„Dacă nu ar fi femeia lângă bărbat, el ar deveni un fel de mic monstruleț egoist, închis, rapac. Atâta timp cât ea trăiește cu el, îl va îndemna mereu la deschidere.
Bărbatul este foarte vulnerabil la deschidere. Preferă închistarea în propria suferință lăuntrică fără să o facă cunoscută în fața nimănui. Îi e frică să se deschidă, iar fără o femeie e aproape imposibil să o facă singur. Și totuși, chiar lângă ea, arareori o face sau chiar, niciodată.
Se deschide puțin, testează reacțiile ei și apoi vede el dacă o mai face sau nu. Ea vrea deschiderea lui pentru că într-o inimă închisă, ea nu poate pătrunde. Și atunci, acea energie din el însuși numită "iubire", stagnează. Adică ea există, dar e degeaba.
Dar nu numai că stagnează, ci chiar se alterează și se transformă în frică. Atunci el devine și mai temător, și mai defensiv, și mai conflictual. Ori invers, adică și mai agresiv, și mai rece, și mai indiferent.
Bărbatul ramolit psihic este cel în a cărui inimă nu mai strălucește iubirea, ci doar frica.
De asta el are nevoie de femeie. Altfel, nu se poate deschide și nu poate lăsa energia iubirii să curgă și să fie vie. Asta nu se poate face decât de la om la om, de la suflet la suflet. Iar fără iubirea vie care curge prin tine, devii un fel de mort-viu. Sufli suflare de viață, dar pe dinăuntru ești gol, gol, gol.
Nu poți fi în două bărci în același timp. Nu poți sluji la doi domni. Sau la două doamne. Când o bagi în seamă pe una, începe cealaltă să te pizmuiască. Ori ești în iubire, iar atunci ești bine și totul strălucește în tine și în afara ta. Ori ești în frică, ți-e mereu rău și totul e doar pustiu în jurul tău!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu