💙De ce unii dintre noi neglijăm valoarea cuvintelor?!
Cum se face că nu realizăm cât rău provocăm, cât rănim, cât dezechilibrăm lumea interioară a celor care ne înconjoară?
Cum de nu am conștientizat încă, că o faptă rea se poate șterge cu-o faptă bună, în timp ce o vorbă rea nu poate fi ștearsă cu nimic? Ne considerăm ființe superioare, înzestrate cu rațiune, sentimente, emoții, și totuși..
Ar trebui să ne reamintim din când în când că vorbele pornite din gură sunt asemenea pietrelor care lunecă de pe un deal, nu mai au cale de întoarcere.
De ce nu ne dăm osteneala să ne învingem nemulțumirile și frustrările, așa încât să nu mai facem din ele bolovani pe care să-i aruncăm asupra celorlalți?
Adunăm venin în noi ca într-un rezervor și îl golim adesea asupra celor pe care-i iubim și prețuim cel mai mult..
Să nu credeți că eu sunt un om ideal, genul ăla de-l arată toată lumea cu degetul pe stradă și spune " fă ca ea!". Nu. Nici pe departe. Sunt și eu un om obișnuit, un om care a avut de suferit de pe urma cuvintelor, dar și unul care i-a făcut pe alţii să sufere.
Cu trecerea anilor nu am devenit mai înțeleaptă, însă ceva tot am învățat.
Am învățat să-mi pun lacăt la gură în momentele de supărare și tensiune.
Unii îmi iau tăcerea drept supărare, alţii o privesc ca pe o victorie a lor asupra mea.
Cert e că în timpul tăcerii îmi liniștesc gândurile și de cele mai multe ori realizez că nu merită să mă reîntorc la conflictul care a provocat-o!
Așa cum, cuvintele se pot transformă în arme, tăcerea se poate transformă în pace.
De cele mai multe ori chiar nu merită să permitem oamenilor să ne fure pacea, seninătatea și echilibrul sufletesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu