nimic,  pentru gustul nimănui.

La vârsta mea, sunt liberă.

Liberă de gândire, de decizie.

Liberă în valorile și principiile mele.

La vârsta mea, dau din abundență dragoste, prietenie și loialitate.

Dacă îmi corespund, mă bucur, iar dacă nu, vă mulțumesc și vă spun la revedere.

Și asta mă face enorm de fericită.

Pentru anii mei, nu vă deranjați

Este o plăcere să fiu eu.

La anii mei... 

Povestea cepei (sursa net)

 Povestea cepei

A fost odată ca niciodată o livadă plină de legume și pomi fructiferi. Era plăcut să stai la umbra copacilor. Dar într-o bună zi, au început să crească cepe speciale. Fiecare avea o culoare diferită: roșu, galben, portocaliu, violet? Culorile erau orbitoare, precum culoarea unei priviri sau a unei amintiri frumoase.

După mai multe investigații, s-a dovedit că fiecare ceapă avea o piatră prețioasă în inima sa. Una avea un topaz, alta un rubin, alta un smarald? Dar, dintr-un motiv de neînțeles, oamenii au început să spună că acest lucru era periculos, nepotrivit și chiar rușinos. Așa că frumoasele cepe au trebuit să înceapă să-și ascundă piatra prețioasă cu straturi din ce în ce mai întunecate și urâte, pentru a deghiza cum arătau în interior.

Până când au devenit cepe vulgare, iar altele chiar au ales să se ascundă din nou în pământ. Un înțelept căruia îi plăcea să stea la umbra livezii și care înțelegea limbajul cepelor a trecut pe acolo, a început să vorbească fiecăreia dintre ele și le-a întrebat:

ÎNȚELEPTUL:

De ce nu vă arătați așa cum sunteți și înăuntru?

Unele dintre ele au răspuns:

Pentru că m-au obligat să fiu așa...

ALTELE...

Nu știu, dar am fost învățată să arăt ca celelalte...

ALTELE...

Pentru că respingerea mă doare...

Toate au fost de acord că straturile erau puse de alți „normali” și chiar ele o făceau pentru a evita să fie etichetate drept „ciudate”.

Înțeleptul a izbucnit în lacrimi, gândindu-se la „atrocitatea” care se comitea cu o ceapă atât de valoroasă, iar când oamenii l-au văzut plângând, s-a gândit că este înțelept să plângă în fața cepei.

Astfel, din acea zi, toată lumea plânge atunci când o ceapă își deschide inima în fața noastră. 

Demisia oficială (sursa net)

 "Demisia oficială ‼️

Subsemnatul, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum, abuziv, fără voința mea! După analiza detaliată a situației , m-am hotărât să  mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil cu toate drepturile pe care le-am avut cândva , dar la care am renunțat cu prea mare ușurință . Promit solemn, imediat după ce o sa-mi reiau atribuțiile de copil....n-o să-mi pese de nicio știre , politică , certuri între oameni, încercări de a-i împacă ....fără jenă am să scot limba ca raspuns celor care mă fac obraznic...am să fug în iarbă desculț sărind în bălți strigând cu putere bucuria mea...jucându-ma cu câini si mâțe afurisite, îmi voi arăta direct pe cine iubesc și pe cine nu fără să mă prefac....voi fi EU, acel copil simplu, sincer, jucăuș , obraznic dar cu iubire sinceră ..

Da, acel copil minunat!"

LEGENDA REGINEI NOPȚII (sursa net)

 LEGENDA REGINEI NOPȚII -

floarea cu parfum divin

     O veche și frumoasă legendă ne spune că undeva departe trăia un tânăr foarte bogat, atât de bogat încât se zicea că ar fi putut construi un pod de la palatul său până la lună, din bijuteriile pe care le avea iar din banii săi ar fi putut îmbrăca în aur tot Pământul. Și, acest tânăr tăria într-un lux inimaginabil și o ducea din petreceri în petreceri, în compania multor femei frumoase și bogate. 

    Tânărul nici nu simțea cum i-au trecut anii iar la un moment dat a simțit că i-a venit timpul să se așeze la casa lui. Însă, el nu și-a dorit o fată din cele cu care se distrase ani în șir în petreceri pline de strălucire... voia o fata simplă, dar care să-l iubească. Într-o bună zi, călătorind pe moșia sa a zărit o fată culegând flori de leac, pe care a plăcut-o, a luat-o cu sine, s-au căsătorit și au trăit fericiți o bună bucată de timp.

    Cu toate acestea, la un moment dat, tânărul nostru începu să tânjească după petrecerile strălucitoare și conversațiile de salon, după viața ce-o dusese înainte...  i se părea că soția lui era fără gust și strălucire și parcă nici nu mai era atât de frumoasă ca atunci când o văzuse culegând flori de leac... îi admira inteligența și înțelepciunea, că-l iubea, dar el voia și altceva... astfel, s-a decis să se întoarcă la viața dinainte.

   Soția lui îi ducea dorul și, într-o noapte, uitându-se la regele Lunii ce părea că-și mână turma ca mai înainte, cum făcuse dintotdeauna pe câmpiile fără iarbă ale Lunii îi zise:

    - Ce să-ți dau ca să-mi aduci bărbatul înapoi și să-l faci să nu mai plece niciodată de lângă mine?

   Și, pasămi-te că regele Lunii era și îngerul morții căci îi răspunse imediat:

    - Iubește-mă pe mine și eu îți voi înapoia tot ce-mi ceri!

    - Te voi iubi și pe tine, că e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu, iubirea sinceră, a răspuns ea.

     Și, atunci ea a simțit că au să-i crească aripi, rochia i se transformă în mătase țesută cu fire de aur și nestemate, pletele aurii i se făcură precum catifeaua în care străluceau stele de foc...

    În acest timp bărbatul cel bogat se întoarse acasă si își striga soția să vină să-i aducă veșmintele de noapte... însă, deși străbătu întreg palatul chemând-o, nu fu chip să o găsească. Reveni mirat și complet uluit în dormitor... și se aplecă pe fereastra deschisă și începu să-și strige soția însă, ca răspuns simți că intră un parfum divin pe care nu-l mai simțise niciodată... nici în vreunul din saloanele de lux și nici o altă femeie, oricât de bogata. Privind mirat pe fereastră și, stupoare... ca prin minune, în mijlocul grădinii văzu că răsărise un superb covor de flori mici, albe și roz, strălucitoare, cu un puternic, suav și diafan parfum iar in mijlocul lor, stătea însăși Regina nopții împodobită, parfumată și frumoasă, așa cum n-o mai văzuse niciodată. Și-o dori mai mult ca oricând... însă , în zadar, nu fu niciun chip să se apropie de ea.

    - Am luat eu ce-ai disprețuit tu, ceea ce n-ai fost în stare să vezi... ai să-i simțit parfumul divn în fiecare noapte în care va dori să se oglindească în lumina mea ...dar n-ai s-o mai poți atinge vreodată", spuse Regele Lunii, apoi se făcu liniște.

    Și, de atunci încoace, omul nostru cel bogat stă în fiecare noapte la aceeași fereastră sperând să-și revadă femeia pe care o pierduse definitiv, din vina sa, alergând după altele...doar pentru a-i mai simți fie și măcar o dată din parfumul pe care nu avusese înțelepciunea să-l simtă și să-l păstreze doar pentru sine, așa cum se mai întâmplă și acum în viață... când unii mai aleargă după plăceri efemere. 

    Și, poate că o mai fi stând și acum când va povestesc la aceeași fereastră, de n-o fi murit, între timp... de dor, de jale, de tristețe, remușcări și bătrânețe.

    ...Iar tu să-ți amintești mereu de povestea bogatului fără minte când vei vedea floarea iubitei Regelui Lunii: REGINA NOPȚII!

Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii (sursa net)

 🤔Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii, după ani buni, vreo 70...?

Că nu toți oamenii sunt la fel

... că nu toți gândesc ca mine

... că fiecare, este diferit

... că dincolo de lacrimi, există zâmbet sau invers

... că omul este văzut prin faptele sale

... că toți suntem de înlocuit

... că răutatea iese la iveală, când omul este în suferință

... că bunătatea nu se oferă gratuit

... că iubirea rămâne liantul ce leagă două suflete

... că niciodată nu trebuie să spui niciodată

... că mâine este departe și că doar clipa de acum, trebuie prețuită

... că a trăi printre oameni, este o provocare

... că zilnic, avem ceva de învățat

... că respectul este câștigat cu greu

... că cei 7 ani de acasă, nu se pierd cu fiecare răsărit...

 🧏‍♀️Și cel mai mare adevăr este :

... că într-o zi, niciunul dintre noi, nu va mai fi!🤷‍♀️

Iată de ce EVREII sunt bogați (sursa net)

 Iată de ce EVREII sunt bogați: 

         8 zicale după care se conduc:

     Aproape jumătate dintre cei mai bogați oameni ai lumii și dintre lauriații Premiului Nobel sunt evrei. Încercările prin care a trecut această națiune de-a lungul istoriei i-au determinat să fie de două ori mai buni, mai muncitori, mai ambițioși.

   Orice evreu prosper știe și se conduce de aceste opt zicale.

   1. Bani există pentru toți.

Spre deosebire de alte naționalități, evreii nu se tem de bogăție și nu consideră că pot avea un venit bun doar persoane alese. Ei sunt convinși că banii ajung pentru fiecare, lucru de care-și amintesc datorită zicalei: „Dacă să iei din mare un ulcior cu apă, nivelul mării nu va scădea.”

   2. Bogăția nu este un viciu.

   O problemă frecventă a oamenilor săraci este prejudecata că toți oamenii bogați sunt niște hoți și ticăloși. De aceea, mulți se gândesc în sinea lor că e mai bine să fie săraci, dar cinstiți. Evreii însă nu consideră bogăția un viciu, ci o binecuvântare: „Dacă Domnul ar fi iubit săracii, săracul n-ar mai fi fost sărac.”

   3. Evreii acționează, nu visează.

   Încă o caracteristică a evreilor este hărnicia. Ei încearcă să vorbească mai puțin și să facă mai mult. Bineînțeles, e bine să visezi la o viață mai bună, dar trebuie să depui efort ca s-o obții: „Dacă rugăciunile ar ajuta, oamenii i-a angaja pe alții să se roage pentru ei” sau „Nu te îmbogățești doar din intenții bune.”

   4. Prietenii ți-i alegi.

   Evreii încearcă să se înconjoare cu oameni productivi, de succes. Se știe foarte bine că noi suntem influențați de cei ce ne înconjoară. Oamenii prosperi din preajmă ne motivează, ne stimulează și ne ajută. Mai mult, evreii sunt foarte sociabili și își fac relații cu oricine, la care pot să apeleze când au nevoie – „Nu ignora oamenii „mici”, ei te pot înălța”.

   5. Evreii muncesc pentru sine.

   Chiar dacă lucrezi pentru cineva, întotdeauna trebuie să pui mai presus de toate propriile interese. „Cel ce nu lucrează pentru sine, lucrează pentru alții.”

   6. Banii nu se irosesc.

   Există un stereotip în privința zgârceniei evreilor, de fapt ei o numesc economisire rațională. Irosirea banilor pe lucruri inutile nu este decât o prostie omenească. „Unul prost poate cumpăra mai mult, decât zece mii de deștepți pot vinde.”

   7. Nu trăi cu ziua de azi.

Gândul la viitor și la bunăstarea urmașilor este încă o caracteristică a evreilor. Iată de ce toate mamele evreice cresc copii „eroi și învingători”, iar tații adună avere nu doar pentru copii dar și pentru nepoți. „Ceea tata câștigă, fiul trăiește”

   8. Evreii nu-și etalează bogăția.

Despre un evreu nu vei ști niciodată câți bani într-adevăr are. Ei nu-și etalează bogăția pentru a nu atrage invidia celor din jur: „Nu ai bani – nu fi leneș, ai bani – nu fi mândru”.😇

LEGENDA TRANDAFIRULUI ROȘU (sursa net)

 LEGENDA TRANDAFIRULUI ROȘU

    „Să nu uităm, nicicând,

    Să iubim trandafirii,

    Ei sunt pe-acest pământ,

    Un simbol al iubirii”...

     Legenda ne povestește o întâmplare cu un munte înalt, înalt de tot, atât de înalt încât nici o vietate și nici o plantă nu ajungea în vârful lui. Însă, într-o zi, ceva începu să se miște sub pământ și o tulpiniță plăpândă apăru spre lumină și, în câteva zile, aceasta se transformă într-un minunat trandafir roșu. 

   - Vai, ce frumos sunt... Sunt roșu ca sângele! stătea și privea în jur și era foarte mândru de frumusețea lui, trandafirul... dar zilele treceau și nimeni nu-l vedea, nu-l auzea, nu-i vorbea, motiv pentru care trandafirul deveni tot mai trist, tăcut și disperat.

- Ce să fac și cum să fac să plec de aici? Rădăcinile mă țin înlănțuit în pământ și nu pot să mă mișc, gândea el. 

    Pe când se gândea tăcut și abătut, deasupra lui trecu în zbor un vultur care l-a auzit că plânge și a coborât să-i vorbească. 

   - Ce-i cu tine, floare? De ce ești tristă?

   - Nu sânt o floare! Eu sânt un trandafir și sunt supărat pentru că nu știu cum am crescut aici singur, în vârful acestui munte unde nimeni nu-mi poate admira frumusețea. Te rog, nu vrei să mă ajuți?

- Cum să nu, dar ce trebuie să fac ?

- Caută o grădină frumoasă cu flori, apoi sapă cu ciocul tău puternic, scoate-mă de aici și mută-mă acolo!

- Bine, așa am să fac, îi răspunse vulturul.

     Vulturul își luă elan și zbură deasupra orașului și atâta căută până când găsi grădina potrivită... era plină de flori de toate culorile iar trandafirii erau plantați pe un rondou special de unde să poată fi admirați de toată lumea care trecea pe acolo. Imediat, se întoarse la trandafir și îi spuse: 

   - Ți-am găsit un loc minunat care, sunt convins că-ți va plăcea foarte mult. Vei sta alături de alți trandafiri frumoși ca și tine și vei fi admirat de foarte multă lume.

- Vai, ce bine, abia aștept să fiu acolo! Te rog mult, sapă, ajută-mă și scoate-mă cât mai repede și mută-mă! Te rog frumos!

     Apoi, vulturul se apucă de treabă, săpă, săpă și, după un timp reuși să-i scoată, rând pe rând, toate rădăcinile dar când să-l apuce de floare să-l tragă afară, petalele s-au rupt și au căzut la pământ. 

   - Vai de mine! strigă vulturul... Ce-am făcut?! Te-am omorât?!

   - Nu te speria, floarea mea s-a desfăcut în petale dar eu nu am murit. Du-mă repede în grădina pe care mi-ai ales-o și vei vedea că anul viitor voi înflori și mai frumos.

    Zis și făcut. Vulturul l-a mutat pe prietenul său, trandafirul roșu, și l-a asigurat că primăvara viitoare va fi primul său admirator.

    Și, de atunci, în toate grădinile orașelor și satelor oamenilor, frumoșii trandafiri își arată în fiecare primăvară, an de an mândri și semeți frumusețea lor, spre deliciul tuturor privitorilor!!!