NU MURI CU MORȚII TĂI.
Știai că atunci când plângi după morții tăi plângi după tine, nu după ei?
Plângi pentru că "i-ai pierdut" pentru că NU-I AI lângă tine.
Crezi că totul se termină cu moartea.
Și tu crezi că au plecat.
Deci, dacă morții tăi au plecat, unde sunt?
Dacă au plecat sau dacă sunt acum în alt loc, locul ăsta e mai bun ca ăsta?
Da, acest loc este cu siguranță mai bun decât acesta; deci de ce suferi plecarea lui?
Când termini să accepți că „NU sunt aici”, dar încă sunt într-un loc și mai bun, pentru că acolo unde sunt nu mai sunt bolnavi sau suferă.
Apoi te vei opri din plâns pentru ei și le vei aduce înapoi în memorie pentru ca ei să te poată însoți în continuare cu bucuria a tot ceea ce ai trăit.
Dacă i-ai iubit cu adevărat, iubește-i DIN NOU și de data asta mai puternic, mai cu puritate, mai cu devotament.
Astăzi nu va mai fi nicio condamnare de niciun fel.
Doar IUBIREA va fi combustibilul dintre voi, dintre noi, dintre ei.
Îți respect durerea și felul în care o exprimi.
Știu că plângi și vei plânge fără consolare.
Dar... Astăzi vă spun:
Nu muri cu morții tăi.
Amintiți-vă că ne uităm doar la o parte a monedei (moarte)
Nu vedem cealaltă parte; Nu vedem locul minunat al luminii acolo unde se află.
Ce-ar fi dacă am începe să vedem "moartea" ca pe o a doua naștere?
A doua naștere vom trece cu toții dincolo.
Nu muri cu morții tăi, cinstește-i trăindu-ți viața așa cum ar vrea ei, lasă-i să transcendă. Și tu continui să trăiești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu