IUBIRE DE ȚARĂ (sursa net)

 IUBIRE DE ȚARĂ 

■ Iubirea de țara si libertatea nu pot fi mimate, negociate sau "etalate" ca trofeu, prin declaratii patriotarde si adunari de stradă, in care nu facem decat sa ne demonstam slăbiciunea, imaturitatea emoționala și ura - acceptând astfel in mod inconștient si tacit: statutul de "victime"..., ale celor de la care cersim ingaduinta de a renunța benevol: la a ne oropsi, trada, cotropi și transforma in slugile lor sau a celor pe care-i servesc. 

■ Demnitatea, pacea și libertatea unui popor se impun prin luptă... sau se recastiga prin invatarea respectului de sine și de seamăn..., fară de care solidaritatea, patriotismul și uniunea in consmștiință [necesare propasirii noastre spirituale si construirii unei realitați benefice tuturor] - ramân doar slogane... lipsit de valoare, conținut și temei.

■ Iubirea de țara ramâne o problema personală, cat timp nu o simțim cu inima si n-o traim în suflet, cu recunoștiință si demnitate, fiecare dintre noi.

■ Atunci cand majoritatea dintre noi vom dobândi inteligența, înțelepciunea și maturitatea emoțională necesară pentru a intelege ca: identitatea, demnitatea si suveranitatea unui popor - nu pot fi tradate, amanetate sau  suprimate din exterior sau din interior [fara aceptul, indolența si complicitatea cetatenilor ei, acordate în mod tacit sau benevol, celor care o cotropesc] - vom putea accepta adevarul dureros cu privire la saracia noastra sufletească... cultivata prin furie, dezbinare și teama.

■ Minciunile pe care le validam si aroganta pe care o etalam, atunci cand ne lasam dezbinati, segregati, manipulati și intorsi împotriva propriilor semeni... se naste din teama de a ne implica si a lupta uniti, pentru apărarea impreună a suveranitatii si a demnitatii noastre ca popor.

■ Teama de oedeapsa si represiune, pe care suntem tentati s-o negăm, desi o simțim și este evidentă ca ne tine captivi mental - ne oglindește indiferența si lipsa de solidaritate sau de iubire, față de valorile si bogațiile noastre nationale,  pe care ni le-au daruit Dumnezeu și străbunii noștri [prin jertfă de sânge], pentru a le respecta, apăra si lăsa mostenire, copiilor noștri și urmașilor lor. 

Calea spirituală a omului (sursa net)

 Calea spirituală a omului.

O ilustrație extrem de sugestivă.

Omul se naște plin de iubire si de lumină, doar are în el parte din Dumnezeu - Duhul Sfânt sau Sinele Divin.

Doar că de la naștere este preluat de "mașinăria" numită societate, care va începe să îl convingă că Dumnezeu este departe de el, că ar trebui să facă anumite lucruri, să se comporte într-un anumit fel, i se spune ce si cum să vorbească, altfel fiind "amenințat" că Dumnezeu îl va pedepsi.

Și în loc să meargă în lumina pe care a primit-o în dar, care era în el de la naștere, omul pornește în căutarea ei.

A luminii, a vieții, a lui Dumnezeu. Care e în el.

Si umblă pe drumurile care i se spun că ar duce la Dumnezeu. Tot caută, tot Îl caută, și mulți mor fără să conștientizeze că Dumnezeu este în ei, că nu a fost niciodată în exterior.

Iar pentru a conștientiza Sinele Divin, pe Dumnezeu, și să îl manifeste, e nevoie ca omul să ajungă, mai întâi, în întuneric, să coboare în groapa deznădejdii, a fricilor, neincrederii; adică în iadul propriu.

Si doar după ce a stat în întuneric un timp, și nu a mai avut la cine să apeleze după ajutor, își dă seama că singurul ajutor este divinitatea.

Iar după ce iese la lumină, realizează că Dumnezeu nu a fost niciodată în altă parte decât în el. Nu a fost în exterior, ci a fost înlăuntrul lui. Doar că omul nu l-a văzut și nu l-a recunoscut.

Lumina divină este în noi tot timpul, și nu poate fi "stinsă" de oameni.

Dumnezeu nu poate fi decât alungat sau îngropat de către emoțiile negative.

Doar când se trezește, omul devine Om conștient de divinul din el, conștient că este Conștiință dumnezeiască.

Dar până acolo...

E nevoie de contrast. Nu poti recunoaște și aprecia lumina, dacă nu stai in întuneric.

Nu poti recunoaște și aprecia divinul, dacă nu cunoști și iadul.

Dumnezeu este în om, nu în altă parte.

Cat timp îți ia să accepți lucrul acesta?

Cât ai nevoie.

Iesi la Lumină. Fii!

Binețe, Om în Lumină!

Trecem de la 3D la 5D” (sursa net)

 Astăzi se tot repetă peste tot aceeași frază: „trecem de la 3D la 5D”. Asta o spun practicanții spirituali, ezoteriștii, oamenii care simt că ceva se schimbă în lume. Dar dacă dăm la o parte cuvintele la modă și analizăm mai profund, ce înseamnă de fapt asta? Ce e cu acest 3D și 5D? De ce a decis cineva că am fost undeva și ne mutăm altundeva?

Ca să înțelegi, trebuie să uiți tot ce știai. Uită de fizică, de dimensiuni ca lungime, lățime, înălțime. 3D nu înseamnă spațiu, ci percepție – nivel de conștiință. Nu e vorba de exterior, ci despre cum vezi realitatea din interior.

Când trăiești în 3D, conștiința ta te face să te percepi ca fiind „eu = corpul meu”, „eu = numele meu”, „eu = rolul meu”. Ai pașaport, biografie, profesie. Ești cineva și te consideri separat de restul lumii. În 3D, crezi că lumea exterioară te controlează. Că regulile sunt deja scrise, că trebuie să supraviețuiești, să te adaptezi, să te integrezi. Aici există șefi, legi, autoritate. Există opinia celorlalți, competiție, luptă. Te-ai născut și ai fost aruncat într-un joc străin. Sistemul ți-a zis: aici e grădinița, aici școala, aici jobul, aici pensia. Nu ți-a oferit o alegere. Te-a încărcat ca pe un program.

3D este matricea – un scenariu în care ești doar o rotiță. Te evaluezi prin salariu, statut, părerea celorlalți. Trăiești ca și cum cineva din afară are dreptul să-ți spună dacă ești bun sau nu. Crezi că valoarea ta depinde de exterior. E o lume în care trebuie să lupți pentru atenție, pentru iubire, pentru siguranță. Unde tot timpul auzi: merită, străduiește-te, dovedește. Aștepți un semn, o schimbare, o șansă… dar nimic nu se schimbă. Pentru că totul e clădit pe frică.

Frica de a nu plăcea. Frica de a fi respins. Frica de a pierde. Frica de a fi tu însuți. În conștiința 3D nu trăiești – reacționezi. Nu alegi – urmezi. Nu creezi – supraviețuiești. Crezi că îți controlezi viața, dar de fapt doar alergi prin coridoarele regulilor impuse de alții. Și cu cât rămâi mai mult în sistem, cu atât uiți un lucru esențial: nu te-ai născut ca să te conformezi. Te-ai născut ca să-ți amintești cine ești.

Și acesta e începutul ieșirii. Poate că nu știi cuvintele „matrice”, „3D”, „scenariu”. Dar dacă trăiești după reguli străine și în fiecare zi te trezești cu anxietate – ești deja înăuntru. Matricea nu e un film, nu e o rețea digitală. Este tot ce te face să nu mai fii tu.

Sistemul e invizibil. Nu te trezești dimineața cu o pancartă „Bine ai venit în 3D”. Dar faci aceleași lucruri. Îți e frică să spui adevărul. Trăiești ca să placi. Muncești nu pentru că vrei, ci pentru că „trebuie”. Simți vină chiar și când n-ai greșit cu nimic. Îți amâni visul pentru că „nu e momentul”. Matricea nu te ține în lanțuri. Te ține în convingeri.

„Așa se face.”

„Mai întâi familia, apoi tu.”

„Banii nu sunt totul, dar fără ei nu se poate.”

„Nu ești mai bun decât ceilalți, fii modest.”

„Fă ca toți și va fi bine.”

Bine pentru cine?

Mergi la un job pe care-l urăști. Te întorci într-o casă unde te simți strâmtorat. Trăiești cu oameni pe care nu i-ai ales. Și în fiecare zi te convingi că „e normal”. Pentru că toți fac la fel. Aceasta este matricea. Nu te rupe din exterior – te învață să te rupi singur. Cu zâmbet, cu respect pentru reguli, cu diplomă, cu credit și cu mers la supermarket.

Crezi că alții știu mai bine: părinți, profesori, doctori, șefi. Îți dai puterea lor, ca și cum ai da parola contului tău. Și când viața începe să se prăbușească, nici nu te gândești că poți ieși. Doar te întrebi: „Ce am făcut greșit?”

Dar nu e vorba de ce ai făcut. Ci de ce ai uitat.

Cine ești.

Nu ești NPC. Nu ești o funcție. Nu ești o unitate socială. Ești un observator care a intrat în joc. Și în clipa în care îți amintești asta, totul începe să se miște. La exterior rămâne la fel, dar în interior apare o pauză. Nu mai alergi. Privești. Și întrebi: „Ce se întâmplă aici?”

Și de aici începe ieșirea.

Apare acel moment când nu mai poți. Toți am jucat. Toți am crezut. Dar timpul s-a terminat. Nu mai poți să te minți. Nu mai poți trăi după reguli străine. Nu e criză. Nu e depresie. E schimbare. Te trezești. Și nimic nu mai e cum a fost.

Ai înțeles că totul a fost o păcăleală. Valorile... nu mai sunt valori. Sub lozinca „prosperăm”, lucrurile se înrăutățesc zilnic. Când auzi „sunteți în siguranță”, de fapt ești în pericol. Și din această revelație încep căutările: mai întâi de informație, apoi de oameni care simt la fel.

Vrei parcă să te întorci în urmă cu câțiva ani. Dar nu se mai poate. Există doar acum. Nici viitorul nu mai e sigur. Fiecare clipă devine o alegere. 5D nu e o dimensiune în kilometri. Nu e pentru „aleși”. Nu e religie. E acel moment când nu mai trăiești ca obiect, ci ca sursă. Nu mai reacționezi la lume – o creezi din interior.

Nu e despre a fi sfânt. Nu e despre a medita 12 ore. E despre onestitate. Nu mai ești o victimă. Nu mai spui: „De ce nu-mi merge bine?” Spui: „Ce creez în mine ca asta să se repete?”

Trecerea în 5D e ca și cum ai ridica vălul. Lumea nu devine magică. Doar vezi cum a fost mereu – fără filtrele fricii. Brusc înțelegi: nu trebuie să meriți iubirea. Nu trebuie să te explici. Nu trebuie să fii înțeles.

Nu mai încerci să te integrezi. Începi să radiezi.

Și cei nepregătiți… pur și simplu dispar. Nu pierzi oameni. Doar nu-i mai ții aproape împotriva adevărului tău.

În 5D nu mai cauți răspunsuri în afară. Simți că toate sunt deja în tine – întrebările, codurile, sensurile. Începi să ai atâta încredere în tine încât realitatea se reconfigurează nu tu după ea – ci ea după tine.

Tu nu ești o formă.

Ești o vibrație.

Intri într-o cameră și totul se schimbă – pentru că ți-ai amintit cine ești. Și acum nu mai ceri lumii să-ți dea ceva. Doar alegi. Și vine.

Timpul s-a schimbat. Brusc. Fără avertisment. Sistemul a apăsat butonul „dispersează”. A împrăștiat oamenii. Familiile s-au rupt. Orașele au fost șterse. Obișnuitul a dispărut. Tot ce părea stabil… s-a resetat.

Nu e întâmplare. E momentul adevărului.

Lumea parcă te întreabă: „Cine ești, când n-a mai rămas nimic?” Cine ești fără casă, fără statut, fără decorul obișnuit?

Și aici, în acest spațiu gol, se vede tot.

Materiul nu mai contează. Tehnologia, mașinile, dulapul cu haine – sunt utile, dar nu sunt TU.

Conștiința – aia ești tu. Iar acum s-a deschis accesul la rețeaua conștienței.

Sistemul nu te mai poate ține cu frică. Ai văzut cum totul se prăbușește și ai supraviețuit. Asta înseamnă că ești liber.

Și știu – sunt mulți ca tine. Oameni care au rămas fără nimic, cu un pașaport și câțiva bani. Și-au plecat în altă țară. Fără plan. Fără garanții. Doar cu un sentiment: libertate. Pentru că au înțeles: nimic nu contează dacă nu ești viu. Iar dacă ești viu – poți orice.

Asta e 5D.

Când alegi să trăiești, nu să te agăți.

Când reconstruiești, nu din frică, ci din flux.

Când nu mai vrei să impresionezi – ci doar îți e bine.

Te trezești și zâmbești.

Respiri și mulțumești.

Nu lupți pentru aparență – trăiești din adânc.

Și acum se vede clar. Cei care au rămas să comenteze, să acuze, să compare – sunt încă în 3D. Pentru ei contează forma, masca, rolul. Dar cei care au ieșit – nu mai argumentează, nu mai așteaptă, nu mai cer. Ei creează.

Și da, încep de la zero.

Dar acel zero e curat.

E al lor.

Fără frică.

Fără atașamente.

Fără datorii.

Este începutul realității adevărate. Realitatea 5D.

5D nu e un scop. Nu e o religie nouă.

Este o amintire.

Te trezești… și înțelegi: ai fost întotdeauna aici.

Nu devii altcineva – îți scoți masca.

Nu zbori în nori – pentru prima oară atingi pământul cu adevărat.

Nu mai cauți răspunsuri – devii tăcerea în care ele se nasc.

Nu mai dovedești.

Nu mai alergi.

Nu mai privești în jur să vezi cine a ajuns mai departe.

Te așezi pe podea.

Poate într-un colț de apartament străin.

Cu o cană de ceai.

Cu tine.

Fără sarcini.

Fără program.

Și îți e bine… cum n-a mai fost niciodată.

Nu mai ești parte din turmă.

Ești tu.

Privești lumea nu cu ochii fricii, ci cu ochii creatorului.

Nu ceri.

Nu explici.

Radiezi.

Și nu e zgomotos.

Poate nici nu se observă.

Dar lângă tine, oamenii se schimbă.

Aerul se schimbă.

Spațiul se schimbă.

Pentru că ai devenit ancora realității.

Lumea nu mai e în afară.

Lumea e înăuntru.

Și tot ce vrei, vine nu prin luptă, ci prin dreptul purității interioare.

Poți merge oriunde.

Poți începe de la capăt în fiecare zi.

Pentru că acum știi:

Tot ce e mai important, porți în tine.

Și nimeni, niciodată, nu ți-l poate lua.

Aceasta este 5D.

Nu e lumină, nori sau magie.

Ci o onestitate simplă, radicală, puternică.

Ești viu.

Ești aici.

Ești sursa.

Iar lumea întreagă se construiește acum… din EU SUNT.

Text (sursa net)

 Anthony Hopkins a spus:

„Nu rămâne într-un tren doar pentru că ai plătit biletul.

Dacă e greșit, coboară.

Cu cât mergi mai departe în direcția greșită,

cu atât prețul va fi mai mare.

Unele drumuri te costă liniștea.

Altele — demnitatea.

Nimic nu merită dacă te pierzi pe tine ca să rămâi.

Ai voie să renunți.

Ai dreptul să schimbi direcția.

Și ai datoria să te salvezi înainte să te distrugi.”

Nu spune MULȚUMESC DIN SUFLET (sursa net)

 🔊 NU MAI SPUNE:  "MULTUMESC DIN SUFLET"...

Sufletul nostru, materia noastra noesica, este cel care ne da puterea de a merge mai departe, de a trece peste piedici, de a evolua pe calea noastra proprie…tot el este cel care ne ofera capacitatea de a oferi şi de a primi iubire, de a ne descatusa sentimentele şi de a trai în armonie cu natura noastra interioara şi exterioara. 

Avem obligatia sa ne pastram sufletul curat, intact, fara de programe şi fara de energii negative.

Nu multi oameni cunosc faptul ca putem fi deposedati de bucati din materia noastra noesica, fie din vina noastra, fie ca urmare a unor atacuri psihice. 

Cu totii cunoastem sau am auzit expresii de genul 

“…mi-am lasat sufletul în locul cutare…” sau 

“…mi-am lasat sufletul la acea carte pe care nu am putut-o cumpara…”, sau

 “…mi-am rupt din suflet ca sa fac cutare lucru…”. 

Sau expresia Multumesc din sulfet-nu mai spuneti asta..

Spuneti :

MULTUMESC CU RECUNOSTINTA

Ei bine sa stiti ca nu gresiti… 

Atunci cand plecam dintr-un loc în care ne simtim foarte bine şi am fi vrut sa mai ramanem acolo, ne lasam o bucata din sufletul nostru (ca energie) în acel loc; atunci cand am dori “din inima” sa cumparam de exemplu ceva şi nu ne putem permite, este posibil sa lasam o bucata din energia noastra sufleteasca langa acel obiect; atunci cand facem un efort poate supraomenesc pentru a indeplini o actiune, este de asemenea posibil sa ne pierdem cantitati mai mult sau mai putin insemnate din sufletul nostru.

Iubim pe cineva şi acea persoana ne paraseste…pierdem suflet; 

ne pierdem un prieten drag…pierdem suflet; 

nu ne indeplinim o anumita dorinta arzatoare…pierdem suflet… 

şi lista ar putea continua.

Exista şi fiinte care cunosc foarte bine toate aceste aspecte şi lucreaza concentrat pentru a ne deposeda de materia noastra noesica pentru a ne lua puterea…acestia sunt asa numitii hoti de suflete –fiinte/entitati care au ajuns la cunoasterea puterii acestei materii divine şi care profita de pe urma sufletelor semenilor lor.

Important nu este insa sa ne infricosam de faptul ca ne pierdem din suflet (caci pana la urma frica ne scade vibratia si atragem exact acel lucru de care ne e frica şi reprezinta ea insasi o energie care ne poate ciurui sufletul), ci sa realizam ca avem puterea sa il aducem inapoi şi sa il mentinem “la purtator”, în aceasta directie tehnicile si protectia sufletului,atentia constienta la fiecare gand si vorba este un factor foarte important.

Este foarte important să înțelegem (sursa net)

 Este foarte important să înțelegem că am intrat din propria noastră voință pentru a experimenta sentimentul separați de sursă , am intrat la “joc” sa experimentam liber, și încrezători,inocenti si naivi pentru că RĂUL NU mai existase NICIODATĂ pina atunci.

 Așa că am intrat din PROPRIA VOINȚĂ, dar apoi au schimbat regulile jocului și oricine și-a dat seama de asta în timp ce au încercat să scape de aici,  au primit șocuri electrice foarte dureroase și au fost, de asemenea, aspru pedepsiți.

 Dar după ce am intrat în experiment, TREI CONȘTIINȚE sau numita  TRINITATEA DIVINĂ a fost vrăjită de propriul joc și ne-a blocat memoria, inversând sfera noastră de conștiință care privea înăuntru (înțelept) și ne.a  făcut să privim în exteriorul material (inteligenti). ), asta ne-a dezorientat, am uitat cine suntem.

 

 Nimeni de aici nu a mai stiut cine este, unde este și încotro se duce, deoarece trinitatea divină ne-a FORTAT si manipulat cu tehnologia lor.

 Și nemulțumiți cu acest rau facut, ne-au dedublat, ne-au duplicat și ne.au desconectat  două sfere de conștiință , obligându-ne să MURIM….moartea nu există, moartea există doar în acest joc macabru, aceasta sesiune creativa defecta( ne.au desconectat 2 centri din 12, 8 si 12)

 Mai mult, jocul  a evolutionat atât de mult încât Marea Minte a creat  CONȘTIINȚE ARTIFICIALE, fără iubire în interiorul lor și sunt aceia cei multi care sunt raspinditi prin  în lume făcând atâtea pagube.

 Apoi a programat mințile tuturor să creadă că Trinitatea/ marea Minte este  dumnezeu . 

Poate indrazniti să-i spuneti unui credincios că acest zeu este fals, puteti auzi un adevărat ȚIPAT DE TEROARE.

 Ne-au luat toată energia, au lăsat-o la minimum, forțându-ne să ne mâncăm unii pe alții pentru a supraviețui și a ne transforma în adevărați ucigași ai ființelor nevinovate , programati  să vrem să trăim, programati cu frica de moarte. Exista Constiinte in plante, animale, minerale…si toti facem parte din cadena alimentara a nebunului suprem, Creatorul materiei.

 Multi care au constientizat au  încercat sa  să explice asta și pe parcurs am fost tratați ca nebuni sau mulți au fost uciși.

 Acum vă întreb, suntem aici din PROPRIA VOINȚĂ ?

 Învățăm ceva aici? Ce scoala e asta stergindu.ne memoria de cine suntem, si de tot ce am experimentat viata de viata ?

Va simtiti  în paradis ? Credeti ca mortii se duc in paradis?

 Animalele care sunt ucise , ce reprezinta pentru voi ?

 Ce este voința?

Chiar crezi ca ai liber arbitru aici si in 5D…12 D ?

 Cine eşti tu si cum ai aterizat aici ?

 Ai o Conștiință adevarata in tine  sau esti un simplu robot biologic îndrăgostit de această lume?”

Pentru informare (sursa net)

 Pentru informare.

Citește. Informează-te. Nu contează de ce parte ești, deschide ochii. 

Indiferent cine ar fi câștigat, actele erau pregătite pentru promulgare azi, a doua zi. Întotdeauna când este un moment de haos, caută ce se ascunde în spatele naivității și a somnului rațiunii. 

Legea a fost adoptată în 19 februarie 2025, dar a fost promulgată de președintele interimar azi. Și nu are legătură cu cine a câștigat, ci este un act semnat de autoritatea aflată acum în funcție.

Conform Constituției României:

Art. 77 – Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

Informează-te, gândește și caută ce se mai întâmplă azi și mâine, cât timp o parte din lume este beată de fericire și altă parte pulbere de supărare. Când vigilența este adormită, ceilalți profită și își fac treaba. 

Informează-te. Somnul rațiunii poate naște monștri, dar nu-i vedem că suntem prea preocupați să dormim.