“- Spune-mi, care este cea mai nebunească experiență pe care ai avut-o vreodată.
– Simplu. Viața pe Pământ .
– Ai fost pe Pământ?
– Da.
– Uau. Sunt adevărate poveștile despre Pământ? Ați fost cu adevărat captivi pe Pământ ?
– Am fost unul dintre voluntari.
– Te-ai oferit voluntar să mergi pe Pământ?
– A trebuit. Am avut familia prinsă pe Pământ.
– Cum se poate “să fii prins” pe Pământ?
– Trebuie să fii acolo ca să înțelegi. Pe pământ, nu îți amintești nimic.
– Cum adică?
– Vreau să spun că n-ai nicio amintire despre cine ești cu adevărat. Nici nu-ți aduci aminte că ai existat înainte de a veni pe Pământ.
– Cum este posibil?
– Așa a fost planul. Este genial. Să te scufunzi cât mai profund posibil într-o astfel ignoranță, într-un asemenea întuneric și apoi să găsești drumul înapoi, aducându-ți aminte cine ești… Asta este adevărata măiestrie.
– Uau, încă nu-mi vine să cred că ai fost pe Pământ. Spune-mi mai multe.
– Păi, Pământul are propriul său set de legi precum gravitația – ceea ce urcă trebuie să coboare sau timpul liniar – zilele care se succed nopților.
– Timp? Ce este timpul?
– Știi cum, atunci când ne gândim la ceva și acel ceva se manifestă instantaneu? Ei bine, pe Pământ, aici, este o întârziere în manifestare. De asta este atât de dificil pe Pământ.
– Interesant. Spune-mi mai multe.
– Înainte de a merge pe Pământ, îți alegi familia, dacă vrei să fii bărbat sau femeie, ce rasă ai vrea să fii, locul unde vrei să trăiești.
– Deci, îți poți alege propriul personaj?
– Exact. Intri pe Pământ ca bebeluș și ești complet dependent de ceilalți pentru a învăța regulile. Iar ei și-au alcătuit propriile reguli, bazate pe frică și pe a-ți da puterea celorlalți.
– Nu sună prea bine. Deci tu ai variante ale tale peste tot pe Pământ?
– Da, i-am urmărit. A fost destul de amuzant.
– Ce a fost atât de amuzant?
– Să vezi aceste ființe magnifice care trăiesc o experiență unică în Univers dar habar nu au că fac asta. Am încercat să-i ghidez cât mai mult.
– Puteai comunica cu ei?
– Da, dar nu mă auzeau. Le arătam sincronicități, le trimiteam impulsuri care să-i ajute, să-i ghideze, însă nu mă auzeau.
– De ce nu?
– Nu aveau încredere în ei înșiși.
– Și atunci, cereau să fie ajutați?
– Exact.
– Atunci ai fost pe Pământ?
– Nu, nu m-am dus până mai târziu. Primii voluntari au avut de suferit cel mai mult.
– În ce fel?
– Au fost uciși.
– Ce?
– Au fost uciși. Cei de pe Pământ nu puteau înțelege ce le spuneau voluntarii. Ideea că erau egali cu voluntarii îi speria.
– Ce le spuneau?
– Lucruri de bun-simț precum: toate răspunsurile pe care le căutați se află în interiorul vostru. Tot ce pot face eu, puteți face și voi și multe altele. Și apoi i-au ucis și au răstălmăcit mesajul voluntarilor și au creat și mai multă teamă.
– Cum adică mai multă teamă?
– Mesajul „Dumnezeu este în tine“ s-a transformat în „ești separat de Dumnezeu “. Mesajul „răspunsurile pe care le cauți sunt în tine “ se transformă în „nu poți avea încredere în tine“ . Și au crezut. Totul a fost scăpat de sub control.
– Cum poți să crezi că astfel de lucruri sunt adevărate?
– Trebuie să fii acolo pentru a înțelege. Știi că de fapt ei credeau că sunt singura formă de viață inteligentă din Univers?
– Asta e chiar amuzant. Și ce s-a mai întâmplat?
– Designerii planului știau că pământul va intra într-o secțiune a galaxiei pe care oamenii nu o experimentaseră niciodată. O secțiune umplută cu o frecvență care ar putea să reconecteze ADN-ul uman.
– Ce s-a întâmplat cu ADN-ul?
– Nu a mai funcționat. ADN-ul este modul în care ei se pot conecta cu Sinele lor Superior.
– Deci de aceea, încarnările tale te pot auzi.
– Exact. Dar noul plan a venit cu ceva interesant. Numai cei întrupați pe Pământ puteau ancora aceste frecvențe noi.
– Deci, a fost nevoie de mai mulți voluntari.
– Da, dar de data asta nu a mai fost nicio șansă să se anuleze planul. A fost nevoie de milioane de suflete, în formă fizică, cablate și gata să se acordeze la aceste frecvențe.
– Sunt aceștia oamenii secolului XXI, despre care se vorbește în toate poveștile?
– Da, ne-am oferit voluntari din toate colțurile universului pentru a ajuta oamenii să se trezească.
– Ce au avut de făcut voluntarii după ce au ajuns pe Pământ?
– A trebuit să ne trezim la aceste frecvențe și să le răspândim pe restul planetei.
– Ajunși pe Pământ, ni s-au transmis aceleași credințe bazate pe frică care au fost transmise timp de eoni. Trăiam cu totul neîncrezători în cine eram și în ce se pregătea să se întâmple. Dar imediat ce Pământul a intrat în acest nor de frecvențe , am început să punem la îndoială totul și, unul câte unul, am început să ne trezim.
– Deci planul a funcționat.
– Da. Cu cât am avut mai multă încredere în noi înșine, cu cât ne-am conectat mai repede și cu cât am început mai repede să ne amintim ce se întâmplă. Și întrucât am fost răspândiți uniform în toată planeta, frecvența planetei a început să crească rapid.
– Ce s-a întâmplat când frecvența planetei a început să crească ?
– Timpul a început să accelereze. Credințele au început să se manifeste din ce în ce mai repede. Cei care trăiau în frică au creat și mai multă frică și în cele din urmă lucrurile au ieșit de sub control. Aceste credințe de joasă frecvență care au controlat experiența umană timp de eoni nu mai puteau exista. Așadar, au început să se autodistrugă și lumea a căzut într-un haos complet.
– Sună îngrozitor.
– A fost pentru cei care trăiau în frică. Noi știam că este sfârșitul vechii energii și începutul noii lumi.
– Deci ce s-a întâmplat?
– S-a ajuns la un punct de răscruce în trezirea noastră și am creat un Pământ Nou.
– Ce s-a întâmplat cu vechiul pământ?
– A continuat să existe, permițându-le celor care nu puteau da drumul fricilor să-și învețe lecțiile. Am creat un Pământ Nou care să se potrivească cu frecvența noastră și, la fel de ușor, toate convingerile bazate pe frică pur și simplu au dispărut în momentul în care ne-am amintit cine suntem. Știam că suntem cu toții conectați și am încetat să ne rănim unii pe alții. Am început să ne respectăm reciproc, am început să ne iubim. Ne-am preluat puterea de a crea și am creat un nou pământ fără teamă.
– Deci legendele sunt adevărate. Ce experiență incredibilă trebuie să fi fost. Bună treabă.
– Mulțumesc.”
