Cei puternici (sursa net)

 Cei puternici nu sunt iubiți.

Sunt incomozi .

Sunt greu de manipulat.

Cei puternici știu ce simt , își cunosc drepturile

și nu sunt dispuși să renunțe la ele.

Știu să fie fericiți în ciuda tuturor.

Au rădăcini puternice .

Nu este ușor să le distrugi principiile, demnitatea , încrederea în sine.

Pot să păstreze orice adevăr, loviturile soartei,

furtunile si emoțiile cuiva.

Nu se tem de durere ,

au trecut deja prin propriul lor iad personal

și știu cum să transforme rănile în înțelepciune, ei știu să se bucure de viață,

păstrând frumusețea și gingășia în inimă.

Nu rătăcesc pe străzile altora, nu fac schimb de fericire,nu cerșesc dragoste.

Trăind sincer,cei puternici evoluează .

Fiecare dintre ei poartă o cruce personală

fără sa o lase să cadă pe umerii altora.

Când greșesc si cad , se ridică …învatand o lecție din căzătura , în loc să acuze pe cineva.

Cei puternici știu să plece, pentru totdeauna.

Nu testați rezistența lor …

ALBINELE VIEȚII MELE (sursa net)

🐝 Știați că una dintre primele monede din lume înfățișa o albină?

 🐝 Știați că mierea conține enzime vii?

 🐝 Știați că aceste enzime mor la contactul cu o lingură de metal?  Cel mai bine se mănâncă mierea cu o lingură de lemn, dacă nu găsești una folosește una de plastic.

 🐝 Știați că mierea conține o substanță care ajută creierul să funcționeze mai bine?

 🐝 Știați că mierea este unul dintre produsele rare de pe pământ, singurul care poate susține viața omului?

 🐝 Știați că albinele i-au salvat pe africani de foame?

 Este suficientă o lingură de miere pentru a menține o persoană în viață timp de 24 de ore?

 🐝Știați că propolisul produs de albine este unul dintre cele mai puternice ANTIBIOTICE ale naturii?

 🐝 Știați că mierea nu are termen de valabilitate?

 🐝 Știați că trupurile marilor împărați ai lumii erau îngropate în sicrie de aur și apoi acoperite cu miere pentru a preveni putrezirea?

 🐝 Știați că termenul LUNA DE MIERE provine din faptul că mirii consumă miere pentru fertilitate după căsătorie?

 🐝 Știați că o albină trăiește mai puțin de 40 de zile, vizitează cel puțin 1000 de flori și produce mai puțin de o linguriță de miere, dar pentru ea este o viață întreagă.

Şase reguli care stimulează producerea de neuroni și regenerarea creierului pe tot parcursul vieții (sursa net)

 Fugiți de rutină

Creierul se hrănește cu noutăți. Schimbarea stimulează celulele stem din creier să producă neuroni. De aceea, trebuie să evităm pe cât posibil rutina, plictiseala. Potrivit profesorului Pierre-Marie Lledo, creierul are o permanentă „sete de a înțelege și de a învăța”, pe care trebuie să o respectăm și să o cultivăm.

Luptați contra „infobezității”

Astăzi suntem supuși unei avalanșe de informații nocive pentru creier. Specialiștii numesc acest fenomen „infobezitate”. Prof. Lledo spune că „multe dintre informațiile pe care le primim sunt inutile, toxice și nu incită creierul să producă noi neuroni. Dimpotrivă, creierul bombardat cu informații este cuprins de anxietate”. Concret, ce puteți face? Selectați cu atenție informațiile, optați pentru ceea ce vă este util, ceea ce înțelegeți și vă interesează cu adevărat.

Evitați anxioliticele și somniferele

Anxioliticele și somniferele blochează capacitatea normală de înțelegere și de funcționare a creierului. Consumul de anxiolitice și somnifere echivalează cu punerea creierului pe pilot automat. Aceste tratamente cronice sunt extrem de nocive pentru producția de neuroni.

Faceți mișcare!

„Trebuie neapărat să luptăm contra sedentarismului, deoarece știința ne demonstrează că activitatea fizică, mușchii produc substanțe chimice (numiți factori trofici) care, pe cale sanguină, acționează direct asupra creierului și mai ales în ceea ce privește regenerarea acestuia”, explică prof. Lledo. Există deci o relație directă între dezvoltarea musculară și producția de neuroni.

Fiți sociabili

Anumite părți ale creierului, pe care nu le putem controla, se activează doar atunci când relaționăm cu alți oameni. „Este ceea ce numim creierul social”, precizează specialistul. Cu cât vom dezvolta mai multe relații sociale, cu atât este mai benefic pentru această zonă a creierului.

Îngrijiți-vă „creierul din intestin”

Recent, oamenii de știință au confirmat că intestinul posedă o vastă rețea neuronală care comunică în permanență cu creierul. Această relație este posibilă datorită microbiomului intestinal, numit și „creierul din intestin” sau „al doilea creier”. Așa se explică de ce alimentația noastră are un rol covârșitor pentru sănătatea creierului. Specialiștii recomandă un consum bogat de fibre, o dietă echilibrată care să mențină echilibrul microbiomului intestinal. În schimb, alimentația monotonă, bogată în zahăr, grăsimi, de tip fast-food favorizează proliferarea unor specii bacteriene care provoacă toxicitate. Aceste toxine ajung inclusiv la nivelul creierului provocând de la anxietate și depresie până la demență.

Ești ce e (sursa net)

 "Ești ce e și cea mai profundă dorință a ta. Cum ți-e dorința, ți-e și intenția. Cum ți-e intenția, ți-e și voința. Cum ți-e voința, ți-e și fapta. Cum ți-e fapta, ți-e și soarta."

Ce știm noi despre alţii (sursa net)

Ce poţi afla despre un om în câteva minute pe săptămână la telefon? Sau în niște mesaje scrise la repezeală?  

Că e sănătos sau nu, că-i merge bine sau nu, că este obosit fizic sau nu. Mai nimic!!!

Despre ceea ce are în suflet un om nu putem decât bănui. 

Despre gândurile, lacrimile, regretele, zâmbetele, frământările,  dorurile, rănile unui om, de cele mai multe ori nu aflăm niciodată. 

Nici despre momentele în care își simte sufletul de plumb.

Cu câtă ușurință ne lăsăm înșelați de aparenţe, cu câtă ușurință blamăm, acuzăm, bârfim, judecăm! Cu prea multă ușurință! 

Nu voi putea să explic niciodată de ce ne este mai ușor să distrugem decât să creăm, să vorbim decât să ascultăm, să rănim decât să vindecăm.

Dacă am ști să înnodăm cuvintele, faptele, privirile, gesturile și tăcerile unui om, poate am ajunge să ne înțelegem mai bine.  

Dar se pare că nu avem timp nici răbdare pentru asta...💙

Ce este omul? (sursa net)

Este un amalgam de contraste. De ce? Fiindcă plânge și râde,  iubește și urăște,  se bucură și se întristează, strigă și tace..

În om se ascunde o putere nebănuită care a fost pusă la încercare atunci când a luptat în războaie, a făcut foamete, a escaladat munţi, și în același timp alături de acea putere nebănuită se află și o doză de fragilitate. 

Dintre toate viețuitoarele de pe pământ,  omul este (după părerea mea!) cel mai neajutorat. De ce? Fiindcă toată viaţa sa este dependent de familie, prieteni, cunoscuţi, societate. 

Pe cât de puternic este un om, pe atât de slab este. Uneori e suficientă o vorbă ca să-l doboare, o dragoste neîmpărtășită, o respingere ca să-l răvășească în ultimul hal. Bine, că recunoaștem asta sau nu, e altceva.

Și ne credem invicibili.. Ce naivi!  Trăim de parcă am avea de trăit mii de ani. Risipim timpul, unicul bun care ne aparține cu adevărat. 

Ceea ce avem, de fapt, este doar prezentul.  

Trecutul a rămas undeva în urmă,  nu mai avem nicio putere asupra lui, viitorul este incert, doar prezentul,  clipa e ceea ce stăpânim, ce putem schimba și mai ales, trăi la maxim. De cele mai multe ori însă, nu conștientizăm asta, și risipim timpul cu nesăbuință, pe oameni, relaţii, serviciu care nu doar că nu ne aduc satisfacții sufletești, ci ne și seacă de energie. 

Cum văd eu viaţa? Ca pe o clepsidră, fiindcă din momentul nașterii începe numărătoarea inversă. 

Diferența dintre clepsidră și viaţă este atât faptul că ea, clepsidra poate fi întoarsă ori de câte ori ai chef, în timp ce viaţa nu poate fi trăită de mai multe ori, cât și faptul că nisipul din clepsidră poate fi văzut cu exactitate, în timp ce viaţa rămâne un mister. 

Niciodată nu știi cât timp mai ai. Un lucru este cert, timpul este limitat. Atât de limitat, încât în cazuri extreme de boli incurabile, accidente, fiind pus faţă în faţă cu moartea realizezi că mai ai de făcut o sumedenie de lucruri. 

Atunci regreţi. Regreţi că ai oferit timpul tău oamenilor care nu meritau, că ți-ai făcut griji în cazuri în care nu aveai motive să-ți faci, că ai oftat mai des decât ai mulțumit pentru ceea ce ai fost și ai avut.

De aceea este atât de important să-ţi strângi în pumni tot curajul și voința și să pui punct acolo unde este cazul, să închizi uși la momentul potrivit și să pleci. 

Să pleci din locurile în care nu simţi că ești iubit, apreciat, respectat. Să pleci fără să te uiţi în urmă. 

Fiindcă sunt un soi de oameni care nu vor să pleci, dar nici nu vor să rămâi.  

Genul de oameni care vor să fii acolo doar atunci când au nevoie de tine, în rest, să stai pitit de privirile lor undeva, de unde să le auzi chemarea atunci când vor avea iarăși nevoie de tine. 

Oameni care împart cu tine câteva minute din timpul lor liber, pe când tu îţi faci oricând timp pentru ei...💙

De ce unii dintre noi neglijăm valoarea cuvintelor (sursa net)

💙De ce unii dintre noi neglijăm valoarea cuvintelor?! 

Cum se face că nu realizăm cât rău provocăm, cât rănim, cât dezechilibrăm lumea interioară a celor care ne înconjoară? 

Cum de nu am conștientizat încă,  că o faptă rea se poate șterge cu-o faptă bună, în timp ce o vorbă rea nu poate fi ștearsă cu nimic? Ne considerăm ființe superioare, înzestrate cu rațiune, sentimente,  emoții, și totuși..

Ar trebui să ne reamintim din când în când că vorbele pornite din gură sunt asemenea pietrelor care lunecă de pe un deal, nu mai au cale de întoarcere.   

De ce nu ne dăm osteneala să ne învingem nemulțumirile și frustrările, așa încât să nu mai facem din ele bolovani pe care să-i aruncăm asupra celorlalți? 

Adunăm venin în noi ca într-un rezervor și îl golim adesea asupra celor pe care-i iubim și prețuim cel mai mult..

Să nu credeți că eu sunt un om ideal, genul ăla de-l arată toată lumea cu degetul pe stradă și spune " fă ca ea!". Nu. Nici pe departe. Sunt și eu un om obișnuit,  un om care a avut de suferit de pe urma cuvintelor, dar și unul care i-a făcut pe alţii să sufere. 

Cu trecerea anilor nu am devenit mai înțeleaptă,  însă ceva tot am învățat. 

Am învățat să-mi pun lacăt la gură în momentele de supărare și tensiune. 

Unii îmi iau tăcerea drept supărare,  alţii o privesc ca pe o victorie a lor asupra mea. 

Cert e că în timpul tăcerii îmi liniștesc gândurile și de cele mai multe ori realizez că nu merită să mă reîntorc la conflictul care a provocat-o!  

Așa cum, cuvintele se pot transformă în arme, tăcerea se poate transformă în pace. 

De cele mai multe ori chiar nu merită să permitem oamenilor să ne fure pacea, seninătatea și echilibrul sufletesc.