INDUSTRIA FARMA FUNCȚIONEAZĂ AȘA (sursa net)

 “INDUSTRIA FARMA FUNCȚIONEAZĂ AȘA: 

CA să faci bani cu medicamente ai nevoie de clienți , nu neapărat de boli reale❗

Și ce faci pentru asta?

 Cum fac  rost de  mai mulți clienți?  

Simplu❗

Pentru diagnosticarea unei boli,  oamenii fac niște analize❗

 După cum știți toți,  analizele sunt în regulă în funcție de niște valori de referință❗

 De exemplu,  colesterolul  este un marker 

 care indică grăsimile din corp, iar glicemia reprezintă  zahărul- glucoza din corp.  

În ultimii  20 de ani,  statistic sunt mai mulți oamenii cu probleme de colesterol și diabet,  dar în REALITATE NU SUNT ❗

Știți  cum a fost treaba? 

Treptat în ultimii 20 de ani, AU MODIFICAT VALORILE  LIMITĂ,  ADICĂ LE-AU SCĂZUT❗ ( colesterol , diabet și multe  alte boli.  )

Fiecare scădere  aduce sute de milioane de noi clienți și miliarde  de euro, cu un nou medicament. 

Au scăzut VALORILE  tensiunii  arteriale, zahărului din sânge , colesterolului  având  o mulțime  de pacienți  noi❗

VALORILE LIMITĂ DIN CE ÎN CE MAI JOASE CHEIA SUCCESULUI ÎN  PENTRU INDUSTRICA FARMACEUTICĂ. ❗

Ceea ce  am afirmat ,  legat de  scăderea valorilor, în  ultimii 20 de ani  se poate  verifica.

 Industria farmaceutică este strâns legată de ,,diagnostice"❗

Dacă nu ar exista așa multe ,,diagnostice" această industrie s- ar prăbuși❗

Eu nu spun că nu există diagnostice , dar cu cât ,,sunt" mai multe,   cu atât mai mult înflorește această industrie,  care conduce lumea .  

În concluzie,  ei nu au nevoie de oameni sănătoși, ci ca să ,,prospere"  ei creează ,,nesănătatea"❗

Noi avem practic o farmacie internă extrem de rafinată, orice substanța poate fi produsă în doza potrivita, la momentul potrivit, pentru organul potrivit făra efecte secundare și cu toate ,,instrucțiunile la pachet"!

Omul e disponibil să cheltuie lunar o grămadă de bani pe medicamente, dar nu e disponibil DELOC să înțeleagă  că se poate vindeca singur, renunțând la negativitate❗❗❗

Capacitatea corpului de a se vindeca nu poate fi cumpărată de la farmacie,  ci este GRATIS în mintea ta, după ce ștergi  credințele false ,

 care ți- au fost induse și gravate de către alții în subconștient. 

,,Medicul" viitorului omenirii este omul 

însuși- Sinele lui, nu cineva ,,specializat"  din exterior sau tehnologia.

Sănătatea este o expresie a nivelurilor de conștiința!!!”

A SOSIT TIMPUL PLECĂRII ÎN NOU (sursa net)

 “A SOSIT TIMPUL PLECĂRII ÎN NOU,

 GĂTIT PENTRU MAREA „NOUL ZORI”...

 ☆Unul dintre cele mai dificile lucruri din viața noastră este să presupunem că ceva s-a încheiat, dar oricât de dureros ar fi, există legături care trebuie rupte și o etapă încheiată.  Și este că, uneori, pentru a fi fericiți trebuie să învățăm să ne luăm la revedere.

 ☆Astăzi este momentul să închid ciclurile și să încep un nou capitol în viața mea, să mă eliberez de lanțurile care mă leagă de ceea ce a fost, dar nu mai este, să las în urmă piese care nu se mai potrivesc.

 ☆Este timpul să iei puțin curaj și să te ridici, să apuci pungile și să închizi ușa acelei camere întunecate pentru a privi înainte și a merge făcând loc unei lumi noi.  E timpul să înveți să zbori.

 ☆Nu voi uita niciodată oamenii care au făcut parte din viața mea și indiferent de motivul pentru care nu mai fac parte din prezentul meu, pentru că fiecare dintre ei mi-a lăsat o experiență, m-au învățat ceva ce trebuia să învăț

 ☆Unii mi-au făcut lumea mai frumoasă, m-au ajutat să fiu un om mai bun, mi-au oferit momente incredibile de fericire, m-au ținut de mână când am căzut sau mi-au oferit un umăr pe care să plâng atunci când aveam nevoie.

 ☆ Alții m-au trădat, mi-au provocat durere, mi-au încălcat stima de sine, m-au învățat ce nu este iubirea sau pur și simplu m-au învățat să nu fiu ca ei.  Și dacă azi au rămas în urmă, este pentru că cu siguranță nu se mai potrivesc în prezentul meu.

 ☆Și să mă agăți de trecut, să las ușile întredeschise și să hrănesc iluzii fără temei, este ca și cum aș duce un rucsac greu în spate, care nu face decât să mă împiedice să merg înainte.

 ☆Nu este ușor să închizi ciclurile și se cere mult curaj, pentru că doar eu știu ce am trăit, ce am pierdut și rănile pe care trebuie să le vindec, dar încerc să-mi amintesc că în spatele unui capăt există mereu o nouă oportunitate de a fi din nou fericit.  Și deși trecutul nu poate fi șters sau editat, nu există o greșeală mai gravă decât a trăi în ceea ce nu mai are sens.

 ☆Astăzi mă iert dacă am luat vreodată decizii greșite și am rănit accidental pe cineva care m-a iubit.  Astăzi îi iert pe cei care, conștient și inconștient, mi-au făcut-o sau m-au făcut să simt că nu este de ajuns...

 ☆ Mă eliberez de durere și suferință pentru un trecut care nu se va întoarce și închid uși care cântăresc în mine, acceptând că nu a existat, iar ceea ce am trăit nu putea fi decât așa.

 ☆ Din experiențe pe care le înveți, iar până la urmă totul iese la iveală.  Viețile noastre sunt alcătuite din etape și fiecare dintre ele îndeplinește un scop și, deși nu voi uita trecutul, îl las acolo unde îi este locul.

 ☆ E curajos să începi tristețea, să te uiți la orizont și să iei zborul.  Este curajos să începi din nou și să nu te mai chinui pentru ceea ce nu se va întoarce.  Și astăzi este o zi bună să mă uit în oglindă și să încep să mă iubesc.

 ☆Astăzi decid să fac un nou capitol în viața mea, o persoană fericită pentru ea, nu pentru amintiri, sau pentru altcineva.  Este timpul să închid ciclurile, să trăiesc în prezent și să fiu din nou eu, pentru că mă așteaptă lucruri mai bune și mă iubesc întreg.

 ☆ Închide ciclurile.  Nu din orgoliu, nici din cauza incapacității, nici din cauza aroganței, ci pentru că, pur și simplu, asta nu se mai potrivește în viața ta.

 ☆Închide ușa, schimbă înregistrarea, curăță casa, scutură praful...

 ☆Nu mai fii cine ai fost și devii cine ești.”

La anii mei (sursa net)

 LA ANII MEI...

Sunt o femeie care nu invidiază talia unei tinere, pentru că eu am fost așa și uneori nu m-am simțit fericită să fiu așa.

Acum îmi văd curbele și le iubesc, pentru că știu că trupul meu tandru s-a transformat într-o femeie. Matură da, dar și împlinită, o femeie căreia îi place să fie iubită, dorită, care nu are complexe sau prejudecăți.

La vârsta mea, nu vreau să am o piele fină, fără riduri sau vergeturi, pentru că am dat viață, m-am îngrășat, am avut bucuria de a fi mamă și am asumat riscul de a da naștere unui copil.

Am câștigat bătălii împotriva morții, iar acest trup a fost rezistent și îi aplaud curajul, bunătatea de a găzdui în el cele mai valoroase comori ale vieții mele.

La vârsta mea nu invidiez un chip fără riduri sau netedă, pentru că astăzi au trecut anii, nenumărate nopți nedormite, probleme, boli și tristețe.

Uneori nu puteam să zâmbesc, iar alteori râdeam în hohote...

Și acest chip care acum are urme, sunt urmele lăsate de fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare furie.

În fiecare zi de vară și în fiecare iarnă.

Aceste urme care reprezintă clipe, momente, anecdote, experiențe, trăiri.

Poate că nu sunt la fel de impecabilă ca la 17 ani, dar este frumos la vârsta mea, pentru că viața mea este cea care mi-a lăsat riduri pe față ca o amintire că sunt încă în viață...

La vârsta mea, nu trebuie să par mai tânără, să atrag mai multe priviri la această vârstă, aleg clar cine stă în viața mea și cine trebuie să plece.

Nu tolerez dezordinea sau nesiguranța.

Nu le permit să mă intoxice sau să mă manipuleze.

La vârsta mea, nu sunt geloasă, nu verific telefoanele mobile, nu mă uit la nimeni.

La această vârstă, îmi place să fiu iubită.

Și dacă nu mă mai iubesc, nici eu nu vreau.

Și dacă nu mă iubesc, deschid ușa, nu leg pe nimeni, nu țin pe nimeni cu forța.

La vârsta mea, nu sunt aici să cerșesc, sunt aici să primesc.

Trebuie să trăiesc, nu să sufăr.

La vârsta mea știu cine sunt prietenii mei și îi număr pe degete, pentru că am puțini, dar sunt adevărați ...

Ei sunt confidenții mei și am încredere în ei.

Și sunt unici, pentru că sunt doar cu cei care vor să fie cu mine.

Nu pretind sau cer prietenie.

Dacă cineva dă greș, pleacă.

Și punctul final.

Știu să iert, dar știu și să scap de cei care m-au rănit.

La vârsta mea, mă îmbrac așa cum vreau, mă pieptăn cum vreau.

Uneori pot fi sexy, îndrăzneață si alteori tandră, feminină.

Uneori sunt elegantă iar alteori sunt doar cu pantaloni, așa ies pe stradă...

Uneori nu mă pieptăn toată ziua și pijamalele rămân fără să mă îngrijoreze deloc, pentru că în acest moment nu mă afectează ce vor spune despre mine și nici nu intenționez să arăt bine pentru nimeni.

Cine mă iubește, știe că astăzi pot fi fără machiaj și mă acceptă așa.

Și mai știe că pot merge la magazin uluitoare pur și simplu pentru că vreau să arăt așa.

Pe cine am ales să mă iubească, l-am ales pentru că mă acceptă așa, așa cum sunt și zâmbește doar când vede nebunia mea, autenticitatea mea îi face plăcere...

La vârsta mea, nu mă voi schimba pentru nimeni.

Dacă greșesc, îmi asum consecințele

La vârsta mea, nu permit nimănui să mă judece.

Îmi permit să greșesc

Uneori regret

Dar mă aplaud de o mie de ori mai mult.

La vârsta mea, nu am nevoie să mă recunoască nimeni.

Ei nici măcar nu văd realizările mele.

Mă îmbrățișez, mă felicit...

La vârsta mea, știu să mă încred în Dumnezeu, pentru că am parcurs un drum cu el.

L-am cunoscut și știu că EL nu dă greș.

Știu când vrea să mă ajute și să mă îmbrățișeze.

Voi cădea în brațele Lui și voi lăsa totul în baza Lui nedumeririle și dificultățile mele.

Știu că, deși sunt femeie, voi fi mereu copil în ochii Lui.

Și mă închin la picioarele Lui.

La anii mei...

Nu voi arăta bine pentru alții.

Nu trebuie să fac nimic,  pentru gustul nimănui.

La vârsta mea, sunt liberă.

Liberă de gândire, de decizie.

Liberă în valorile și principiile mele.

La vârsta mea, dau din abundență dragoste, prietenie și loialitate.

Dacă îmi corespund, mă bucur, iar dacă nu, vă mulțumesc și vă spun la revedere.

Și asta mă face enorm de fericită.

Pentru anii mei, nu vă deranjați

Este o plăcere să fiu eu.

La anii mei... 

Povestea cepei (sursa net)

 Povestea cepei

A fost odată ca niciodată o livadă plină de legume și pomi fructiferi. Era plăcut să stai la umbra copacilor. Dar într-o bună zi, au început să crească cepe speciale. Fiecare avea o culoare diferită: roșu, galben, portocaliu, violet? Culorile erau orbitoare, precum culoarea unei priviri sau a unei amintiri frumoase.

După mai multe investigații, s-a dovedit că fiecare ceapă avea o piatră prețioasă în inima sa. Una avea un topaz, alta un rubin, alta un smarald? Dar, dintr-un motiv de neînțeles, oamenii au început să spună că acest lucru era periculos, nepotrivit și chiar rușinos. Așa că frumoasele cepe au trebuit să înceapă să-și ascundă piatra prețioasă cu straturi din ce în ce mai întunecate și urâte, pentru a deghiza cum arătau în interior.

Până când au devenit cepe vulgare, iar altele chiar au ales să se ascundă din nou în pământ. Un înțelept căruia îi plăcea să stea la umbra livezii și care înțelegea limbajul cepelor a trecut pe acolo, a început să vorbească fiecăreia dintre ele și le-a întrebat:

ÎNȚELEPTUL:

De ce nu vă arătați așa cum sunteți și înăuntru?

Unele dintre ele au răspuns:

Pentru că m-au obligat să fiu așa...

ALTELE...

Nu știu, dar am fost învățată să arăt ca celelalte...

ALTELE...

Pentru că respingerea mă doare...

Toate au fost de acord că straturile erau puse de alți „normali” și chiar ele o făceau pentru a evita să fie etichetate drept „ciudate”.

Înțeleptul a izbucnit în lacrimi, gândindu-se la „atrocitatea” care se comitea cu o ceapă atât de valoroasă, iar când oamenii l-au văzut plângând, s-a gândit că este înțelept să plângă în fața cepei.

Astfel, din acea zi, toată lumea plânge atunci când o ceapă își deschide inima în fața noastră. 

Demisia oficială (sursa net)

 "Demisia oficială ‼️

Subsemnatul, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum, abuziv, fără voința mea! După analiza detaliată a situației , m-am hotărât să  mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil cu toate drepturile pe care le-am avut cândva , dar la care am renunțat cu prea mare ușurință . Promit solemn, imediat după ce o sa-mi reiau atribuțiile de copil....n-o să-mi pese de nicio știre , politică , certuri între oameni, încercări de a-i împacă ....fără jenă am să scot limba ca raspuns celor care mă fac obraznic...am să fug în iarbă desculț sărind în bălți strigând cu putere bucuria mea...jucându-ma cu câini si mâțe afurisite, îmi voi arăta direct pe cine iubesc și pe cine nu fără să mă prefac....voi fi EU, acel copil simplu, sincer, jucăuș , obraznic dar cu iubire sinceră ..

Da, acel copil minunat!"

LEGENDA REGINEI NOPȚII (sursa net)

 LEGENDA REGINEI NOPȚII -

floarea cu parfum divin

     O veche și frumoasă legendă ne spune că undeva departe trăia un tânăr foarte bogat, atât de bogat încât se zicea că ar fi putut construi un pod de la palatul său până la lună, din bijuteriile pe care le avea iar din banii săi ar fi putut îmbrăca în aur tot Pământul. Și, acest tânăr tăria într-un lux inimaginabil și o ducea din petreceri în petreceri, în compania multor femei frumoase și bogate. 

    Tânărul nici nu simțea cum i-au trecut anii iar la un moment dat a simțit că i-a venit timpul să se așeze la casa lui. Însă, el nu și-a dorit o fată din cele cu care se distrase ani în șir în petreceri pline de strălucire... voia o fata simplă, dar care să-l iubească. Într-o bună zi, călătorind pe moșia sa a zărit o fată culegând flori de leac, pe care a plăcut-o, a luat-o cu sine, s-au căsătorit și au trăit fericiți o bună bucată de timp.

    Cu toate acestea, la un moment dat, tânărul nostru începu să tânjească după petrecerile strălucitoare și conversațiile de salon, după viața ce-o dusese înainte...  i se părea că soția lui era fără gust și strălucire și parcă nici nu mai era atât de frumoasă ca atunci când o văzuse culegând flori de leac... îi admira inteligența și înțelepciunea, că-l iubea, dar el voia și altceva... astfel, s-a decis să se întoarcă la viața dinainte.

   Soția lui îi ducea dorul și, într-o noapte, uitându-se la regele Lunii ce părea că-și mână turma ca mai înainte, cum făcuse dintotdeauna pe câmpiile fără iarbă ale Lunii îi zise:

    - Ce să-ți dau ca să-mi aduci bărbatul înapoi și să-l faci să nu mai plece niciodată de lângă mine?

   Și, pasămi-te că regele Lunii era și îngerul morții căci îi răspunse imediat:

    - Iubește-mă pe mine și eu îți voi înapoia tot ce-mi ceri!

    - Te voi iubi și pe tine, că e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu, iubirea sinceră, a răspuns ea.

     Și, atunci ea a simțit că au să-i crească aripi, rochia i se transformă în mătase țesută cu fire de aur și nestemate, pletele aurii i se făcură precum catifeaua în care străluceau stele de foc...

    În acest timp bărbatul cel bogat se întoarse acasă si își striga soția să vină să-i aducă veșmintele de noapte... însă, deși străbătu întreg palatul chemând-o, nu fu chip să o găsească. Reveni mirat și complet uluit în dormitor... și se aplecă pe fereastra deschisă și începu să-și strige soția însă, ca răspuns simți că intră un parfum divin pe care nu-l mai simțise niciodată... nici în vreunul din saloanele de lux și nici o altă femeie, oricât de bogata. Privind mirat pe fereastră și, stupoare... ca prin minune, în mijlocul grădinii văzu că răsărise un superb covor de flori mici, albe și roz, strălucitoare, cu un puternic, suav și diafan parfum iar in mijlocul lor, stătea însăși Regina nopții împodobită, parfumată și frumoasă, așa cum n-o mai văzuse niciodată. Și-o dori mai mult ca oricând... însă , în zadar, nu fu niciun chip să se apropie de ea.

    - Am luat eu ce-ai disprețuit tu, ceea ce n-ai fost în stare să vezi... ai să-i simțit parfumul divn în fiecare noapte în care va dori să se oglindească în lumina mea ...dar n-ai s-o mai poți atinge vreodată", spuse Regele Lunii, apoi se făcu liniște.

    Și, de atunci încoace, omul nostru cel bogat stă în fiecare noapte la aceeași fereastră sperând să-și revadă femeia pe care o pierduse definitiv, din vina sa, alergând după altele...doar pentru a-i mai simți fie și măcar o dată din parfumul pe care nu avusese înțelepciunea să-l simtă și să-l păstreze doar pentru sine, așa cum se mai întâmplă și acum în viață... când unii mai aleargă după plăceri efemere. 

    Și, poate că o mai fi stând și acum când va povestesc la aceeași fereastră, de n-o fi murit, între timp... de dor, de jale, de tristețe, remușcări și bătrânețe.

    ...Iar tu să-ți amintești mereu de povestea bogatului fără minte când vei vedea floarea iubitei Regelui Lunii: REGINA NOPȚII!

Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii (sursa net)

 🤔Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii, după ani buni, vreo 70...?

Că nu toți oamenii sunt la fel

... că nu toți gândesc ca mine

... că fiecare, este diferit

... că dincolo de lacrimi, există zâmbet sau invers

... că omul este văzut prin faptele sale

... că toți suntem de înlocuit

... că răutatea iese la iveală, când omul este în suferință

... că bunătatea nu se oferă gratuit

... că iubirea rămâne liantul ce leagă două suflete

... că niciodată nu trebuie să spui niciodată

... că mâine este departe și că doar clipa de acum, trebuie prețuită

... că a trăi printre oameni, este o provocare

... că zilnic, avem ceva de învățat

... că respectul este câștigat cu greu

... că cei 7 ani de acasă, nu se pierd cu fiecare răsărit...

 🧏‍♀️Și cel mai mare adevăr este :

... că într-o zi, niciunul dintre noi, nu va mai fi!🤷‍♀️