LEGENDA TOAMNEI (sursa net)

 

Demult, demult, în negura timpului, pământul era stăpânit de spiritele naturii, care umblau libere și trăiau într-o armonie perfectă. Ființe, animale, plante, fenomene ale naturii, toate își foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasă... magia domnea in această lume. 

    Aici trăia și Tatăl Anotimpurilor împreună cu cele patru fiice ale sale: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Neastâmpărate și incredibil de frumoase, alergau zi de zi, de colo colo aducând zâmbete pe fețele tuturor. 

Fiecare dintre ele avea câte un har aparte: primăvara venea cu flori și o explozie de culori... vara cu grâne mănoase și multa bucurie... toamna - cu roade gustoase și culori pastelate, iar iarna, cu o explozie de alb și multă liniște. 

    Într-una din zile, hoinărind pe dealuri, Toamna a văzut Soarele. Și a rămas tare uimită de frumusețea si strălucirea lui. În acel moment, în gândul ei a încolțit dorința de a fi mai frumoasa și mai iubită decât Soarele însă, oricât de mult au încercat bătrânul tată și surorile ei să o convingă că nu are nici un motiv să fie nemulțumită, Toamna era din ce în ce mai posomorâtă. Dacă înainte era plină de voioșie acum era melancolică si tristă. 

    Într-o dimineață, înainte de a se trezi toată lumea, Toamna a plecat de la casa ei... a mers ea ce a mers, cu gândul de a ajunge pe cel mai înalt munt unde plănuia să fure Soarele de pe bolta cereasca și să-l ascundă în hăul unei peșteri. Doar că urcușul ei era din ce in ce mai greu... Vântul a aflat de gândurile ei și el sufla acum și le spunea tuturor despre intenția Toamnei. Toți erau înfiorați și cutremurați de intențiile acesteia. Era prima dată când se întâmpla așa ceva în lumea lor. 

    Atunci, zânele pădurii au hotărât să prindă fată si o sa bage într-o cușca. Zis și făcut și, astfel toamna a fost prinsă. Oricât a încercat ea sa se zbată zânele au prins-o și urma sa fie judecată.  Soarele a aflat și el ce i se pregătea și a fost tare supărat... Doar rugămințile tatălui Toamnei l-au înduplecat să nu-i pedepsească pe toți pentru nesăbuința Toamnei.

   Din acest moment lumea s-a schimbat... echilibrul a fost zdruncinat și de atunci familia bătrânului Anotimp a fost destrămată. Fiecare dintre fete urma să călătorească singura prin lume câte trei luni și să aducă oamenilor câte ceva din harurile lor. 

    De atunci, în Septembrie, an de an, Soarele își întoarce fața... astfel, copacii și lumea plantelor mor pentru a renaște în primăvară când Soarele se reîntoarce. Toamna vine melancolică și trista, gândindu-se încă la ceea ce a vrut sa facă. A păstrat încă roadele bogate dar tot ea aduce și vânturi și ploi înfrigurate.

    O toamnă bogat și îmbelșugată , cu sănătate, bucurii și împliniri in casă și în suflet, oameni dragi. Doamne ajută, tuturor!