Dacă m-ar întreba cineva în acest moment ce mă nemultumește la viața mea sau ce îmi lipsește?
Aș răspunde scurt și sec: EU ÎNSUMI.
Cum vine asta? Așa bine.
Îmi lipsește EU-L meu liniștit, răbdător și înțelegător pe care l-am pierdut, nu știu când, nu știu unde și nu știu în ce condiții.
Mi-e dor de OMUL spontan care eram.
Acel om a fost înlocuit de cineva pe care nu-l cunosc.
Timpul liber s-a transformat în timp pentru zăcut și pentru singurătate, căci am ajuns să prefer singurătatea în locul oamenilor, în speranța că îmi voi regăsi veselia și pofta de viață în liniștea mea absolută.
Oamenii din jurul meu au în permanență așteptări, critici și nemultumiri.
Iar eu?
Cum mine cum rămâne?
Cine îmi vindecă sufletul de fiecare dată când e calcat in picioare?
Cine suferă in locul meu?
Cine se luptă pentru mine?
TOT EU.
Cu fiecare nouă luptă mai pierd încă un pic din mine.
Am obosit.
Nu mă mai recunosc.
MĂ VREAU ÎNAPOI !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu