6.3.22

⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)

Propietarul unui magazin a pus un afiş deasupra ușii sale, pe care scria: „Cățeluși de vânzare”.

Deoarece afișele au capacitatea de a atrage copii, un băiețel a fost cucerit de afiş și a întrebat:

- La ce preț vindeți acești căței?

Proprietarul magazinului a răspuns:

- Aproximativ treizeci de dolari”

Băiețelul a bagat mâna în buzunar și a spus :

- Am 2,37 USD. Pot cumpara unul ?

Proprietarul magazinului a zâmbit și a fluierat. Cățelușa sa pe nume Lady, a venit imediat spre culoarul magazinului lui, urmata de cinci cățeluși mici.

Dar unul dintre pui a rămas cu mult în urmă.

Imediat băiețelul a observat cățelușul șchiop lăsat în urmă. El a intrebat :

- De ce suferă acest câine mic, domnule?

Bărbatul i-a explicat că, atunci când s-a născut, medicul veterinar i-a spus că cățelușul are o problema la șold, si va șchiopăta pentru tot restul vieții.

Băiețelul s-a entuziasmat foarte mult și a spus:

- Acesta este cățelul pe care vreau să-l cumpăr!

Omul a răspuns:

- Dar nu! Nu poți cumpăra acest catel mic ... haide ! Dar ..Dacă îl vrei cu adevărat, ți-l dau gratis!

Băiețelul s-a supărat. L-a privit pe bărbat drept în ochi și a spus:

- Nu vreau să mi-l dai degeaba . El valorează la fel de mult ca ceilalți catelusi și eu vă voi plăti prețul complet. De fapt, vă voi da 2,37 USD astăzi și 50 de cenți în fiecare lună, până când voi achita toata suma de plătit.

Omul a răspuns:

- Vrei să cumperi acest cățeluș pe bune? Nu va putea niciodată să alerge, să sară și să se joace. Ar trebui să-ți placă alt catelus !

Așa că băiețelul s-a aplecat, și-a suflecat cracul pantalonilor și a arătat un picior răsucit, schilodit, susținut de o tijă mare de metal.

S-a uitat la bărbat și a spus:

- Ei bine, nici eu ,nu sunt un bun alergător și micuțul cățeluș va avea nevoie de cineva care să-l înțeleagă.

Bărbatul și-a mușcat buza inferioară ... lacrimile i-au înțepenit ochii. Îi zâmbește băiatului și îi spune:

- Băiete, sper și mă rog ca fiecare dintre acești pui să găsească un proprietar ca tine.

În viață, nu contează cine ești, atâta timp cât cineva te apreciază pentru cine ești, te acceptă și te iubește necondiționat.

Un prieten adevărat este cel care se apropie când restul lumii dispare!

⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)

Exista o veche istorisire a indienilor Cherokee despre capetenia unui mare sat. Intr-o zi, acest conducator se hotaraste ca venise ziua sa-l invete pe nepotul sau preferat ce inseamna viata. Il duce la padure, il aseaza sub un arbore batran si ii explica: „Fiule, in mintea si in inima fiecarui om se duce o lupta. Chiar daca eu sunt conducatorul batran si intelept, capetenia poporului nostru, aceasta lupta se poarta si in interiorul meu.

Esta ca si cum in mine ar trai doi lupi imensi: unul alb si unul negru. Lupul alb este bun, bland si inofensiv. El traieste in armonie cu tot ceea ce se gaseste in jurul lui si nu se simte atacat atunci cand nimeni n-a avut aceasta intentie. Lupul bun - stabil si puternic datorita faptului ca intelege cine este si de ceea ce este capabil – lupta doar daca e corect sa o faca si cand trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-si apara familia (si chiar si atunci o face cu masura). Are grija de toti ceilalti lupi din haita sa si nu se comporta niciodata altfel decat este.

Dar in interiorul meu traieste si un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, manios, nemultumit, invidios si temator. Pana si cel mai neinsemnat lucru il face sa izbucneasca intr-o criza de furie. Se lupta cu toata lumea, tot timpul, fara niciun motiv. Nu poate gandi limpede, pentru ca lacomia de a avea mai mult, mania si ura il coplesesc. Dar este o manie inutila, fiule, deoarece aceasta manie nu va schimba nimic. El cauta cearta oriunde merge si de aceea o gaseste cu mare usurinta. Nu are incredere in nimeni si nu are prieteni adevarati.”

Batranul intelept a ramas in tacere pentru cateva clipe, lasand povestea celor doi lupi sa patrunda in mintea tanarului sau nepot. Apoi, s-a plecat usor in fata, a privit adanc in ochii nepotului si i-a marturisit: „Uneori, mi-e greu sa traiesc cu cei doi lupi in mine, fiindca ambii se lupta cu inversunare, pentru a pune stapanire pe spiritul meu.”

Pironit locului de povestea bunicului, baiatul se agata de hainele lui si il intreba pe nerasuflate: „Care dintre cei doi lupi va invinge, bunicule?”

Batranul i-a raspuns simplu: „Cel pe care il hranesc, dragul meu!”

⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)

 Un discipol se vaita maestrului sau ca nimic nu-i ieșea bine. Nu stia cum sa faca sa progreseze si se considera invins. Era obosit sa lupte fara a obtine nici un rezultat. Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta.
Atunci maestrul i-a spus:

– Vino cu mine in bucătărie!

Maestrul luat 3 oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovi intr-una, oua in alta si un ultima niste cafea. Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna un cuvant.
Discipulul astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca maestrul lui. Dupa 20 de minute, acesta a stins focul. A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca. Privindu-si discipolul il intreaba:

– Ce vezi aici?
– Oua, morcovi si cafea, a raspuns discipolul.

I-a spus sa atinga morcovii. El i-a atins si a observat ca sunt moi. Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Atunci el a observat ca e foarte tare. Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si el a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat. Surprins si intrigat l-a intrebat pe maestrul sau sau:

– Ce semnificatie au toatea acestea maestre?

Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit:

Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat. Ouale au devenit foarte dure. In schimb cafeaua a schimbat apa.

– Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? si-a intrebat discipolul.

– Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria?

– Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa un obstacolul, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil? Pe din afara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai un suflet si o inima de piatra?

– Sau esti un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care-i cauzeaza durere sau suferinta. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

Iti doresc sa ajungi ca grauntele de cafea, ca atunci cand lucrurile nu sunt tocmai roz, sa poti reactiona pozitiv, fara sa te lasi invins de circumstante si sa faci in asa fel ca totul in jurul tau sa se amelioreze!

Tu poti avea puterea sa schimbi lucrurile in loc sa te lasi invins.
Iti doresc ca intotdeauna sa fie o Lumina in fata drumului tau si a persoanelor care te inconjoara! Cand te gandesti la dezvoltare personala gandeste-te la esenta ta si cum o poti oferi mai departe.

Iti doresc ca intotdeauna sa poti iradia cu forta, optimismul si bucuria ta de a trai “dulcea aroma de cafea”, ca niciodata sa nu pierzi acest parfum pe care numai tu stii sa-l transmiti celorlalti!

Iti doresc sa ai puterea de a trasforma orice ti se intamplă în ocazii de a darui, de a schimba, de a ajuta, de a ierta, de a iubi, de a incanta pe cei din jurul tau. Nu contează mărimea, contează puterea de a transforma folosind propria esentă. Nu trebuie nici asemenea morcovului sa te inmoi si sa te lasi invins si nici asemenea oului sa te împietresti, tu trebuie sa folosesti esenta ta pentru a schimba mediul.

3.3.22

Rumi - citate

 “Doar cu inima poti sa atingi cerul.”

“Indragostitii nu se intalnesc undeva.
Ei sunt dintotdeauna unul in altul.”

 “Esti atat de slab. Abandoneaza-te gratiei divine.
Oceanul are grija de fiecare val pana cand ajunge la mal.
Ai nevoie de mai mult ajutor decat stii.”

“Pe masura ce incepi sa-ti urmezi calea, aceasta apare.”

“O sa te astept aici…
Pentru ca tacerea ta sa se rupa,
Pentru ca sufletul tau sa se cutremure,
Pentru ca dragostea ta sa se trezeasca!

“Ridica-ti cuvintele, nu vocea. Ploaia este cea care face florile sa creasca, nu tunetul.”

“Rana este locul in care Lumina patrunde in tine.”

“Dincolo de ideile de bine si de rau exista un camp.
O sa te intalnesc acolo.
Cand sufletul sta intins acolo, pe acea iarba
Lumea este prea plina ca sa vorbeasca despre asta.”


“In lumina ta invat cum sa iubesc. In frumusetea ta, cum sa fac poezii. Dansezi inauntrul pieptului meu unde nimeni nu te vede, insa cateodata te vad si ceea ce vad devine aceasta arta.”

“Ceea ce cauti te cauta.”

“Cand sunt cu tine, stam treji toata noaptea.
Cand nu esti aici, nu pot sa adorm.
Sa-l slavim pe Dumnezeu pentru cele doua insomnii!
Si pentru diferenta dintre ele.”

“Ieri am fost inteligent asa ca am vrut sa schimb lumea. Astazi sunt intelept, asa ca ma schimb pe mine insumi.”

 “Sarcina ta nu este sa cauti dragostea, ci pur si simplu sa cauti si sa gasesti toate barierele dinauntrul tau pe care le-ai construit impotriva ei.”

“Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nicio religie.”

“Inima este ca o lumanare
Plina de dorinta de a arde.
Luata de langa preaiubitul ei
Aspira sa fie una cu El.
Despre Iubire nu poti sa inveti nimic.
Iubirea vine pe aripile gratiei.”

“Cuvintele sunt un pretext. Legatura interioara este cea care atrage o persoana catre alta, nu cuvintele.”


“Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarasti prin viata?”

“Mai intai m-a tentat cu
Nesfarsite mangaieri.
La sfarsit m-a ars
Cu durerea si tristetea.
In acest joc de sah
A fost necesar sa ma pierd pe mine insumi
Ca sa-l cuceresc pe El.”

 “Nu te simti singur, intregul univers este inauntrul tau.”


2.3.22

Legenda Ghiocelului

A fost odată o rază de soare şi aceasta era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și  tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Și iată că, într-o
bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Grădina Paradisului, iar flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

„Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr?” a gândit raza de soare. Repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
„Ați văzut-o? Ce frumoasă era? Ce rochie frumoasă? Oare ce floare o fi ales prințesa?”
„Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.”
„Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.”
„Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei. Nu vedeți ce frumoși și parfumați suntem?”
Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că raza de soare culesese o violetă, și nu altceva.
Numai într-un colț cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese ruptă de trena rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău. Și a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de soare a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
„Floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc pentru a-mi repara greșeala?”
„Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.”
„Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?” a insistat raza de soare.
!Bine, a încuviințat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara!”
Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, și toată lumea știe că iarna este pe sfârșite.

 

Legenda Mărțișorului

Fie că are formă de floare, fluture, bănuţ sau chipuri zâmbitoare, mărţişorul este motiv de bucurie pentru orice doamnă sau domnişoară. Micul obiect prins într-un şnur alb cu roşu care este pus în piept de către femei la începutul lunii martie şi poartă numele de mărţişor este simbolul venirii primăverii. Iata cele doua legende ale Martisorului. Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: „De unde ai floare, căci este încă iarnă?”. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. 
 
Legenda Martisorului – lupta cu zmeul O alta legenda a martisorului este aceea ca Soarele a coborat pe Pamant. Se spune ca intr-o zi Soarele a vrut sa danseze si el intr-o hora, asa ca a venit pe Pamant luand infatisarea unui tanar. Ceea ce nu stia Soarele era ca Soarele nu mai era pe cer, a profitat si l-a rapit pe soare si l-a inchis departe de ochii lumii. Pentru ca nu mai exista caldura soarelui si razele acestuia nu mai mangaiau pe nimeni, lumea s-a schimbat si nici macar copiii nu mai radeau. Un tanar pe nume Martisor a avut insa curajul sa il infrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe Soare. Dupa ce a strabatut un drum lung de trei anotimpuri (vara, toamna si iarna), curajosul tanar a ajuns la zmeu si s-a luptat cu acesta zile si nopti in sir, pana l-a invins. Soarele a fost eliberat si a readus lumea la viata, insa tanarul nu a apucat sa se bucure de el, din cauza ranilor din timpul luptei. Tot sangele lui s-a scurs pe zapada imaculata, iar acesta este motivul pentru care snurul martisorului este rosu cu alb. 

 

Legenda mărțișorului. Tu știi care este povestea lui? De Petre Dobrescu, Duminică, 01 martie 2020, 09:00. Ultimul update Luni, 02 martie 2020, 16:17 Legenda Martisorului. Fie că are formă de floare, fluture, bănuţ sau chipuri zâmbitoare, mărţişorul este motiv de bucurie pentru orice doamnă sau domnişoară. Micul obiect prins într-un şnur alb cu roşu care este pus în piept de către femei la începutul lunii martie şi poartă numele de mărţişor este simbolul venirii primăverii. Iata cele doua legende ale Martisorului. Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: „De unde ai floare, căci este încă iarnă?”. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. Legenda Martisorului – lupta cu zmeul O alta legenda a martisorului este aceea ca Soarele a coborat pe Pamant. Se spune ca intr-o zi Soarele a vrut sa danseze si el intr-o hora, asa ca a venit pe Pamant luand infatisarea unui tanar. Ceea ce nu stia Soarele era ca Soarele nu mai era pe cer, a profitat si l-a rapit pe soare si l-a inchis departe de ochii lumii. Pentru ca nu mai exista caldura soarelui si razele acestuia nu mai mangaiau pe nimeni, lumea s-a schimbat si nici macar copiii nu mai radeau. Un tanar pe nume Martisor a avut insa curajul sa il infrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe Soare. Dupa ce a strabatut un drum lung de trei anotimpuri (vara, toamna si iarna), curajosul tanar a ajuns la zmeu si s-a luptat cu acesta zile si nopti in sir, pana l-a invins. Soarele a fost eliberat si a readus lumea la viata, insa tanarul nu a apucat sa se bucure de el, din cauza ranilor din timpul luptei. Tot sangele lui s-a scurs pe zapada imaculata, iar acesta este motivul pentru care snurul martisorului este rosu cu alb.
Citeşte întreaga ştire: Legenda mărțișorului. Tu știi care este povestea lui?

Legenda Martisorului. Fie că are formă de floare, fluture, bănuţ sau chipuri zâmbitoare, mărţişorul este motiv de bucurie pentru orice doamnă sau domnişoară. Micul obiect prins într-un şnur alb cu roşu care este pus în piept de către femei la începutul lunii martie şi poartă numele de mărţişor este simbolul venirii primăverii. Iata cele doua legende ale Martisorului. Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: „De unde ai floare, căci este încă iarnă?”. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. Legenda Martisorului – lupta cu zmeul O alta legenda a martisorului este aceea ca Soarele a coborat pe Pamant. Se spune ca intr-o zi Soarele a vrut sa danseze si el intr-o hora, asa ca a venit pe Pamant luand infatisarea unui tanar. Ceea ce nu stia Soarele era ca Soarele nu mai era pe cer, a profitat si l-a rapit pe soare si l-a inchis departe de ochii lumii. Pentru ca nu mai exista caldura soarelui si razele acestuia nu mai mangaiau pe nimeni, lumea s-a schimbat si nici macar copiii nu mai radeau. Un tanar pe nume Martisor a avut insa curajul sa il infrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe Soare. Dupa ce a strabatut un drum lung de trei anotimpuri (vara, toamna si iarna), curajosul tanar a ajuns la zmeu si s-a luptat cu acesta zile si nopti in sir, pana l-a invins. Soarele a fost eliberat si a readus lumea la viata, insa tanarul nu a apucat sa se bucure de el, din cauza ranilor din timpul luptei. Tot sangele lui s-a scurs pe zapada imaculata, iar acesta este motivul pentru care snurul martisorului este rosu cu alb.
Citeşte întreaga ştire: Legenda mărțișorului. Tu știi care este povestea lui?

5.2.22

DE CE ȚIPĂ O PERSOANĂ CÂND SE SUPĂRĂ (sursa net)

Spune o poveste tibetană, că într-o zi un bătrân înțelept și-a întrebat adepții: - De ce țipă oamenii unii la alții când sunt supărați?
Bărbații s-au gândit pentru câteva momente:
- Pentru că ne pierdem calmul, a spus unul, de aceea am țipat.
- Dar de ce să țipi când cealaltă persoană este lângă tine? Întrebă omul înțelept, nu este posibil să-i vorbești cu voce joasă? De ce țipi la o persoană când ești supărat?
Bărbații au dat alte răspunsuri, dar niciunul nu i-a mulțumit pe înțelepți.
În cele din urmă el a explicat:
- Când doi oameni sunt supărați, inimile lor pleacă departe. Pentru a acoperi distanta trebuie sa urle, ca sa se auda. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare vor trebui să țipe ca să se audă unul pe celălalt prin mare distanță.
Atunci înțeleptul a continuat:
- Ce se întâmplă când doi oameni se îndrăgostesc? Ei nu țipă, dar vorbesc încet, de ce? Inimile lor sunt atât de aproape. Distanța dintre ei este foarte mică.
Omul înțelept a zâmbit și a spus:
- Când se îndrăgostesc și mai mult, ce se întâmplă? Ei nu vorbesc, ci doar șoptesc și devin și mai aproape în dragostea lor. În sfârșit nici nu au nevoie să șoptească, doar se uită unul la altul și atât.
Așa sunt doi oameni apropiați când se iubesc...
Apoi el a spus:
- Când te cerți nu-ți lăsa inima să plece, nu spune cuvinte care te distanțează mai mult, poate veni o zi în care distanța este atât de mare încât să nu mai găsească drumul înapoi.