Curățenia de Crăciun
Vine o vreme în viața unei femei când trebuie să vorbească sincer despre anumite subiecte delicate, cum ar fi... curățenia de Crăciun.
Spuneam pe aici că, de când am citit într-o carte de Eric- Emmanuel Schmitt că mama lui nu spunea că face curat, ci că „înfrumusețează realitatea care i s-a dat”, am devenit o gospodină relaxată și asumată. Adică nu mă mai simt ca ultima servitoare, ci ca o divă care sare direct din tocuri în cârpe.
Dar altceva voiam să spun și anume că, de când am rămas fără ajutor la curățenie, în timpul pandemiei, am devenit mai conștientă de spațiul în care locuiesc.
Ani de zile casa mea a fost hotelul unde mă cazam peste noapte. Munceam zi lumină și nu vedeam nimic altceva. Îmi aduc minte că, atunci când m-am angajat la Radio Total prin 1995, m-am mutat cu chirie undeva prin Drumul Taberei.
M-am rătăcit deseori, mai ales la ore mici din noapte, când mi se termina emisiunea, în drumul spre noua casă, până am reușit să rețin unde locuiesc.
Așa că acum, de când m-am mai liniștit și stau mai mult pe acasă, când fac curat și toate lucrurile îmi trec prin mâini, rememorez când le-am luat sau de unde le-am primit.
Când mama făcea curat de Sărbători, deschidea toate sertarele, curăța toate rafturile, toate cărțile și albumele de fotografii. La curățenia de Crăciun aflam cele mai multe lucruri despre familie pentru că, inevitabil, răsfoiam albumele și mama lăsa totul și îmi povestea despre cei care stăteau înțepeniți în fața obiectivului, în cămăși țărănești sau în costume la două rânduri.
Curățenia de Sărbători e o corvoadă și nu-mi place să o fac, dar partea ei bună este că primenește cumva spațiile intime în care ne trăim viața pe dinăuntru și pe dinafară.
Însă e mai bine să nu ne plângem...
Și? Voi ce detergenți folosiți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu