Viaţa este cu autoservire. Ne punem fiecare în farfuria destinului, atât cât putem şi ştim. Uneori, consumăm frică pentru că asta au consumat şi cei din familia noastră, şi credem că nu se poate altfel. Alteori, ne lăcomim şi ne punem în farfurie mai mult decât putem duce. Apoi, ne dăm seama că echilibrul cere să dăm şi celor care nu au nimic în farfurie, tocmai ca să ne bucurăm de ce avem chiar noi. Iubirea este felul principal dar ea nu poate fi consumată cu garnitură de frică, de aceea ieşirea din condiţionare înseamnă să realizezi că ai în farfurie doar ce ştii singur să îţi pui. Credem că mereu va veni cineva să ne facă dreptate, să ne spună ce e bine pentru noi...dar de fapt, alegem doar din ceea ce ştim, înţelegem şi gustăm cu starea emoţiei noastre. Uneori, nu ne place deloc ce noi singuri am luat. Atunci viața ne "serveṣte" o bună porţie de conṣtientizare, echivalentă cu trezirea la ... realitatea de care nu ştiam că avem nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu