NU EȘTI DATOR NIMĂNUI NICIO EXPLICAȚIE, NICIODATĂ (sursa net)

 NU EȘTI DATOR NIMĂNUI NICIO EXPLICAȚIE, NICIODATĂ 

Da, e posibil ca unii dintre cei care citesc asta să fie revoltați, dar revolta apare în două situații: fie ești din categoria care aștepți într-una explicații și justificări de la alții (pentru că te-ai obișnuit să-ți trăiești viața luându-i pe alții la întrebări legate de tot și toate), fie ești din categoria care crede că este normal să dea justificări oricui, oricând și să-și ceară scuze pentru tot, inclusiv pentru că trăiesc. 

Apoi mai sunt ceilalți care vor fi de acord cu cele scrise de mine și care știu că nu sunt datori nimănui nicio explicație, niciodată.

Chiar dacă acum se trezește revolta în cei care au fost părăsiți sau trădați fără a primi vreo explicație, e nevoie să faci un pas în spate și să privești problema din alt unghi. Dă-mi voie să te întreb așa: tu tot acolo ești? Tot în neiertare? Ai lăsat să treacă atâta timp prețios din viața ta gândindu-te non stop la „de ce?”, „cum a putut face asta?”, „de ce n-am primit vreo explicație?”, în loc să mergi mai departe? Da, vei putea spune că „măi, dar tu știi cât de greu e?”, și îți voi răspunde că da, știu; am fost acolo, am trecut prin asta, altfel n-aș veni acum, aici, să-ți vorbesc. Din teorie vorbesc alții, eu folosesc practica. 

Dar acum îți cer să ieși, cel puțin un pic, din furia asta care îți întunecă gândirea și care te consumă, și să te reconectezi la rațiune. Îți voi pune o întrebare, și te rog să fii sincer cu tine (nu cu mine, că eu nu contez pentru viața ta): NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ NU AI FĂCUT CEVA ȘI NU AI SIMȚIT NEVOIA SĂ EXPLICI DE CE AI FĂCUT CE AI FĂCUT? NICIODATĂ NU AI PLECAT DE UNDEVA FĂRĂ SĂ SIMȚI NEVOIA SĂ SPUI CEVA CUIVA? În toată viața ta tu ai fost DOAR CORECT, niciodată incorect față de alții? Ba da, ai fost, cu toții am fost; dar noi avem voie, ceilalți nu, nu-i așa? Noi avem voie să fim revoltați, alții dacă se revoltă din același motiv sunt doar exagerați. 

Nimeni nu îți este dator cu vreo explicație de ce a făcut ce a făcut, de ce a luat acea decizie și nu alta. Iar aici cuvântul cheie este DATOR. 

Indiferent ce s-a întâmplat, persoana a făcut ce a făcut dintr-un motiv care ține de ea. Întrebarea este: de ce rămâi acolo, agățat de acel moment, înghețat în acel timp, și nu mergi mai departe? Crezi că dacă vei primi explicația așteptată te vei liniști? Crezi că nu va urma o avalanșă de alte „de ce”-uri? Problema este că vei încerca să îți satisfaci ție nevoia de dreptate, și nu mai ții cont și de perspectiva celuilalt. Poate că a plecat din relație (indiferent de natura ei) pentru că așa a simțit și nu a putut să-ți dea o explicație logică atunci. Tu vei pune întrebări legate de tine, fără să te mai intereseze „măi, dar tu prin ce ai trecut, ce ai simțit că ai făcut asta?”. 

Indiferent ce s-a întâmplat, a avut rolul de a aduce schimbare în viața ta, chiar dacă nu ești acum de acord cu asta. Nimic nu se întâmplă ca să te supere pe tine (cu dedicație specială!), ci ca să te împigă să faci un pas înainte pe drumul către o variantă mai bună a ta. Pentru că ceea ce a fost până atunci te-a învățat ce ai avut de învățat. 

Nimeni nu îți este dator cu vreo explicație. Tu îți ești dator să mergi mai departe, să nu te oprești în revoltă și frustrare. Sau fă-o, dar vei irosi timp, energie și viață. Stând în „de ce?” nu vei ajunge nicăieri. Dar aceeași energie o poți folosi pentru a o investi în tine, în a merge mai departe; și, în timp, vei afla de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat atunci. Este ca și cum tu rămâi lângă piatra în care te-ai împiedicat și care te-a făcut să cazi; în loc să te ridici și să mergi mai departe, rămâi acolo, povestești trecătorilor ce piatră rea ți-a pus piedică și uiți să mergi pe drumul tău, în timp ce ceilalți merg mai departe. 

Și acum întoarce oglinda spre tine: nu ești dator nimănui nicio explicație, niciodată! Lecția nu este să te justifici, să dai explicații și să răspunzi la nenumărate întrebări, ci să înțelegi ce ai tu de învățat din tot. Lecția este să înțelegi că uneori trebuie doar să pleci pentru că a fost suficient. Lecția este să te alegi pe tine.

Nu ești dator nimănui nicio explicație, niciodată. Fă-o pentru că așa simți, așa crezi. Fă-o pentru că așa ești tu. Dar nu o face din vreo datorie. Viața ta, alegerile tale. Viața celorlalți, alegerile lor. Nu e problema ta să te ocupi de bunăstarea celorlalți. Ocupă-te de tine, ceilalți se vor ocupa de ei dacă vor și sunt suficient de maturi. 

Singura ta datorie este să crești, să te dezvolți și să devii variantă din ce în ce mai bună pe zi ce trece. Dacă ceilalți vor fi supărați, asta e deja lecția lor. 

Binețe, OM înțelept!