Eşti român dacă nu te opreşti când nu mai poți, ci doar dacă nu mai crezi că mai poți.
Eşti român dacă ți-a rămas un pic de cer senin după fiecare furtună, şi tu ştii cum să stai sub el ca să te simți liber.
Eşti român dacă atunci când ți se spune că va fi rău, că nu se poate, că e imposibil, tu deja ai câteva idei despre cum vei reuşi.
Eşti român dacă te duci peste tot în lume şi te întorci acasă, la străzile tale cu gropi şi improvizații, cu cel mai mare dor din lume.
Eşti român dacă în cele mai grele situații poţi să râzi un pic de necaz, ca să îi faci în ciudă şi să plece de la tine.
Eşti român dacă improvizezi din mers, fără să iei în calcul care ar fi cel mai rău lucru care ar putea să se întâmple?
Eşti român când te bucuri că te-ai născut într-o țară apărată, câştigată şi trudită de strămoşii tăi, cei cărora le datorezi recunoştința pentru inima din pieptul tău, care, oriunde ar merge, bate româneşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu