14.9.23

Oana Pellea (sura net)

 V-ați logodit, in fața Domnului intr o zi de 13 septembrie, la biserică, la Craiova în anul 1958

In 1962 m-ați adus pe lume.

V-ați dorit,așa cum ar trebui să-si dorească toți părinții din lume, să fiu fericită. 

Sunt. 

De ce? 

Pentru ca m ați primit in viata voastră.

Pentru că ați fost (și sunteți) cei mai buni, frumoși, generoși și veseli părinti si prieteni din viata mea.

Pentru că v am purtat cu mine, zi de zi, cat ati fost pe pamant..si vă port în mine bucuroasă si acum prin lume… de când sunteti in Cer.

Pentru ca a fost si este un privilegiu si o bucurie să vă am părinți!

M-ați vrut fericită. M-ați facut fericită. De când ați plecat…la inceput..am fost fericită pentru că m-ați vrut fericită…iar acum sunt fericită pentru că am ales sa fiu fericită.

Prea multe cuvinte. 

Traiesc in trecut?

Nu! 

Pentru că iubirea voastră imi e trecut, prezent si viitor! 

Iubirea nu se încadrează in timp. Ea transcede tot. 

Deci: iubitii mei, va iubesc cu tot sufletul meu împăcat si fericit!   

O floare in soare ca un buchet de logodnă!

13.9.23

Legenda viței de vii (sursa net)

 

LEGENDA VIȚEI

     O veche legendă ne spune că, atunci când Dumnezeu a creat lumea toți copacii și arbuștii se lăudau care mai de care e mai mare și mai frumos răsfățându-și spre soare coroanele de ramuri înverzite.

    - „Eu sunt regele arborilor, cu lemnul cel mai tare!” – zicea stejarul.

    - „Și eu sunt înalt, iar nucile mele delicioase!” – se mândrea nucul.

    - „Uitați eu nu sunt mare ca voi, dar Domnul m-a făcut tare frumos cu flori roșii şi parfumate!” se îngâmfa trandafirul.

      Cam în felul acesta se lăudau și se certau tufele și arborii zi de zi și ceas de ceas. Numai sărmana viță de vie era supărată, cu capul aplecat spre pământ târându-se umilită prin țărână și se văita:

    - „Vai de mine şi de mine plângea mâhnită vița de vie... Dumnezeu nu mi-a dat mie nici tulpină tare, nici ramuri puternice, nici flori, nici poame frumoase. Nădăjduiesc să mă audă Dumnezeu și să mă ajute…”

     Auzindu-i tânguielile sale Dumnezeu a trimis acolo un om de ispravă. El a zărit vița de vie cum stă slabă și trântită la pământ ca o jucărie în calea vântului și, milos a agățat vița de trunchiul unui fag tânăr. Cârceii s-au încolăcit de copăcel, strugurii s-au copt ş s-au îndulcit ca mierea. Ca semn de mulțumire, vița de vie a dat acelui om de ispravă ciorchini mari, dulci si parfumați. Așa a fost răsplătit omul, care a ridicat din țărână bietul arbust. Din struguri, țăranul a făcut must dulce și aromat, mustul s-a prefăcut în vin care i-a îndulcit inima sălbatică. 

     Stejarul și ceilalți arbori priveau acum rușinați la vița agățătoare încărcată de struguri. Cât erau ei de făloși, stăteau goi de fructe, în timp ce vița de vie era plină de struguri minunați și delicioși. Rodul viței nu este altceva decât lacrimile lui Hristos care se varsă zi de zi pentru iertarea păcatelor noastre.

     Acesta este motivul pentru care la împărtășanie se folosește vinul pentru că Dumnezeu vrea că să ne ridicăm din păcat așa cum a fost ridicată vița de vie din țărână.

     Să aveți o toamnă bogată cu mulți struguri in vie și un vin mult șină delicios în butoaie și aromat în pahare. 

     Dumnezeu să vă ocrotească si să vă arate calea cea dreaptă totdeauna și în vecii vecilor! Doamne, ajuta tuturor


12.9.23

În timpul unei farse (sursa net)

 👶📖🖋️"În timpul unei farse, un elev a lipit pe spatele colegului său o hârtie pe care scria "sunt prost" și a rugat pe restul clasei să nu-i spună băiatului.

Astfel, copiii au început să râdă încontinuu...

A venit ora de matematică, iar profesorul a scris o problema dificilă pe tablă.

Nimeni nu a putut să o rezolve, cu excepția băiatului etichetat.

Pe fondul chicotelilor inexplicabile, a mers la tablă și a rezolvat problema.

Profesorul a cerut clasei să îl aplaude și să îi ia hârtia de pe spate.

Apoi le-a spus tuturor:

De-a lungul vieții, oamenii îți vor pune etichete cu multe cuvinte urâte și neadevărate pentru a îți opri progresul! 

Dacă colegul vostru ar fi știut despre eticheta voastră, cu siguranță nu s-ar fi ridicat să răspundă la întrebare! 

De aceea, tot ceea ce trebuie să faci în viață, este să ignori etichetele pe care ți le pun oamenii și să profiți de fiecare oportunitate de a învăța,  a crește și  a progresa! 

Un alt lucru trist, este că acest elev nu a avut printre voi niciun prieten loial, care să ii fi spus despre etichetă, sau să i-o fi dat jos. 


Concluzii:🤓

Nu contează câți prieteni ai, contează loialitatea lor! Loialitatea e testul adevăratei prietenii! 

Dacă nu ai prieteni sinceri, care să te apere pe la spate, care să te vegheze, să te protejeze și cărora să le pese cu adevărat de tine, îți este mai bine singur!!!"📖🖋️

11.9.23

POVESTEA DIVEI OTRAVITE (sursa net)

    POVESTEA DIVEI OTRAVITE 

Miss România, femeia care a fost ucisă din invidie, pentru că era prea frumoasă !!!...


Tita Cristescu a fost Miss România anului 1926 şi a fost considerată ani buni drept cea mai frumoasă femeie din ţară.

Destinul i s-a curmat tragic în 1935, de Crăciun, când avea doar 27 de ani. A murit otrăvită cu cianură de potasiu ascunsă în bomboane, iar asasinul a fost descoperit la mai bine de un deceniu.


Cel care a ucis-o şi-a mărturisit crima la spovedania de pe patul de moarte. A ucis-o din invidie, pentru că era prea frumoasă.


Destinul Titei Cristescu, una dintre cele mai frumoase femei ale României interbelice, pare desprins dintr-un scenariu de film.

Tânăra care a a fost aleasă Miss România în 1926 era atât de frumoasă încât s-ar fi zis că are lumea la picioare. N-a avut însă o viaţă fericită şi nici un destin norocos. A fost o celebritate a Bucureştiului interbelic, fiind considerată o mondenă a vremii, prinsă în relaţii amoroase scandaloase şi susţinută financiar de amanţi bogaţi.


Tita Cristescu a fost fiica unui vestit personaj politic al regimului comunist. Tatăl ei era Gheorghe Cristescu, zis ”Plăpumarul”, cunoscut drept primul secretar general al Partidului Comunist din România.


Tita a fost al treilea copil al comunistului care câştigase bani şi faimă, dincolo de graniţele ţării, din meseria de plăpumar. 

Pentru fata lui, de o frumuseţe ieşită din comun, Cristescu a sperat să obţină o partidă bună şi să o mărite cu un personaj de vază al vremii. Aşa a ajuns tânăra să se căsătorească la o vârstă fragedă cu Alexandru Ionescu Bujor, un afacerist bogat. Căsnicia s-a încheiat când Bujor a dat faliment şi a rămas sărac.


                              A vrut să fie actriţă


Tita a început să participe la concursuri de frumuseţe şi destinul ei s-a schimbat în 1926, când a câştigat titlul de Miss România. A căpătat un alt statut, uşile saloanelor celebre i s-au deschis şi, în viitor, părea să o aştepte o strălucită carieră în actorie. Tânăra şi-a încercat norocul în lumea filmului.


”A încercat vreme de trei ani o carieră de actriţă la Berlin, fără succes.În 1929-30 a jucat la teatrul Regina Maria în două piese, roluri secundare”, notează istoricul Stelian Tănase pe blogul său.


          Relaţie de amor năbădăios cu inginerul Liviu Ciulei


Se spune că frumoasa Tita a frânt multe inimi şi a sucit capul multor bărbaţi însuraţi. Printre aceştia s-a numărat şi inginerul Liviu Ciulei. Deşi era mai în vârstă decât Tita, cu o nevastă şi doi copii acasă, Ciulei a făcut o pasiune aproape bolnăvicioasă pentru frumoasa Tita.


”El suferă de gelozie, fapt pentru care nu de puţine ori dă naştere la scandaluri învinuind-o pe Tita de infidelitate. Uneori îi trage amantei şi câte o palmă sau un pumn. Gesturi de «iubire» devenite cunoscute nu numai de apropiaţii familiei Cristescu, ci şi de oameni din cercuri mai largi”, notează V. D. Fulger în cartea ”Destine ale reginelor frumuseţii”.


Dragostea cu năbădăi dintre inginerul Liviu Ciulei şi Miss România a durat şase ani. Se spune că, de-a lungul relaţiei, amantul i-ar fi promis Titei că o va lua de nevastă. După ani lungi de scandaluri şi promisiuni deşarte, tânăra a decis, într-un final, să rupă relaţia cu Ciulei.


 A început să cocheteze cu diplomatul Cuza Hotta. Cum diplomatul era sărac, iar tatăl Titei o voia măritată cu un bogătaş, relaţia nu a fost încurajată. 


Apropiaţii tinerei aveau să povestească în declaraţiile de la moartea ei că Miss România era exploatată de familie care îi cerea bani şi o împingea în relaţia cu Ciulei, în care tatăl Titei vedea soţul ideal. Se spune chiar că Tita a avut o tentativă de sinucidere, sătulă de viaţa nefericită de care avea parte:

”După o tentativă de sinucidere eşuată, Tita i-ar fi spus Mariei: «Era mai bine dacă muream. Sunt plictistă de viaţă. Am fost o vacă de muls»”, mai notează V. D. Fulger în cartea ”Destine ale reginelor frumuseţii”.


                                     Bomboanele fatale


În decembrie 1935, viaţa nefericitei Miss România părea să ia o întorsătură bună.

Diplomatul Cuza Hotta îi promisese că o va lua de nevastă. În seara zilei de Ajun, frumoasa tânără a fost la cinematograf şi a revenit acasă cu nişte prieteni, în apartamentul de pe Bd Brătianu.

Servitoarea a întâmpinat-o pe Tita la intrare şi i-a spus că Liviu Ciulei i-a adus o cutie cu bomboane. Tânăra a desfăcut cutia, şi-a servit prietenii, dar aceştia au refuzat-o.

 Tita a mâncat două bomboane care i-au fost fatale. În scurt timp i s-a făcut rău sub ochii invitaţilor şi, la o jumătate de oră de la bomboanele fatale, a fost găsită moartă de medicii chemaţi în ajutor.

La autopsia efectuată la Institutul de Medicină Legală specialiştii au catalogat moartea drept una suspectă. Rezultatul autopsiei a fost: moarte provocată de otrăvire cu cianură de potasiu. Anchetatorii au constat că cianura fusese injectată în bomboanele pe care le mâncase Tita.


Criminaliştii au ridicat cutia cu bomboane din apartamentul tinerei.

”Se constată că din acestea lipseau exact atât cât mânase Tita. Servitoarea nu se atinsese de ele. Ea declara în stânga şi în dreapta că nu îi stă în obicei să guste şi cu atât mai puţin să mănânce din bomboanele şi prăjiturile stăpânei”, mai notează V. D. Fulger.


Cine a injectat bomboanele şi care a fost mobilul crimei au fost întrebările la care au încercat să răspundă anchetatorii. 

Primii doi suspecţi luaţi în calcul au fost Liviu Ciulei, despre care servitoarea susţinuse că adusese bomboanele, şi însăşi slujnica Titei, Maria Suciu, cea care îi dăduse cutia.


Suspecţii au fost audiaţi în repetate rânduri. Slujnica a fost prima eliminată din cercul suspecţilor. Despre servitoarea, femeie înapoiată de la ţară, care n-ar fi ştiut nici măcar să folosească o seringă, anchetatorii au considerat că n-ar fi avut nicun motiv să-şi omoare stăpâna.

Principalul suspect a rămas LiviuCiulei


                              Amantul acuzat de omor


A urmat un proces de răsunet în care inginerul Ciulei a fost acuzat de crimă pasională. A fost trimis în judecată sub acuzaţia de asasinare cu premeditare. Tot istoricul relaţiei celor doi, geloziile inginerului, certurile şi ameninţările acestuia la adresa tinerei l-au indicat ca fiind criminalul. 


Ciulei a respins toate acuzaţiile şi s-a considerat pe tot parcursul procesului nevinovat. Procesul lui Ciulei a ţinut prima pagină a ziarelor în anul 1936. Presa vremii, lumea bună a Bucureştiului şi chiar oamenii de rând se înghesiau să vadă şedinţele de judecată în care inginerul era acuzat de crimă cu premeditare.

Martorii au susţinut că amantul Titei n-ar fi fost în stare de crimă, procurorii n-au reuşit să strângă dovezi suficiente şi, în final, Ciulei a fost achitat.

Se spune că, afectat de moartea celei care i-a fost iubită, Ciulei ar fi încercat pe cont propriu o investigaţie pentru a afla cine a otrăvit-o pe Tita Cristescu. N-a reuşit însă să dezlege misterul.


                  Asasinul şi-a mărturisit crima pe patul de moarte


Aproape 20 de ani s-au scurs de la misterioasa moarte a celei care fusese Miss România pentru ca adevărul să iasă la iveală. Misterul a fost dezlegat de un preot din Bucureşti.

Chemat la spovedania unei bătrâne aflată pe patul de moarte, nimeni alta decât servitoarea Maria Suciu, duhovnicul a aflat un secret şocant. Slujnica şi-a mărturisit pe patul de moarte crima şi motivul pentru care a otrăvit-o pe Tita cu cianură :

”Pentru că era prea frumoasă, avea de toate, iar eu nu aveam nimic”.


Preotul a povestit autorităţilor cele spuse de bătrâna în agonie şi astfel s-a dezlegat misterul morţii Titei Cristescu la aproape două decenii de la dispariţia acesteia.


Miss România fusese ucisă din invidie şi gelozie chiar de slujitoarea pe care anchetatorii nu au crezut-o capabilă să folosească o seringă.

Mașina de spălat a vieții (sursa net)

 Mașina de spălat a vieții...

Înainte de a așeza rufele în mașina de spălat le sortăm. Albe, colorate, colorate dar care nu se decolorează, negre, delicate. Le sortăm pentru că instinctiv, vrem ca fiecare culoare să rămână așa cum este.

Facem asta de fiecare dată când vrem să spălam hainele. Sortarea.

Oare în viață de ce nu suntem la fel de grijulii? La fel de stricți și de atenți?

În viață începem să sortăm abia după ce am reușit să ne umplem de pete. Uităm că negrul nu poate fi decât negru, indiferent cu ce culori l-am amesteca, însă albul poate deveni cu ușurință negru sau se poate alege cu o culoare nepotrivită, nedorită.

Uneori, sortarea e un proces dificil. Sunt haine care se ascund atât de bine sub alte haine, intrând cu ușurință în alte categorii. Reușesc să păcălească și să păteze. Și câtă tristețe când bluza preferata și-a schimbat culoarea… și câtă tristețe când ne trezim șifonați, uzi de lacrimi și pătați de alți oameni pe care îi așezasem în categoria greșită…

Poate că n-ar strica să începem să sortăm așa cum trebuie oamenii din viața noastră. Să-i luăm pe rând, să-i studiem cu atenție și să decidem cu fermitate în ce categorie să-i plasăm. Nu e ușor. Dimpotrivă. E un proces de durată și fiecare clipă contează.

Ia-ți cât timp ai nevoie pentru a face o sortare cât mai precisă.

Așează hainele albe lângă alte haine albe.

Cele colorate lângă cele colorate.

Câteodată mai poți adăuga hainele colorate care nu se decolorează cu celelalte haine pe care le speli. Și în viață, sunt oameni care sunt diferiți, dar care te pot învăța multe.

Pe cele negre adună-le într-o grămadă și uită-le în coșul cu rufe murdare.

Iar pe cele delicate… eu zic să le speli mai bine la mână, nu cumva să le strici frumusețea!

Eu am început demult sortarea. Încă mai sortez. Încă mai găsesc în viața mea oameni pe care i-am pus într-o categorie greșită.

În mașina de spălat a vieții mele așez doar oameni care știu că rezistă atât la temperaturi ridicate cât și în apă rece!

6.9.23

In fiecare minut cineva lasă această lume in urmă (sursa net)

 In fiecare minut cineva lasă această lume in urmă.

   Suntem cu toții,,în coadă " fără să știm.

 Nu vom ști niciodată câți oameni sunt înaintea noastră.

   Nu putem ieși din linie.

   Nu putem evita coada.

 Deci ,în timp ce noi așteptăm la coadă ..fă ca momentele să conteze.

 Fă-ți priorități , fă ți timp.

 Lasă ți calitățile să fie cunoscute.

   Fă oamenii să se simtă importanți.

    Fă-ți vocea auzită

 Fă lucruri mari din lucruri mici.

 Fă pe cineva să zâmbească.

 Asigurate că le spui celor drag că îi iubești.

   Asigurate că nu ai regrete.

 Trăiește ți viața și fii recunoscător.

 Nu pierdeți timpul certăndu - vă.

 Iubește te pe tine însuți și fii fericit cu ce ai. 💕

    Fă pace , fă schimbare , iubește 💕

SCRISOARE "NE...PIERDUTA" (sursa net)

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Stimate nene Iancule,

     Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, baga

      Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate.

         Eşti mărunt, neicuşorule!

Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.

      Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"?

Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.  Heavy metal!

       Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.

       Suntem o ţară penală, meştere!

     De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni. 

       S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

      Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?  Ei, aş!

         Unde este Rica Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!

      Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.

      Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.

    Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi.

    Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate.

     Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută.

     O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.

      Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă.

     În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...

     Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.

    Şi atunci, eu cu cine votez ?

    Aceasta-i întrebarea !

    Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.

      Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.

     În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit.

    Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi  o să murim în Becalia!

Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

Un matze-fripte, coate-goale,

Ce-i este dor de matale !...