Cele 4 lumânări" (sursa net)

Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind:

Prima a spus:

- Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…

Flacara s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:

- Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard…

Când a terminat de vorbit și aceasta s-a stins.

- Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor…

O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.

- Voi ar trebui să fiți mereu aprinse…

Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:

- Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.

Flacara Speranței să vă rămână mereu aprinsă … pentru a avea o viață plină de Liniște, Credință și Iubire!

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți.