Tot ce ești la ora actuală este rezultatul trecutului tău, al deciziilor care ți s-au sugerat/impus sau pe care le-ai acceptat/luat în trecut.
Îți propun să faci o pauză de un minut, să închizi ochii și să îți faci o evaluare a ceea ce ești acum. Ești mulțumit de tine? Ești ferm în decizii? Aștepți ca alții să decidă pentru tine sau tu iei hotărârile, indiferent ce îți spun ceilalți?
Ești o persoană preocupată să facă pe plac tuturor, sau te pui pe tine pe primul loc, știind că doar tu te poți ajuta cel mai bine?
Îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce simți și faci, pentru viața ta, sau ești obișnuit să arăți cu degetul în exterior spre oricine îți intră în raza ta de acțiune?
Cum îți evaluezi relațiile personale și profesionale? Te rog să treci de răspunsul „bune” sau „e bine!”, care iese automat, fără gândire.
Ești mulțumit de ceea ce vezi când te uiți în oglindă dimineața?
Cum te simți în prezența partenerului/partenerei? Relația te împlinește? Ai așteptări de la oameni? Vrei ca ei să facă ceva sau să se schimbe pentru a-ți fi mai bine?
Stai mult în trecut? Ai obiceiul să cauți oameni cu care să povestești mult despre perioade din trecut?
Ai tendința de a compara tot ce ți se întâmplă acum cu ceea ce a fost mai demult? Ai obiceiul de a te compara pe tine cu ceea ce ai fost în trecut? Trecutul este un etalon pentru tine?
Regreți trecerea timpului? Folosești des cuvinte sau fraze care fac trimitere la vremuri demult apuse?
Fii sincer(ă) cu tine. Răspunsurile sunt doar pentru tine, pentru a-ți face o idee despre cât de ancorat ești în prezent și câte uși din trecut au rămas deschise.
Orice situație sau relație din trecutul tău pe care nu le-ai încheiat oficial sunt ca niște porți rămase deschise larg, iar pe acolo se scurge toată energia și viața ta prezentă. De ce? Pentru că în loc să observi prezentul, să te vezi acum, s-ar putea să compari totul cu ceva de mai demult: ba că nu mai ești la fel de tânăr(ă) (n-ai cum, dăăăă!), ba că nu mai ești la fel de slab(ă), sau că partenerul/partenera nu mai e la fel ca la început; că vremurile sunt altele și ce bine era altădată, sau că oamenii nu mai sunt așa cum erau odinioară.
Acestea sunt doar câteva exemple de gândire care iau energia din prezent și o redirecționează către subiectul discuției.
Se spune că energia curge acolo unde este îndreptată atenția. Asta înseamnă că îți trimiți energia vieții acolo unde stai cel mai mult: în experiențele trecutului, în realitatea prezentului sau în planurile de viitor.
Dacă ai relații neîncheiate cu foști parteneri, să știi că încă faci schimb de energie cu ei. Nu este suficient să divorțezi în acte pentru a pune capăt legăturii energetice dintre voi; e nevoie să ierți. Cum îți dai seama că e gata? Atunci când te gândești sau vorbești despre el/ea, nu mai ai nicio reacție, nu-ți mai stârnește amintiri.
Orice întâmplare din trecut pe care nu ai încheiat-o este devoratoare a energiei din prezent. Iar dacă ai mai multe situații rămase în coadă de pește, s-ar putea să înțelegi acum de ce te simți din ce în ce mai stors și mai obosit.
Una dintre capcanele gândirii care împiedică omul să închidă ușile trecutului este credința că timpul le rezolvă pe toate. Greșit! Timpul așterne uitarea, dar nu rezolvă nimic. Și uite așa mai rămâne încă o ușă deschisă prin care se scurge energia vitală.