Toate religiile sunt o formă de sclavie organizată (sursa net)

 Toate religiile sunt o formă de sclavie organizată…🫵🫵🫵

Am petrecut ani studiindu-le. Creștinism, islam, iudaism, hinduism, budism, bahá’í, sikhism, orice vrei. Toate îți vând același mecanism: o poveste de frică, supunere, ierarhie și vină.

Toate au fost inventate de bărbați pentru a controla femeile.

Toate legitimează nedreptatea socială și rasială.

Toate promovează ideea că există cineva mai „ales”, mai „curat”, mai „aproape de dumnezeu” decât restul.

Toate îți spun să te supui.

Toate cărțile „sfinte” sunt manuale de politică și propagandă, nu de etică.

Acolo nu e morală. E frică mascată în virtute.

E control emoțional deghizat în înțelepciune.

E abuz spiritual lăudat ca „adevăr etern”.

Religia nu e separată de politică.

Religia ESTE politică.

Toți dictatorii, toate sistemele opresive, toate imperiile, toate coloniile, TOATE au folosit religia ca scuză.

Spui ceva?

Ești pedepsit.

Critici religia?

Ești un păcătos.

Te îndoiești?

Ești rătăcit.

Nu te supui?

Mergi în iad.

Asta e „libertatea” religiei.

Religia spune că femeia trebuie să fie acoperită, să tacă, să fie umilă.

De ce nu se acoperă bărbatul?

De ce doar ea trebuie să „tenteze” și să fie „curată”?

De ce corpul femeii e o problemă, dar al bărbatului e libertate?

Nimeni nu răspunde, doar se repetă: „Așa vrea dumnezeu.”

Când un copil se naște, nu alege. I se impune.

De mic este spălat pe creier cu „păcat”, „rușine”, „dumnezeu vede”, „dumnezeu bate”, „vei arde”.

Îi este ucis liberul arbitru înainte să știe ce înseamnă.

Și apoi, la maturitate, ni se spune că avem „libertatea de a alege religia”.

Asta nu e alegere.

E condiționare.

E dresaj psihologic, generație după generație.

Religia justifică uciderea în masă (cruciade, jihad, pogromuri, sacrificii).

Justifică sclavia.

Justifică colonialismul.

Justifică violul.

Justifică mutilarea genitală.

Justifică apartheidul.

Justifică toate crimele făcute „în numele lui dumnezeu”.

Creștinismul a ars femei de vii și a numit asta „protecție spirituală”.

Islamul omoară femei cu pietre și îi spune „lege divină”.

Iudaismul spune că femeia e necurată și nu poate intra în templu.

Hinduismul a susținut arderea văduvelor.

Budismul interzice femeilor accesul în unele mănăstiri.

Sikhismul predică egalitate, dar în practică femeile tot nu conduc.

Toate sunt ipocrizie.

Și toate cer sacrificii, supunere, genunchi plecați și tăcere.

Toate au nevoie de frică.

Fără frică, religia nu funcționează.

Fără rușine, nu te poate controla.

Fără vină, nu te poate manipula.

Religiile NU vor ca tu să gândești.

Vor să crezi. Să repeți. Să nu întrebi.

Când un om spune „dumnezeu a zis”, discuția se oprește.

E acolo finalul rațiunii.

Pentru că nu mai ai voie să analizezi.

Nu mai ai voie să observi contradicțiile.

Totul devine tabu.

Și dacă spui ceva — ești etichetat: eretic, păcătos, rătăcit, antihrist, apostat, pierdut.

Religia este cel mai mare mecanism de control social din istoria umanității.

Și este încă în funcțiune.

Sub pretexte de „credință”, „tradiție”, „respect”, „alegere personală”.

Dar nu e alegere.

Este frică transmisă din mamă în copil.

Este rușine băgată în oase din copilărie.

Este control. Sistemic.

Este sclavie invizibilă.

Vrei să fii liber?

Atunci trebuie să ai curajul să spui adevărul despre religie, oricât ar durea.

Toate religiile sunt o frână pusă peste conștiință.

Toate te vor obedient.

Niciuna nu te vrea cu adevărat liber.

Toate religiile disprețuiesc femeia prin însăși biologia ei.

Cel mai clar exemplu? Menstruația.

Un proces natural, ciclic, vital pentru reproducere.

Fără el, omenirea nu ar exista.

Și totuși, în TOATE religiile este văzut ca o murdărie.

Un păcat.

O „impuritate”.

O „rușine” ce trebuie ascunsă, izgonită, pedepsită tăcut.

Iudaismul spune că o femeie la menstruație e „niddah” – necurată.

Timp de 7 zile, nu are voie să atingă soțul, patul, mâncarea, templul.

După, trebuie să se purifice într-o baie rituală.

Ca și cum sângele ei o face murdară.

Creștinismul, moștenind acest model, o exclude.

Nu are voie să atingă lucruri „sfinte”.

Femeile, în tăcere, stau în biserici știind că „nu sunt vrednice”.

Nu se vorbește despre menstruație, e un tabu rușinos.

Iar în unele secte, femeile încă sunt izgonite din spații sacre în acele zile.

Islamul este și mai clar:

Femeia nu are voie să se roage, să postească, să atingă Coranul, să intre în moschee în timpul menstruației.

Trupul ei e considerat „najs” – impur.

Nu are voie să întrețină relații.

Bărbatul e „scutit” de apropiere.

Femeia e trimisă în colț, până devine „curată”.

Adică, până nu mai e ea.

Hinduismul o izolează complet:

Femeia e considerată „necurată” și trebuie să fie separată de familie.

Nu are voie să gătească, să atingă vase, să doarmă în patul ei.

Există chiar „colibe de menstruație”, în care femeile sunt izolate fizic, ca niște paria temporari.

Există femei care mor acolo, mușcate de șerpi, arse sau înghețate.

Dar „așa vrea zeul”.

Budismul și taoismul, deși aparent „mai blânde”, impun același concept de impuritate energetică:

Femeia menstruată e interzisă în anumite ritualuri.

Este considerată dezechilibrată spiritual în acele zile.

Tăcere. Rușine. Distanță.

Toate religiile, fără excepție, transformă menstruația – un proces biologic normal – într-un stigmat.

Femeia devine, periodic, o ființă de mâna a doua.

O anomalie temporară.

Un inconvenient rușinos.

Dar realitatea este: nu sângele e murdar.

Ci gândirea care îl condamnă.

Femeia sângerează lunar ca parte din echilibrul vieții.

Dar religia nu vrea echilibru.

Vrea rușine.

Vrea separare.

Vrea tăcere în fața unei evidențe naturale, ca să păstreze dominația bărbatului și controlul asupra corpului femeii.

Și atunci apare întrebarea:

De ce toate religiile au o problemă cu corpul femeii?

Răspunsul e  simplu:

Pentru că trupul femeii le scapă de sub control.

Poate da viață.

Poate sângera fără să moară.

Poate simți intens.

Poate gândi liber.

Religiile, construite de bărbați, se tem de femeia care nu se rușinează de trupul ei.

Se tem de femeia care își cunoaște biologia, natura, forța.

Așa că o reduc la „păcat”.

O numesc „impură”.

O acoperă. O izolează. O educă în rușine.

Încă din copilărie, o fată e învățată să se simtă greșită pentru ceea ce este.

Religiile nu sunt doar misogine.

Sunt anti-viață.

Anti-natură.

Anti-trup.

Și când transformi menstruația într-o condamnare lunară, creezi generații întregi de femei care se urăsc pe ele însele fără să știe de ce.

Care se simt defecte.

Slabe.

Vinovate.

Neacceptate.

Și apoi devin mame și transmit aceeași rușine mai departe.

Acesta este unul dintre cele mai tăcute și eficiente lanțuri mentale pe care religia le-a pus vreodată pe gâtul unei ființe umane.

Să faci o femeie să creadă că sângele ei o face mai puțin valoroasă.

Adevărul e că sângele ei e viață.

Dar religia îl numește păcat.

Un copil care vine dintr-o mamă oprimată,

vine deja încărcat cu frici, cu ruşine, cu limite care

nu sunt ale lui.

Vine cu o tăcere în sânge, cu o vină care nu-i aparține, cu o amintire uitată a durerii transmise prin corpul femeii ce l-a purtat, prin emoțiile şi gândurile pe care mama nu le-a putut exprima,

ci doar le-a tăcut, le-a ascuns, le-a îngropat adânc.

Această moştenire nevăzută îl însoțeşte de la început, definindu-i felul în care se va raporta la sine şi la  lume, până când conștientizează şi rupe lanţul.”