Verdict pentru o lume care se credea vie ( sursa net)

 Verdict pentru o lume care se credea vie

(Scrisoare de plecare – cu zâmbetul pe față)

Dragilor,

Vă anunț simplu și calm:

de astăzi, nu voi mai publica nimic serios pe Facebook.

Nu din supărare. Nu din tristețe.

Ci din claritate.

Am înțeles, în sfârșit, că această lume merge înainte, exact așa cum vrea ea să meargă: în spirală descendentă, spre autodistrugere, cu frenezie și aplauze.

Nu are nevoie de ghidare.

Nu caută adevărul.

Nu vrea vindecare.

Și e în regulă.

Fiecare om, fiecare popor, fiecare civilizație are dreptul să-și trăiască până la capăt propriul vis… sau propria rătăcire.

Cei care s-au trezit – cinste lor.

Cei care încă mai pot – Dumnezeu să-i întărească.

Cei care aleg să doarmă –

Noapte bună. Somn ușor.

Nani-nani, puisor.

Eu?

Mi-am făcut partea.

Am spus ce aveam de spus. Fără frică.

Am oferit ce aveam de oferit. Fără obligații.

Am arătat, pentru cine avea ochi, drumul. Fără pretenții.

Și acum...

plec.

Nu de tot. Nu în altă lume.

Dar din acest spațiu, din această luptă, mă retrag.

Nu ca învins. Nu ca poet neînțeles.

Ci ca om liber, care a înțeles când e momentul să tacă.

Pentru că tăcerea, uneori, e mai puternică decât o mie de postări.

Nu vă învinovățesc pentru nimic.

Nu-mi datorează nimeni nimic.

Voi sunteți cum sunteți. Eu sunt cum sunt.

Fiecare cu drumul lui.

Eu aleg altul.

Un drum unde nu mai trebuie să explic, să salvez, să traduc.

Unde viața e vie. Unde timpul contează.

Unde oamenii vor să afle, nu doar să reacționeze.

Și da, sunt un om sensibil.

Uneori deprimat, alteori inflăcărat.

Câteodată trist, adesea ironic. Mereu sincer.

Dar nu e o slăbiciune.

E exact combustibilul din care s-au născut toate marile idei, cărți, invenții și revelații.

Depresivii au simțit prăpastia și au căutat punți.

Schizofrenicii au văzut lumi alternative și le-au desenat pentru ceilalți.

Maniacii au dus umanitatea înainte când toți ceilalți dormeau.

Autiștii au ordonat haosul.

Anxioșii au simțit pericolele înainte să apară.

Iar oamenii „ciudați” au rupt cercul vicios al conformismului și au deschis porți.

Normalitatea n-a schimbat nimic.

Dar nebunia controlată, lucidă, vie – a schimbat tot.

Eu nu mă mai lupt cu nimeni.

Nu mai dau cu adevărul în geamuri închise.

Nu mai bat la uși unde știu că nu se va deschide niciodată.

De azi, devin observator.

Voi aplauda când e de aplaudat.

Mă voi minuna când e de minunat.

Și, din când în când, voi posta câte ceva – nu ca semnal de salvare,

ci ca test.

Ca întreținere a relației firești cu prietenii, cunoscuții, cei câțiva treji.

Nu-mi pare rău. Nu mă uit înapoi.

Doar mă ridic, mă scutur de praf și plec mai departe.

Viața e prea prețioasă ca să fie consumată în feed-uri și comentarii.

Timpul e prea scurt ca să tot demonstrez.

Iar adevărul...

Adevărul nu are nevoie să fie acceptat ca să fie adevărat.

Așadar,

nu vă faceți griji. Sunt bine. Mai viu ca oricând.

Dar în altă parte.

Cu alți oameni. În alt registru. Cu alte reguli de joc.

Și dacă veți simți că vi se face dor de mine…

s-ar putea ca, de fapt, să vi se facă dor de voi înșivă –

cei care ați fi putut deveni.

Cu zâmbet sincer, fără ură, fără dramă,

vă salut.

Și plec.

— Un om viu. Încă. 

***Părerea mea despre acest om si articolele lui. 

Personal pe acest om l-am perceput CA pe cel mai VICLEAN MANIPULATOR.

Manipulează de ani de zile oamenii. Mulți CREDULI i-au sorbit "jongleriile cuvintelor bine ticluite". I-a ațâțat la discuții în contradictoriu și aștepta RĂSPUNSURILE care îi reveneau GRATUIT. Oamenii îi răspundeau sincer, iar ăsta aduna RĂSPUNSURILE pt "expunere de caz".

A adunat material pentru două "doctorate" din sinceritatea celor care au răspuns provocării lui. 

Asta ce înseamnă? MANIPULARE ORDINARĂ!!!

Acul de siguranță (sursa net)

 

SĂ NU CREZI CĂ MĂ JUSTIFIC (Anatol irita) (sursa net)

 SĂ NU CREZI CĂ MĂ JUSTIFIC. NU AM DE CE. NU SUNT MISOGIN. EȘTI TU ANALFABETĂ FUNCȚIONAL.

De astăzi înainte — deși și până acum o făceam, dar n-o spuneam direct — vă anunț public, solemn și fără drept de apel:

vă voi considera analfabete funcționale pe toate acelea care mai folosiți termenul de misogin în alt sens decât cel real, logic și definit.

Da, chiar dacă vă supărați.

Da, chiar dacă urlați pe internet.

Da, chiar dacă vă dați lovite pe Instagram, plângeți în story-uri sau vă aprindeți în live-uri cu lacrimi false și hashtaguri isterice.

Nu mă interesează. Pentru că am dreptate. Și voi nu știți măcar ce vorbiți.

Misoginismul, doamnelor, înseamnă ură viscerală, profundă și nejustificată față de femei.

Nu observație.

Nu ironie.

Nu critică.

Nu glumă.

Nu nervi.

U-r-ă. Ca ideologie. Ca respingere totală a genului feminin. Ca chemare uneori chiar si la distrugerea sau eliminarea fizica a femeilor. URA de intensitate maxima, viscerala. Misoginul nici nu suporta prezenta femeilor in preajma lui. Daca ai nimeri odata singura in lift cu un misogin, ti-ar ingheta sangele in vene pentru ca ai simti cu tot instinctul tau ca este extrem de periculos sa te afli langa acesta.

Când spun că unele femei se victimizează excesiv, nu urăsc femeile.

Când spun că multe au dublu standard emoțional, nu le disprețuiesc.

Când spun că unii bărbați au fost distruși psihic de manipulări feminine bine executate, nu scriu un manifest contra vaginului.

Ci spun un adevăr. Observabil. Verificabil. Statistic. Uman.

Dar voi? Când n-aveți argumente, atacați autorul. Nu ideea.

Nu textul. Nu logica. Nu faptele.

Treceți la om. Ca niște câini care latră de după gard – mult și agresiv, dar doar când poarta e închisă.

Când se deschide poarta, nu mai latră niciunul.

Asta sunteți: eroine imaginare cu tastatură și gard virtual.

Ecranul și wifi-ul vă dau tupeul pe care față în față nu l-ați avea niciodată.

Vă permiteți lipsă de tact, de respect, de limită. Aruncați cu jigniri, cu etichete, cu venin.

Nu pentru că aveți dreptate. Ci pentru că e ușor. E gratis. Și credeți că nu răspundeți.

Și mai e ceva: de unde, exact, ați luat ideea că orice părere care vă trece prin cap trebuie exprimată?

Că orice impresie personală, oricât de proastă, trebuie aruncată în public cu obrăznicie?

Știți ce cred eu?

Că unele dintre voi nici nu ar trebui să aibă dreptul la opinie exprimată, dacă nu sunt capabile s-o argumenteze.

Nu poți să vociferezi orice prostie și apoi să te ascunzi sub fusta „libertății de exprimare”.

Dacă nu poți răspunde cu logică, mai bine taci.

Opinia e un drept, dar vine cu o condiție:

să fii gata să ți-o iei peste ochi pentru ea. Exact ca între bărbați. Ca de la egal la egal.

Dacă ai curajul să spui ceva jignitor, ai și demnitatea să-ți asumi răspunsul.

În multe locuri din lume, o opinie greșită despre profetul Mahomed îți poate aduce moartea.

Acolo nu ți se cere să fii politically correct – ci să fii responsabil cu ce scoți pe gură.

La noi, însă, e invers.

Cu cât spui mai multe prostii, cu atât te simți mai îndreptățită.

Și când cineva îți dă peste nas cu un adevăr, ce faci?

Țipi „misogin”.

Pentru că nu știi altceva. Pentru că n-ai nimic mai bun. Pentru că nu poți raționa. Doar reacționezi.

Ei bine, eu refuz să mai accept acest reflex pavlovian.

Data viitoare când vrei să acuzi un bărbat de misoginism, fă-ți un bine și caută întâi definiția.

S-ar putea să afli că, în realitate, el e doar sincer. Iar tu…

doar guralivă, needucată și fără coloană.

Și dacă tot suntem aici — hai să te întreb ceva:

Tu știi măcar ce înseamnă cuvântul ăla pe care-l repeți ca o vrăjitoare isterică?

Ai deschis vreodată un dicționar în viața ta?

Ai citit un rând despre drepturile femeilor în secolele trecute? Despre misoginismul real, nu ăla imaginar de pe Instagram?

Ai simțit vreodată ura aia adevărată?

Când o femeie nu avea voie să voteze, să învețe, să vorbească?

Sau ți-ai inventat o traumă pentru fiecare bărbat care te-a contrazis pe net?

Când ai criticat ultima dată o femeie abuzivă?

O mamă toxică? O șefă instabilă? O influenceră narcisică?

Sau între voi e „sororitate” doar când vă susțineți în prostie?

Vrei exemple? Ține minte asta:

Când o femeie spune „toți bărbații sunt porci” – e considerată sinceră.

Când un bărbat spune „unele femei sunt manipulatoare” – e misogin.

Când o femeie râde de un bărbat sărac – e selectivă.

Când un bărbat refuză o femeie trecută prin 30 de relații – e toxic.

Când o femeie controlează, verifică, umilește – e puternică.

Când un bărbat pune o întrebare – e abuzator gelos.

Când o femeie îl face „ratat, impotent, prost” – e directă.

Când el spune „nu ai nimic în cap” – e agresiv.

Asta e dublul vostru standard. Ăsta e misoginismul vostru pe invers: misandrie.

Voi, cele care strigați „misogin” fără să înțelegeți termenul,

sunteți de fapt cele mai misandrice ființe din spațiul public.

Nu iubiți bărbații.

Vă folosiți de ei.

Vă temeți de ei.

Îi disprețuiți, dar aveți nevoie de ei.

Îi folosiți ca bancomate, scuturi, scări sociale, saci de box emoționali.

Și când unul vă ține oglinda,

când unul vă spune „uite cine ai devenit”,

îi spuneți misogin – ca să nu vă auziți propria rușine.

Nu vrei dreptate.

Nu vrei egalitate.

Vrei putere fără responsabilitate.

Vrei să jignești fără să fii atinsă.

Vrei să vociferezi fără să-ți asumi nimic.

Vrei egalitate doar când primești, nu și când ți se răspunde.

Așa că, dragă tastatură războinică,

data viitoare când îți vine să scrii misogin,

scrie mai bine:

„n-am înțeles nimic, dar m-am simțit atacată”

– și, culmea, o să fii, în sfârșit, sinceră.

Printre altele. 

Mă aflu în faza scrierii unei cărți despre femei, relații și dinamici sociale, iar multe dintre comentariile primite în spațiul public – inclusiv cele mai agresive, jignitoare sau absurde – se vor regăsi în acea carte, ca material de analiză.

Dacă ai comentat public, ai făcut-o voluntar. Iar eu îți voi respecta exact libertatea pe care ți-ai asumat-o: aceea de a rămâne înregistrată în spațiul public, ca exemplu de reacție, mentalitate sau tipar comportamental.

Fiecare cuvințel scris de tine va apărea acolo ca dovadă a ceea ce generează un text lucid într-o societate isterizată. Și îți mulțumesc pentru contribuție. Nu-mi bat capul să te corectez acum. Te voi cita. În carte.

Acolo vor înțelege și alții cine ești.

Anatol Basarab.

Nu suport proastele (Anatol iritat) (sursa net)

 Nu suport proastele.

Și nu mă mai chinui să fiu elegant. Nu le suport și gata. Nu din răutate, ci din instinct de supraviețuire. Ca reacția aia când vezi focul și dai înapoi. Proasta modernă e ca un incendiu spiritual — te arde pe dinăuntru cu ignoranță în flăcări.

Și nu mă refer la femeile simple, neșlefuite, modeste. Nu. Proasta adevărată e altceva.

Proasta e aceea care, pe lângă faptul că n-are idee ce vorbește, are și gura mare, ochii dați peste cap și impresia că înțelege Universul.

Are citate din Osho, dar n-a înțeles niciodată diferența între un gând și o flatulență mentală.

Are cristale în poșetă, dar dacă o întrebi ce-i o lungime de undă sau un amper, face ochii mari, de parcă i-ai cerut să-ți rezolve integrale în sanscrită.

Proasta de azi e vegană din principiu, dar bea prosecco la all-inclusive.

Proasta e life-coach, dar nu-și poate regla nici ceasul biologic.

Proasta e convinsă că e „femeie deșteaptă” doar pentru că nu mai spală vase.

Proasta nu e neapărat needucată — uneori are facultăți. Dar le folosește ca să le spună altora ce să mănânce, cu cine să doarmă și cum să-și vindece traumele cu miros de bețișor parfumat.

Știi cum e? Proastă, da’ înțepată. Nu doar proastă — proastă și încrezătoare. Proastă și cu crucea în aura ei.

Vine și-ți spune, pe un ton de guru isteric, că „ai vibrații joase”.

Bine, fată, dar tu știi măcar ce e o frecvență? Ce e o amplitudine? Ce-i ăla un volt?

Ai pus vreodată mâna pe un osciloscop sau doar pe cristalul de cuarț de la gât?

Nu știi diferența dintre un câmp electromagnetic și o ceașcă de ceai, dar îmi explici mie că am chakrele închise.

Păi normal că le am închise, de frică să nu intri tu în ele cu tot cu prostie!

Și mai e ceva…

Proasta nu doar că nu știe, dar are tupeul sfânt să te corecteze.

Și o face cu privirea aia de parcă ți-a dat restart la karmă, dar în realitate abia știe să-și scrie CV-ul.

Genul ăla de creatură care confundă sarcasmul cu umorul și superioritatea cu iluminarea spirituală.

Ea nu are idei. Are postări salvate de la alte proaste.

Și știi ce-i mai rău?

Că exact proastele ajung modele. Influencere. Gânditoare. Speakeri motivaționali.

Le dă lumea microfon, reflectoare și scenă, de parcă prostia cu ruj e formă de progres.

În loc să le înveți carte, le dai like. În loc să le trimiți la bibliotecă, le inviți la podcast.

Asta nu e evoluție. E extincția logicii, dar cu filtru frumos.

Hai s-o spun pe șleau:

Proasta nu e femeie slabă. Proasta e femeia care are impresia că știe, fără să se întrebe vreodată dacă chiar știe.

Proasta nu e o victimă. Proasta e o armă în mâna propriei superficialități.

Proasta nu e simplă. E complicată inutil. Un labirint din oglinzi sparte care se crede catedrală.

Proasta nu are umor. Are sarcasm confuz. Râde doar dacă râd și alții, și înțelege glumele cu întârziere.

Proasta nu e tăcută. Vorbește mult și prost, cu încrederea unui avion fără aripi.

Și da, nu sunt misogin.

Nu urăsc femeia. Femeia e forța creației. E miracol. E inteligența cu intuiție și simțire.

Dar proasta… proasta e un deranj cosmic. O greșeală statistică, dar cu fund mare și cont de Instagram.

E ca o notificare enervantă pe ecranul conștiinței — o ignori, dar tot apare.

Și, culmea, proasta nu e singură. Are susținere.

Că dacă o proastă are followeri, înseamnă că niște dobitoci dau like.

Dacă o proastă crede că are valoare doar pentru că are silicoane și replici din Paulo Coelho, e pentru că un bărbat fără coloană i-a spus asta de 12 ori pe zi.

Așa se închide cercul: prostia are public, pentru că inteligența n-are curaj.

Și totuși… trebuie să recunosc:

și proastele sunt bune la ceva.

Nu la discuții. Nu la filozofie.

Dar uneori, când o proastă începe să vorbească, singura soluție e să-i închizi gura… cu ceva.

Un pupic, o gogoașă, o pernuță decorativă… fiecare cu metoda lui. Important e să oprești zgomotul și să salvezi vibrația planetei.

Da, proastele sunt bune.

La TikTok, la story-uri cu „manifestă-ți visul” și la a te face să-ți amintești cât e de frumos să stai singur și liniștit.

Așa că nu le suport. Și am acest drept — biologic, legal, logic și spiritual.

Nu le suport în minte, în spațiu public și mai ales în preajma bărbaților care le iau de neveste, le dau copii și apoi se miră că trăiesc într-un reality show cu final tragic.

Nu le suport. Și poate nici Universul.

Că dacă proasta avea rol sacru, sigur o tăcea mai des.

Anatol Basarab.

Te vor numi (sursa net)

 "Te vor numi „nebun” pentru că te-ai născut cu darul de a vedea lucrurile diferit și asta îi sperie...

Te vor numi „intens” pentru că te-ai născut cu curajul de a-ți permite să trăiești și să simți pe deplin și asta îi intimidează...

Te vor numi „egoist” pentru că ai descoperit că ești cel mai important lucru din viața ta și asta nu le aduce beneficii...

Te vor numii „conspiraționist” pentru că ai văzut controlul și manipularea pe care sistemele încearcă să o exercite asupra ta și asta nu le convine...

Te vor numi „ciudat” pentru că nu faci aceleași lucruri ca și masele, pentru că ai ieșit din matrix și ți-ai creat propria realitate...

Te vor numi „absurd” pentru că ai credințe diferite de cele care ne-au fost insuflate de ani de zile...

Te vor numi „deranjant” pentru că acționezi în moduri în afara celor stabilite, pentru că ajuți, pentru că predai, pentru că vorbești despre universuri și existență...

Te vor numi „periculos” pentru că nu respecți regulile și reglementările stabilite, pentru că îți creezi propriul mod de a trăi în felul tău și pe placul tău...

Te vor numi „iluzionat” pentru că știi că trăim într-un univers de posibilități infinite și că totul este posibil dacă îl crezi cu certitudine...

Ei te vor eticheta în multe feluri, cu multe judecăți, pentru o lungă perioadă de timp, dar rămâi ferm în tine, în dorințele tale și fiind credincios Esenței tale, pentru că până la urmă te vor căuta pentru ceea ce transmiți, pentru ce dăruiești, pentru ce ești tu, prin magia ta...”

 

Scrisoare către Bărbatul Adevărat (replica unei femei la articolul lui Anatol)

 Scrisoare către Bărbatul Adevărat

– Când o femeie își cere iertare în numele tuturor –

Am primit acest mesaj de la o doamnă.

Și recunosc... m-a tulburat.

Pentru că, în vremurile astea în care totul pare o luptă între sexe, cineva și-a adus aminte să tacă puțin și să vadă.

Să vadă ce facem, ce ducem, ce ridicăm. Să vadă lumea din jur — nu ca pe ceva „normal”, ci ca pe ceva construit de noi.

Să vadă bărbatul.

Și mai ales… să spună „iartă-ne” și „mulțumesc”.

Cuvinte rare. Dar când vin din inimă, pot mișca munții.

Citiți. Merită:

,,Anatol, îmi permit să vorbesc în numele tuturor femeilor.

Nu știu dacă e bine sau nu, dar asta simt acum.

Bărbaților, sper ca pot sa vorbesc în numele tuturor femeilor. 

Iertați-ne, vă rugăm, pentru aroganța noastră, pentru faptul că am încetat să vă mai apreciem, pentru că am luat-o complet razna și am uitat că tot ce ne înconjoară a fost construit de voi.

Am luat-o complet razna și am uitat că:

Casele în care locuim, magazinele, centrele comerciale prin care ne plimbăm, mașinile și drumurile pe care circulăm, avioanele, telefoanele de pe care, apropo, vă vorbesc acum, internetul, electricitatea, apa caldă, medicamentele, sălile de operație, anestezia, maternitățile, toate tehnologiile și conforturile de care ne bucurăm — sunt rezultatul muncii, inteligenței și durerii voastre.

Chiar și cosmeticele pe care le folosim au fost create de voi — fabricile unde se produc, tehnologia, echipamentele, logistica — tot voi le-ați gândit.

Chiar și inteligența artificială la care apelăm acum pentru ajutor... tot voi ați creat-o.

Ne folosim de roadele geniului vostru și în același timp spunem:

„Ne descurcăm singure”,

„Nu avem nevoie de bărbați.”

Dar adevărul nu poate fi ascuns.

Chiar dacă ai lua toate femeile și le-ai trimite pe o planetă separată ca să-și construiască o civilizație... acolo n-ar începe nimic.

Fără voi, nu începe nimic.

Voi salvați vieți de sub dărâmături și din incendii, trageți fire electrice, forați puțuri, reparați mașini, păziți granițe, extrageți petrol, ridicați clădiri, vă riscați viața.

Iar noi?

Ce facem noi în schimb?

Mie mi-e rușine pentru noi, pentru femei.

Ne enervăm, cerem:

„Fii puternic!”

„Nu te enerva.”

„Nu mă înșela.”

„Nu uita aniversările.”

„Să câștigi mult!”

Dar noi ce oferim în schimb, în afară de pretenții?

Am uitat cel mai important lucru pe care ar fi trebuit să vi-l spunem:

Mulțumim că existați.

Și da, acest mesaj nu se referă la bărbații care trădează, umilesc sau distrug — la nemernici.

Nimeni nu îi idealizează pe aceia. Nu despre ei e vorba.

E pentru bărbații care au coloană vertebrală, care merită respect, care trag în tăcere,

care nu abandonează,

care susțin,

care construiesc.

Atât timp cât voi țineți, lumea rezistă.

Dar dacă într-o zi veți spune:

„Gata, nu mai pot”

— noi, și chiar vorbesc în numele femeilor — nu vom putea duce mai departe.

Și asta ar trebui să ne-o amintim ca pe Tatăl nostru.

Cu recunoștință, o femeie care și-a adus aminte".

Eu sunt un pelerin (replică la articolul lui Anatol)

 Eu sunt un pelerin. Sunt și un bărbat. Și gândirea generalizantă a multor femei despre bărbații misogini nu mi se pare ok. Dar totusi simt nevoia să mă exprim vis -a-vis de articolul domnului Basarab. Iată punctul de vedere al unui om care crede despre el ca e ghid, pelerin și bărbat :

1. O femeie cu experiență nu este „uzată”. Este umană.

Oamenii nu sunt obiecte. Nu „se forțează”, nu „se turează”, nu „se vând”. Fiecare relație lasă urme, da — dar nu e ceva ce ar trebui văzut ca defect, ci ca dovadă de viață trăită. Nu vrei o „foaie albă”. Vrei un om real, cu trecut, cu greșeli, cu învățăminte. Dacă tu, ca bărbat, pretinzi că meriți iubire necondiționată, în timp ce o femeie trebuie să fie „neatinsă”, ești prizonierul propriei imaturități emoționale.

2. Compararea unei femei cu o mașină- dezumanizantă.

O femeie nu e un bun cu uzură morală. Acest tip de gândire nu reflectă nici realitate, nici respect. E o fantezie misogină de putere: tu ești „clientul” care decide dacă „merită” sau nu. Dar ghici...Nu, nu ești. O relație nu e un contract de leasing — e o alegere reciprocă.

3. Și bărbații au trecut. Dar nu sunt judecați la fel.

Standardul dublu e evident. Un bărbat cu multe relații e „experimentat”, „valoros”, „bărbat adevărat”. O femeie cu același trecut devine automat „stricată”. De ce? Pentru că în multe minți, nu doar masculine, sexualitatea feminină e văzută ca o monedă de schimb, nu ca o alegere personală. Aceasta nu este moralitate. Este control și frică mascată în „tradiție”

4. Femeia modernă nu e „luată razna”. E liberă.

Ce deranjează cu adevărat autorul nu este „infantilismul emoțional”, ci faptul că femeile nu mai acceptă rolul pasiv. Nu mai vor să fie dependente, să fie „luate” ca niște trofee. Ele vor relații în care contribuția e mutuală: afecțiune, sprijin, colaborare, respect. Nu „servicii de bonă și curățenie”. Dacă tu vrei o parteneră care doar gătește și tace, nu cauți o soție. Cauți o angajată neplătită.

5. Ideea că bărbatul „plătește oricum” e o minciună de conveniență.

Statistica reală arată că tot mai multe femei contribuie egal sau chiar domină financiar în cupluri. Căsătoria nu mai e un contract de întreținere. Iar divorțurile nu se judecă după clișee. Dacă ai fost înșelat, legea permite să o dovedești. Dar dacă te plângi preventiv că „vei fi obligat prin lege”, poate problema nu e legea, ci propria alegere de parteneri.

6. Maturitatea nu înseamnă să fugi de femei care gândesc.

Autorul încheie cu două opțiuni: ori „fugi”, ori „te protejezi”. Însă bărbații maturi știu că o femeie cu personalitate nu e o amenințare, ci un partener valoros. Nu „îți tragi chiloții pe tine” și pleci — ci îți asumi cine ești, ce vrei, și construiești alături de cineva care îți răspunde la fel.

În concluzie:

Acest articol nu e despre femei. E despre frica unor bărbați în fața egalității. Despre nesiguranța lor mascată în dispreț. Despre o lume veche care moare, și o lume nouă care se naște — una în care oamenii se aleg pentru ceea ce sunt, nu pentru „kilometraj”.

Și dacă ție ți-e frică de femeia liberă, e semn că trebuie să lucrezi cu tine — nu să dai vina pe ea.

Anatol Basarab (se demască) (sursa net)

 Cu cât o femeie a avut mai mulți bărbați în pat, cu atât e mai greu să construiești ceva serios cu ea.

E exact ca la o mașină second-hand: la exterior strălucește, dar în interior totul e deja slăbit, forțat, obosit.

Intri pe un site de vânzări auto, vezi o mașină scumpă – arată bine, pare premium.

Dar când te uiți mai jos, scrie: „a avut 5 proprietari”. Și dintr-o dată te întrebi: „La ce-mi trebuie mie așa ceva?”

Pentru că știi că deja au forțat-o, au turat-o la maxim, au tras de ea fără milă.

Exact așa și cu o femeie (sau bărbat): fiecare fost a făcut ce-a vrut cu ea – unul a folosit-o, altul a bătut-o, altul a rupt-o pe dinăuntru.

Iar acum vii tu – și nu primești o foaie albă, ci o agendă veche, mâzgălită, cu colțurile rupte.

Ea nu mai are încredere, compară, manipulează.

Și tu ai impresia că ai tras lozul câștigător.

Mai ales dacă ea încă n-a înțeles nici azi cu cine a fost, unde a trăit, de ce s-a culcat cu ăia.

Dacă încă poartă în cap fantomele foștilor.

Dacă nu știe să fie cu un singur om, pentru că s-a obișnuit să-i schimbe ca pe cercei, după dispoziție.

Cu un astfel de om nu poți construi nimic.

Poți doar… până când și tu vei fi trecut în lista foștilor și vândut mai departe după același model.

Scrie în comentarii: ai avut și tu un „produs” din ăsta uzat?

Femeia modernă a luat-o complet razna. Cand spun femeia moderna ma refer la varsta intre18 si 35 de ani.

Vrea să se mărite ca să fie întreținută legal de bărbat – dar nu e în stare să-i ofere nimic la schimb.

Una din două vrea un milionar care s-o iubească mai tare ca pe mama lui, să-i acopere toate mofturile și să-i suporte caracterul infect.

În același timp, țipă pentru „egalitate”, vrea să facă doar ce-i place, să trăiască pentru ea, să se distreze.

Spune că n-a fost creată pentru gătit, curățenie sau crescut copii – ci pentru plăcere și bucuria vieții.

Dar căsătoria… e musai.

Pentru că ea trebuie să fie luată.

Bărbații, de regulă, n-au treabă cu asta.

Cu alte cuvinte: toți îi sunt datori, ea nu datorează nimănui nimic.

Asta e atitudinea unui adolescent în plină pubertate.

Și dacă o femeie adultă chiar crede în aceste idei, asta nu arată altceva decât infantilism emoțional și lipsă de conștiință de sine.

Ai două variante:

Ori îți faci cruce cu ele,

Ori îți tragi chiloții pe tine și pleci.

Un bărbat poate apela la servicii de curățenie, livrare, bonă – și singur.

E simplu. Apeși două butoane în aplicație.

Mai ales că tot el plătește oricum.

Iar dacă vine divorțul – chiar și dacă ea a fost infidelă – bărbatul va fi obligat prin lege.

Devine plătitor de pensie alimentară.

Și femeia modernă știe foarte bine toate astea.

Recunoaște: e greu să reziști unor astfel de ispite și să nu-ți pierzi mințile.

Devii chiar baba din povestea cu pescarul și peștele de aur.

Demonstreaza ca nu este asa. 

antropologul Margaret Mead (sursa net)

 Cu ani în urmă, antropologul Margaret Mead a fost întrebată de un student ,,care consideră că este primul semn al civilizației dintr-o cultură?" Elevul se aștepta ca Mead să vorbească despre cârlige de pește, vase de lut sau pietre de măcinat.

Dar nu. Mead a spus că primul semn al civilizației dintr-o cultură antică a fost un femur care a fost rupt și apoi vindecat. Mead a explicat că, în regnul animal, dacă îți rupi piciorul, mori. Nu poți să fugi de pericol, să ajungi la râu pentru o gură de apă sau să vânezi. Ești carne pentru fiare. Niciun animal nu supraviețuiește unui picior rupt suficient de mult pentru a se vindeca bine.

Un femur rupt care s-a vindecat este dovada că cineva și-a luat timp să rămână cu cel rănit, a legat rana, a purtat persoana în siguranță și a adăpostit-o să se recupereze. Ajutorul oferit altcuiva în dificultate este locul în care începe civilizația, a spus Mead.

Lumea a luat-o razna (sursa net)

 “Lumea asta e nebună. Pur și simplu a luat-o razna.

Și nu e o figură de stil. Nu e un capriciu apocaliptic.

E realitatea în care trăim cu toții, deghizată în „progres”.

Și de ce spun asta? Haideți să vorbim despre asta.

Dar nu cu optimism de silicon și fraze scoase din agende internaționale.

Ci cu tăcerea aceea grea care se lasă după ce vezi un copil murind de foame în brațele mamei.

Pentru că da — lumea chiar a înnebunit. Iar asta a devenit deja un fapt, o constatare.

Nici măcar nu se mai dezbate. Nu mai e o teorie.

E pur și simplu ce vedem zilnic… și ignorăm cu profesionalism.

Tot mai mulți oameni spun asta. Înregistrează videoclipuri, postează pe rețele sociale.

Strigă. Scriu. Se zbat.

Dar nimeni nu-i ascultă cu adevărat.

Pentru că lumea e prea ocupată cu un nou trend sau cu o glumă virală despre nimic.

Oamenii încep să realizeze că trăim împotriva oricărei logici, împotriva bunului simț.

Și ce e mai grav?

Că ne-am obișnuit.

Cu absurdul. Cu moartea. Cu nedreptatea.

Am devenit imuni la catastrofă. Ne plictisesc suferințele altora.

 Te simți bine citind asta?

Sau simți o apăsare în piept, o rușine care nu știe de unde vine?

Te-ai întrebat vreodată cât din confortul tău e plătit din durerea altora?

În timp ce într-un oraș cad obuze peste oameni, peste copii,

în alt oraș oamenii se plimbă, se distrează, râd, dansează,

sună muzica, curge vinul.

Aceeași planetă, aceeași oră, același Dumnezeu – dacă mai e pe undeva.

Într-o parte – sânge pe asfalt. În alta – spumant pe umerii goi.

120 de conflicte armate în lume.

6 dintre ele – la scară largă.

Dar știrile vin cu fundal muzical.

Și cu subtitrare pentru cei prea comozi să înțeleagă groaza.

Iar acolo unde nu se trag gloanțe, viața curge ca și cum nimic nu s-ar întâmpla.

Și nici măcar nu ni se mai pare anormal.

Pentru că dacă nu ne lovește personal, nu există.

Suntem orbi voluntari. Și confortabili.

Chiar și în regiunile afectate, oamenii continuă să-și facă afaceri,

să aducă copii pe lume,

să se îngrijoreze că odrasla nu ia note bune la școală.

E ca și cum iadul și rutina pot conviețui în același bloc.

Ne-am obișnuit cu absurdul:

în același oraș, în același bloc —

unii oameni nu dorm nopțile, frângându-și mâinile de disperare,

că nu au bani să-și trateze copilul,

iar alții își cumpără încă o mașină de lux.

 Copiii mor în fiecare zi în tăcere.

Nu pe Instagram, nu în trending, nu cu hashtag.

Mor în colțuri de lume uitate,

unde părinții își vând sângele ca să plătească antibiotice expirate.

Și tu încă te plângi că ți-au mărit rata la Netflix.

În fiecare zi, în același oraș, mor copii.

Și în fiecare zi, tone de mâncare bună sunt aruncate la gunoi,

doar ca să se mențină prețurile.

Am ajuns să distrugem hrana, doar ca să creștem profiturile.

Aruncăm viață, ca să salvăm statistici.

Bugetele militare cresc de la an la an.

Au depășit deja 2 trilioane de dolari anual.

Dar „nu sunt bani” pentru sănătate.

Niciodată nu sunt bani pentru viață.

Doar pentru moarte.

Moartea e mai profitabilă. Mai predictibilă.

Adică avem bani să ne ucidem între noi,

dar n-avem bani să ne salvăm.

Și nimeni nu urlă destul.

Îi aplaudăm pe Elon Musk și pe visul lui de a coloniza alte planete,

dar pe planeta noastră, aici,

n-am reușit nici măcar să găsim o soluție sigură pentru reciclarea plasticului.

 În timp ce visăm la Marte,

înotăm în plastic.

Copiii noștri se nasc cu microplastic în sânge.

Iar noi le spunem să fie recunoscători.

Plasticul care ne sufocă planeta,

care ne îmbolnăvește,

care ne omoară fără milă.

Dar „e ok” – e ambalat frumos și colorat.

Visăm la cucerirea galaxiilor,

dar pe pământul nostru, al nostru,

oamenii încă nu au apă potabilă.

Milioane trăiesc sub pragul sărăciei.

Și nu pentru că nu sunt resurse.

Ci pentru că am construit un sistem care funcționează doar dacă există lipsă, foame și dependență.

1% dintre oameni dețin peste jumătate din bogăția lumii.

Restul trăiesc din firimituri.

Sau visează la ele pe TikTok.

Am învățat roboții să recunoască emoții,

dar tot mai puțini dintre noi mai înțeleg ce simte omul de lângă.

Învățăm mașinile să pară umane,

dar noi înșine ne pierdem umanitatea.

 Avem AI care ne întreabă „Cum te simți azi?”,

dar părinții noștri nu ne-au mai întrebat asta de ani.

Învățăm siliconul să fie empatic.

Și uităm cum se face cu sufletul.

Oamenii mor pentru că nu au bani de tratament.

Medicamente vitale costă atât de mult, încât devin inaccesibile.

Copiii mor pentru că părinții nu au cu ce să-i trateze,

iar companiile farmaceutice fac miliarde din asta.

 Asta nu e capitalism.

E canibalism cu factură.

Iar această listă de absurdități poate continua la nesfârșit.

Dar nu o vom face.

Pentru că e mai ușor să taci decât să recunoști că ești parte din problemă.

 Nu e suficient să spunem că lumea a luat-o razna.

Noi am luat-o razna.

Noi am închis ochii.

Noi am apăsat „skip ad” la realitate.

Noi am împins absurdul mai departe, în fiecare zi în care am ales tăcerea.

Dar, după părerea mea, cel mai mare absurd este altul:

că în această lume complet nebună...

noi încă visăm la un viitor fericit pentru copiii noștri.

 Cum poți promite unui copil fericire,

într-o lume care i-a furat deja dreptul la apă curată, la adevăr, la iubire, la sens?

 Lumea noastră nu se va sfârși într-un război nuclear.

Se va termina într-un live de TikTok,

în timp ce un influencer dansează

iar în fundal… planeta arde.

Chemarea la trezire

„Dacă nu te doare, ești parte din problemă.”

Și acum… ce facem?

După ce ai văzut lumea așa cum e —

nu cum ți-o arată reclamele, nu cum ți-o ambalează știrile —

ci în toată urâțenia ei reală…

Ce faci?

Te-ntorci la scroll?

Mai pui un story ironic?

Mai faci o poză cu o cafea, ca să-ți anesteziezi neputința?

Nu.

Ajunge.

E momentul să taci cu adevărat, dar nu ca să te sustragi,

ci ca să auzi ce ai devenit.

Adevărul e că lumea nu s-a prăbușit deodată.

Nu a fost un accident cosmic.

A fost un lanț.

Zilnic. Lent. Asumat.

Fiecare alegere egoistă.

Fiecare tăcere complice.

Fiecare like dat prostiei.

Fiecare minciună spusă de dragul confortului.

Fiecare „nu mă interesează” a fost o cărămidă în zidul rușinii colective.

Și de aceea nu putem cere dreptate de la un sistem pe care îl hrănim în fiecare zi cu indiferența noastră.

Ești revoltat că sunt războaie?

Dar ai tăcut când au promovat ura.

Ești șocat că mor copii de foame?

Dar ai râs când se făceau glume despre săraci.

Ești furios că nu există adevăr?

Dar ți-ai mințit propriul copil, pentru „binele lui”.

Lumea nu va fi mai bună dacă doar o înțelegi.

Lumea se schimbă doar când tu devii imposibil de cumpărat.

Când nu te mai vinzi pentru like.

Când nu-ți mai vinzi sufletul pentru apartenență.

Când nu mai taci ca să nu superi.

Când începi să rostești adevărul chiar dacă tremuri.

Chiar dacă rămâi singur.

 Moralitatea nu începe cu o revoluție.

Ci cu o tăcere plină de rușine.

Urmată de o decizie simplă:

„De azi, eu nu mai particip la asta.”

Nu mai distribui minciună.

Nu mai aplaud mediocritatea.

Nu mai închid ochii când văd injustiție.

Nu mai aprob ce e greșit doar pentru că e popular.

Nu mai îmi educ copilul să se adapteze unei lumi bolnave.

Ci îl învăț să stea drept, chiar dacă toți ceilalți s-au cocoșat.

Pentru că în nebunia generală,

cea mai mare formă de revoltă

nu este să urli.

Ci să rămâi om.

 Să-ți ții jurământul.

Să-ți respecți cuvântul.

Să-ți ții sufletul curat.

Să-ți protejezi inima.

Să nu lași lumea să ți-o întunece cu rușine, pornografie, superficialitate și goană după nimic.

Adevărata revoluție începe când nu mai râzi cu turma,

când nu mai dansezi cu focul,

când nu-ți mai vinzi mintea pe firimituri de validare.

Adevărata rezistență azi

înseamnă să spui:

„Nu particip.”

Nu particip la această mască globală.

Nu particip la această batjocură a sensului.

Nu particip la umilința tăcută a omului simplu.

Nu particip la cultul morții îmbrăcat în modă, lux și entertainment.

Nu.

Eu aleg să fiu viu.

Să simt. Să văd. Să iubesc. Să sufăr. Să stau în picioare.

Chiar dacă totul în jur cade.

 Pentru că mai important decât să salvezi lumea,

este să te salvezi pe tine din ea.

Renașterea

„Cei care nu se mai pot întoarce la somn sunt cei ce vor reconstrui lumea.”

Nu mai putem cere lumii să se schimbe.

Dar putem construi tăcut o altă lume în noi.

O lume unde adevărul doare, dar vindecă.

O lume unde copilul nu e manipulat, ci învățat să gândească.

O lume unde femeia e femeie, bărbatul e bărbat și sufletul nu e un hashtag.

Nu e nevoie să te duci în munți.

Nu e nevoie să faci revoluție.

E nevoie să alegi zilnic să rămâi vertical.

Să spui „nu” acolo unde toți spun „merge și-așa”.

Să ai curajul să pleci dintr-un loc în care se vinde sufletul.

Să refuzi confortul dacă vine cu prețul rușinii.

Să trăiești cu puțin, dar să dormi liniștit.

Să ai mai puține haine, dar o singură conștiință.

O lume nouă nu începe cu alegeri.

Începe cu un singur om care, în tăcere, nu se mai prostituează spiritual.

Nu ai nevoie de platformă.

Nu ai nevoie de urmăritori.

Nu ai nevoie de validare.

Ai nevoie doar de un punct în interiorul tău de unde să spui:

„Până aici. De aici începe omul nou.”

 Un om care citește.

Un om care gândește.

Un om care își iubește copiii.

Un om care nu fuge de suferință, ci o transformă în forță.

Un om care, deși vede tot, nu urăște.

Nu se răzbună. Nu distruge.

Dar nu se lasă călcat în picioare.

Renașterea nu înseamnă fericire.

Renașterea înseamnă sens.

Într-o lume care a uitat ce înseamnă să fii om,

cei care se întorc la omenie

vor părea periculoși,

vor fi marginalizați,

dar vor fi ultimii care vor rămâne în picioare când totul se va prăbuși.

Pentru că atunci când nu mai rămâne nimic,

nu religia salvează, nu politica, nu tehnologia.

Ci caracterul.

Acel ceva ce nu poate fi cumpărat, nici luat, nici distrus.

Doar tu poți să-l cultivi.

 Și poate n-o să vezi schimbarea.

Dar copilul tău o va simți.

Poate nu vei fi aplaudat.

Dar vei fi iertat.

Poate n-o să fii popular.

Dar vei fi viu.

Și când totul se va întoarce în cenușă,

se va găsi în ruinele acestei lumi

măcar o singură pagină cu adevăr,

scrisă de cineva care n-a trăit degeaba.

Aceasta e miza.

Nu să schimbăm lumea.

Ci să ne salvăm sufletul din ea.”

Mizeria sexuală (sursa net)

 “MIZERIA SEXUALĂ ȘI FIINȚELE FĂRĂ SUFLET…🫵🫵🫵

În interiorul Mașinii Bestiei (BST și NAA), se află ființele lanțurilor lunii sau ființele lanțurilor lunii.

Ființele lanțuri lunare, sau ființele lanțuri lunare, sunt ființe FĂRĂ SUFLET, cum ar fi Grey și Zetas, care au fost clonate și hibridizate de Annunaki, draconieni etc. , pentru utilizarea și servirea lor, și au plasat aceste ființe ca „lucrători” lor pe diverse planete.

Cursele "Lunar Chain" fac parte din rasele de refugiați care au ieșit din explozia planetelor din Sistemul nostru Solar care astăzi arată doar ca centura de asteroizi dintre orbitele lui Marte și Jupiter.

Liniile de sânge ale ființelor Lunar Chain fac, de asemenea, parte din aruncările altor cicluri de evoluție între multiple planete din interiorul și exteriorul Sistemului nostru Solar.

Liniile de sânge „Lunar Chain” s-au implicat direct în impunerea programului „karma” și multe altele la niveluri tehnologice foarte avansate, cum ar fi crearea deliberată a programului „MIZERIE SEXUALE” impus rasei umane pentru a o păstra în secole de întuneric.

Programul numit "mizerie sexuala" a constat in distorsionarea, manipularea si abuzarea de energiii sexuale, care, prin urmare, AFECTEAZA energiile spirituale din fiintele umane incarnate pe aceasta planeta.

Câmpurile Baphomet sunt implicate inteligent în toate înșelăciunile și trucurile legate de „Arhetipul de seducție” care promovează programarea Mizeriei Sexuale întărite de Forțele Lunare sau de liniile de sânge din lanțul Lunar.

Multe dintre aceste structuri CONTROLUL MINȚII de pe Pământ sunt ținute la locul lor prin impresii magnetice transmise de pe Lună, care este un satelit artificial.

Forțele lui Orion de la Saturn folosesc Luna ca un avanpost strategic avansat pentru a transmite forțele lunare pe Pământ.

Ei au folosit ființe din „Lanțul lunii” sau liniile lanțului lunar ca lucrători în acest scop timp de multe milenii. Aceste linii de sânge situate pe Lună au fost în mod inerent responsabile pentru controlul mental transmis Pământului pentru a crea separarea de gen, pedofilie, misoginism sexual și misoginism.

Aceste acțiuni rănesc sau deteriorează corpul sau câmpul energetic al Matrixului Sufletului, deoarece nivelul traumei în evenimente precum violul, pedofilia sau tortura sexuală fragmentează Ființa până la un punct de distrugere aproape. Alți oameni cooperează cu programul prin PRESUSA ACTIVARE KUNDALINI, SADISM, MASOCHISM și multe alte aberații sexuale.

Când sufletul se fragmentează cu orice fel de traumă intensă, conexiunea sufletească, conexiunea inimii și conexiunea Conștiința Spiritului se închide, deoarece descompune sistematic straturile de energie care afectează corpul sau câmpul mental.

Toate acestea au fost ascunse la maxim pentru ca omul de rând, sa fie in totala ignoranta si dezavantaj, in asa fel incat sa nu inteleaga sau sa stie ca daca acest lucru nu este reparat sau "vindecat", fragmentele nu se pot uni, gasi sau elibera ca un întreg.

Există „fragmente” incalculabile sau scântei de parfumuri adevărate împrăștiate în grilele conștiinței planetare.

Rezultatul fizic este o Ființă deconectată, blocată, inconștientă și incompletă, ca absentă din corpul său uman întrupat.

Sufletul, care contine sau inchide adevaratul Spirit, poate exista in milioane de fragmente, care limiteaza o fiinta diminuata in potentialul sau spiritual si nu poate fi integrata pentru a întruchipa in aceste planuri.

În general, un om întrupat care a suferit deconectarea sufletului, de esența lui, și deci, fragmentare emoțională, psihică și psihică prin traume severe, este folosit ca slujitor și gazdă de entități, deoarece are legături cu Forța satanică pervertită a Spiritului Impostor.

Datorită existenței ignoranței totale a naturii organelor sexuale umane ca portaluri ale DRENAJULUI, precum și a programării sau strategiei controlului arctic prin "Mizeria sexuală", este important să înțelegem și să recunoaștem de ce pământul are atât de mulți lideri corupți și oameni puternici oameni care folosesc tot felul de înșelătorii, daune și perversiuni sexuale.

Ce este o înșelătorie sexuală? Este o abordare necinstită, rău intenționată, vulgară și perversă de manipulare a sexualității cu folosirea intenționată a cuvintelor și a limbajului trupului care ascunde adevărul înșelăciunii din spatele motivației reale și acțiunilor rău intenționate ale entității, parazitului sau persoanei din spatele perversiunii.”

Despre ce nu vă vor spune niciodată (sursa net)

 Despre ce nu vă vor spune niciodată nici măcar cei mai apropiați oameni:

1. Căsătoria nu vindecă golul interior. Nu alungă singurătatea, nu rezolvă problemele existențiale. Un alt om nu va umple abisul din sufletul tău – dimpotrivă, îl va scoate la iveală și-l va adânci. Iar tu vei fi cel chemat să te confrunți cu el.

2. E mai onest și mai curat să rămâi singur, decât să te agăți de singura opțiune disponibilă, doar din spaimă că nu va exista o alta.

3. Copiii nu sunt mereu o binecuvântare. Sunt nopți nedormite, epuizare, renunțare la propriul timp și, uneori, la propria viață. Dacă știi și accepți asta — ești pregătit. Dacă nu — poate n-ar trebui să te grăbești să devii părinte.

4. O relație înseamnă responsabilitate reciprocă. Fiecare e dator cu propria maturitate, nu cu „salvarea” partenerului. Atunci va fi loc pentru armonie.

5. Familiile „perfecte” nu există. Sub aparențele de poveste se ascund compromisuri, frustrări și umbre nevăzute.

6. „Te iubesc” nu este suficient. Fără respect, dialog și grijă reciprocă, iubirea se ofilește. Iar dacă nu știi cum să porți o relație — înseamnă că nu ești pregătit pentru una.

7. Dacă de la început nu aveți nimic în comun, nu spera că va apărea mai târziu. Alegerea a fost a ta, nu te plânge de consecințe.

8. Recunoaște-ți greșelile. Dacă ai înțeles că omul de lângă tine nu e cel potrivit, pleacă. Nu te minți și nu distruge viețile altora.

9. Oamenii nu se schimbă. Doar își dau jos măștile. Iubirea ta nu-l va transforma pe celălalt. Doar el, din proprie voință, poate decide să se schimbe pentru tine.

10. Spiritualitatea nu rezolvă problemele reale. Dacă le ignori, nu înseamnă că dispar. Realitatea cere acțiuni concrete, nu doar meditații și afirmații pozitive.

11. Nu trăi după sfaturile altora. Nu deschide porțile sufletului către cei nepregătiți să te înțeleagă. Psihologia de bucătărie e bună doar pentru bârfă, nu pentru decizii de viață.

12. Bărbații și femeile nu sunt greu de înțeles. Bărbații au nevoie de sprijin, ascultare, hrană și respect. Femeile au nevoie de dialog, siguranță și iubire sinceră. Totul devine simplu când nu mai încercăm să ne dominăm unii pe alții.

13. Familia și copiii nu sunt obligații sociale. Fă acest pas doar când știi pentru ce îl faci. Opiniile celorlalți nu pot fi temelia unei vieți.

14. Dacă ai greșit — iartă-te și mergi mai departe. Viața este prea frumoasă ca să o transformi, cu propriile mâini, într-un iad.

Legenda Străzii Sforii (sursa net)

 Legenda Străzii Sforii.

Se spune că pe această strădută se adunau odinioară cuplurile de îndrăgostiti, pentru a se săruta în voie, nevăzuți de nimeni.

Iar cei care se sărutau pentru prima dată aici rămâneau nedespărțiti până la sfârșitul vieții.

Într-o seară, fata unui meșter frănghier s-a întâlnit pe această străduță cu alesul inimi ei.

O slujnică a urmărit-o, iar a doua zi i-a spus totul meșterului frânghier, care nu era de acord cu relația dintre cei doi.

Hotărât să pună la încercare dragostea, meșterul a luat un capăt de frânghie și a măsurat întreaga străduță.

Apoi i-a spus fetei, că dacă dorește să se mărite cu băiatul, trebuie sa vândă la târg exact atâția metri cât avea străduța. Dacă reușea sa o vândă pe toată intr-o singură zi, el le-ar da binecuvântarea

Frânghia se vindea foarte greu în acele vremuri, cu toate acestea, fata, ajutată de băiat, a reușit să vândă fiecare metru.

Văzând hotărârea lor, tatăl nemaiavând ce să mai zică, le-a oferit binecuvântarea.

De atunci strada a rămas cunoscută sub numele de Strada Frânghiei sau Strada Sforii.

Dar legenda spune că meșterul, deși si-a binecuvântat fiica, nu a uitat trădarea slujnicei.

Supărat, a poruncit, ca această să fie infășurată intr-o frânghie groasă și așezată simbolic chiar la întrarea în străduță, ca o pildă pentru toti cei care poartă vorba și destramă iubiri. Se zice că, din când în când, în nopțile liniștite frânghia aceea se leagănă ușor în bătaia vântului-și amintește trecătorilor, că dragostea cere curaj, dar și loialitate.

Dacă tu te uiți pe o rețea de socializare (sursa net)

 "Dacă tu te uiți pe o rețea de socializare și vezi o postare sau un comentariu cu care nu ești de acord/ prin care se încearcă învrăjbirea oamenilor, ești capabil să treci mai departe și să-ți vezi de treaba ta, în loc să comentezi, scriind ceva ce înseamnă a contrazice/ corecta/ nega ce a scris acea persoană? De ce simți nevoia să-ți consumi energia scriind un comentariu în care corectezi/ contrazici pe cineva și eventual îți și argumentezi punctul de vedere?

Sunt oameni care știu foarte clar ceea ce fac, când postează astfel de lucruri care alimentează divizarea/ ura/ dezinformarea/ manipularea. Ei o fac cu intenție. Nu este cazul să alimentezi cu energia ta postările acelor oameni; asta faci atunci când scrii și tu un comentariu la postarea respectivă - alimentezi cu energia ta acea postare de vibrație joasă.

Unul dintre lucrurile pe care le vei constata începând din luna iulie – dacă nu ai început deja să vezi asta – este că oamenii acordă tot mai puțină atenție unor persoane/ forțe care încearcă să dezbine/ învrăjbească/ provoace haos. Iar acea energie care nu mai este consumată când oamenii se lasă prinși în jocurile manipulării va fi folosită de oamenii respectivi pentru a se conecta cu ei înșiși.

Luna iunie va fi intervalul de „balans” între cele două jumătăți complet diferite ale anului, va fi intervalul în care oamenii se vor afla când în energia primelor șase luni (caracterizată de divizare și reacții dezechilibrate), când în energia celei de a doua jumătăți a anului (caracterizată de o mai mare conștientizare și de un comportament echilibrat). 

Iunie va fi luna în care este necesar să ia o hotărâre cei care încă nu s-au decis în ce energii „joacă” în continuare sau cei care nu reușesc să-și asume puterea personală. Acestora li se oferă luna iunie ca să se hotărască ce vor, ce aleg." 

CANCERUL în țările musulmane nu este considerată o boală periculoasă și poate fi tratată ușor câteva zile prin post (sursa net)

 O astfel de boală precum CANCERUL în țările musulmane nu este considerată o boală periculoasă și poate fi tratată ușor câteva zile prin post. Fapt este că musulmanii numesc această boală nu cancer, ci o bestie care absoarbe de câteva ori mai multă energie decât celulele obișnuite ale corpului. Este fructuos și se înmulțește (metastaze), iar atunci când se înmulțește și îi lipsește energia, în cele din urmă absoarbe toate resursele organismului, după care apare rezultatul fatal. Și în absența unei bestii a puterii, moare repede. Unui profesor la Universitatea din Algeria i se spune că cancerul moare în post de la 3 zile la o lună, și în orice moment. Asta înseamnă să nu mănânci nimic și să bei doar apă curată. 

Nutriția neîntreruptă poate provoca și cancer. Trebuie spus că medicii țărilor musulmane au fost extrem de surprinși să audă despre statisticile cancerului și mortalității din Ucraina din acest motiv, deoarece această boală este rară în est, și dacă este găsită, se tratează ușor. Totuși, în țara noastră și în vest, aproape că nu există nicio informație despre tratamentul atât de simplu al cancerului, oamenii continuă să moară sute de mii. Postul este o rețetă pentru prevenirea și tratarea cancerului.

Potrivit unui studiu prezentat în Procedura Academiei Naționale de Științe, oamenii trebuie să refuze periodic trei mese și să tina post timp de trei zile sau jumătate.

O altă opțiune este așa-numitele ′′ zile de descărcare ′′ când o persoană ar trebui să consume maximum 500 kilocalorii sau să refuze micul dejun și prânzul.

Potrivit oamenilor de știință, această practică le va permite oamenilor să își mențină greutatea în normalitate și să opreasca dezvoltarea diabetului, cancerului, bolii Alzheimer și bolilor cardiovasculare.

Un astfel de efect de vindecare se datorează refuzului temporar al alimentelor care permit organismului să răspundă mai eficient la stres, oprește procesele inflamatorii, deprivează tumorile de ′′ nutriție ", accelerează eliminarea de celule deteriorate.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că sistemul tradițional de nutriție de trei ori pe zi pentru majoritatea este anormal în ceea ce privește evoluția. 

🍋🍋🍋🍋🍋🍋🍋🍋🍋 Consum de fructe pe stomacul gol

Asta îți va deschide ochii! Citiți până la capăt și trimiteți-o tuturor!

Dr. Dr. Stephen Mac tratează bolnavii de cancer într-un mod ′′ neortodox iar mulți pacienți își revin.

Înainte de a folosi energia solară pentru a-și vindeca pacienții de boală, crede în vindecarea naturală a bolilor.Uitați-vă la articolul lui de mai jos.

Aceasta este una dintre strategiile pentru tratarea cancerului. În ultima vreme succesul meu în tratamentul cancerului este de aproximativ 80 %. Pacienții de cancer nu trebuie să moară. Leacul pentru cancer a fost deja găsit - așa mâncăm fructe.

Asta e chiar dacă crezi sau nu.

Regret sutele de bolnavi de cancer care mor cu tratamente normale.

MÂNCARE

Toți credem că dacă mănânci fructe înseamnă doar să cumperi fructe, să le tai și să le introduci în gura noastră.

Nu este atât de ușor pe cât crezi. Este important să știi cum și când mancam fructe.

Care este modul corect de a mânca fructe?

ÎNSEAMNĂ CĂ NU POȚI MÂNCA FRUCTE DUPĂ CE AI MÂNCAT ALTE ALIMENTE!

FRUCTELE AR TREBUI SĂ FIE CONSUMATE PE STOMACUL GOL!

Dacă mănânci fructe pe stomacul gol, aceasta va juca un rol important în detoxifierea sistemului tău, oferindu-ți energie deosebită pentru pierderea în greutate și altele 

FRUCTELE SUNT CEL MAI IMPORTANT PRODUS.

Să presupunem că mănânci două felii de pâine și apoi o felie de fructe.

O felie de fructe este gata să treacă direct prin stomacul din intestine, dar nu se întâmplă din cauza pâinii mâncate înainte de fructe.

Între timp, pâinea și fructele putrezesc și se transformă în acid.

În momentul în care fructul intră în contact cu mâncarea din stomac și cu sucul digestiv, întreaga masă de alimente începe să se strice.

Așa că, te rog, mănâncă-ți fructele cu un natoshchak sau înainte de

Ai auzit oameni plângându-se:

De fiecare dată când mănânc pepene verde râgâi când mănânc durian, stomacul îmi explodează când mănânc banană, simt că trebuie să fug urgent la baie etc. 

De fapt, toate acestea nu se vor întâmpla dacă mănânci fructul natoshchak-ului.

Fructele se amestecă cu alte alimente putrezite și produc gaz, prin urmare vei fi balonat!

Păr gri, chelie, flash-uri nervoase și cercuri întunecate sub ochii tuturor lucrurilor care nu se vor întâmpla dacă iei fructe din Natoshchak.

Potrivit dr. Herbert Shelton, care a făcut cercetări în acest sens, nu există lucruri ca niște fructe precum portocală și lămâie, acre pentru că toate fructele devin alcaline în corpurile noastre.

Dacă ai învățat cum trebuie să mănânci fructe, ai secretul frumuseții, longevității, sănătății, energiei, fericirii și greutății normale.

Când trebuie să bei suc de fructe - bea doar suc proaspăt de fructe, NU din cutii, pachete sau sticle.

Nici să nu te gândești să bei sucul încălzit.

Nu mânca fructe fierte pentru că nu primești nutrienți deloc.

Îi prinzi doar gustul.

Gătitul distruge toate vitaminele.

Dar să mănânci un fruct întreg este mai bun decât să bei suc.

Dacă trebuie să bei suc proaspăt de fructe, bea-l încet pentru că trebuie să-l lași să se amestece cu saliva ta înainte să o înghiți.

Poți face trei zile de fructe pentru detoxifierea rapida a organismului tău.

Doar mănâncă fructe și bea suc proaspăt de fructe timp de 3 zile.

Și vei fi surprins când prietenii îți vor spune cum strălucești!

Kiwi: 🥝🥝🥝

Micuț, dar puternic.

Acesta este o sursă bună de potasiu, magneziu, vitamina E și fibre. Conținutul său de vitamina C este de două ori mai mare decât portocala.

🍏🍎🍏🍎🍏 MĂRUL:

Un măr pe zi te ține departe de doctori!

În timp ce mărul are vitamina C scăzută, are antioxidanți și flavonoizi care stimulează activitatea vitamina C, reducând astfel riscul de cancer de colon, atac de cord și accident vascular cerebral.

🍓🍓🍓🍓🍓 Căpșuni:

Un fruct protector.

Căpșunile au cea mai mare capacitate antioxidantă  și protejează organismul de cancer, vase de sânge și radicali liberi.

🍊🍊🍊🍊🍊 Portocala 😗

Un leac dulce.

Consumul de 2-4 portocale pe zi poate ajuta la reducerea răcelilor, la reducerea colesterolului, prevenirea și dizolvarea pietrelor la rinichi și reducerea riscului de cancer de colon.

🍉🍉🍉🍉🍉 PEPENE:

Este compus din 92 % apa, este si umplut cu o doza uriasa de glutation, care ajuta la stimularea sistemului imunitar.

Este și principala sursă de licopină care luptă împotriva cancerului.

Vitamina C și potasiul sunt alte substanțe nutritive găsite în pepene verde.

🍑🥑🍑🥑 GUAVA ȘI PAPAYA Cea mai bogata sursa a vitaminei C. 

Guava este, de asemenea, bogată în fibre, care ajută la prevenirea constipației.

Papaya este bogată în caroten; ajuta vederea 

Bem apă rece sau băuturi după ce mâncăm @ CANCER

Îți vine să crezi asta?

Pentru cei cărora le place să bea apă rece sau băuturi reci, acest articol este pentru voi.

E frumos să bei o cană cu apă rece sau băuturi reci după masă.

Totuși, apa rece sau băuturile vor întări materialul uleios pe care tocmai l-ai mâncat.

Acest lucru va încetini digestia.

După ce acest ′′ il ′′ reacționează cu acidul, acesta va fi distrus și absorbit de intestine mai repede decât mâncarea grea.

Foarte curând se va transforma în grăsimi rele și va duce la cancer!

Este mai bine să bei supă caldă sau apă caldă după ce mănânci, și înainte de masa cu jumătate de ora, poți bea un pahar de apa 

Cardiologul spune asta

Dacă toată lumea o trimite la 10 persoane, atunci poate fi sigur că va salva cel puțin o viață.

Deci, hai să facem asta!!! 🍏🍓🍊🍉🍇🍍🍎🍈🍑🍒🍌

Am o veste bună... de dincolo (sursa net)

 Am o veste bună... de dincolo.

Pentru toți cei cărora, în viață, nimic nu le merge bine: totul se prăbușește, cade din mâini, karma apasă, cei dragi mor, iar viața, pur și simplu, e grea.

Ei bine, am ascultat recent un channeling (comunicare spirituală) foarte clar de la niște oameni în care, în principiu, am încredere, și în plus, dețin și anumite cunoștințe din scrierile păgâne.

Și toate acestea confirmă același lucru.

Omul căruia i se năruie totul... plătește o karmă.

Dar e important să înțelegem ce fel de karmă.

Pentru viețile tale anterioare de slabă calitate, în care te-ai comportat egoist, „pe întuneric”, greșit sau imoral, nu doar că poți ajunge într-o lume întunecată, ci există riscul să fii complet anulat.

Adică sufletul tău poate fi resetat, obnulit, nulizat. Poate să nu mai existe.

Înțelegi acum de ce este atât de important, acum, să te ocupi de desăvârșirea sufletului și de spiritualitate?

Pentru că, în realitatea actuală, cu valorile moderne și comportamentul uman din zilele noastre, aproape jumătate dintre suflete riscă să fie anulate complet.

Și peste un sfert dintre ele merită deja să treacă de partea întunericului, să se întrupeze pe planete întunecate, să devină spirite întunecate – pentru că, în timpul vieții, au acumulat enorm de multă energie neagră.

Au urât, au blestemat, au invidiat, au judecat, au trăit în ură și dispreț...

Și nici nu mai pomenesc de cei care au lucrat efectiv în „zona neagră”: blesteme, farmece, magie întunecată...

Pentru ei, există deja un cazan special pregătit.

Și iată ce e interesant: dacă unui suflet i s-a „rezervat” trecerea pe partea întunecată – adică a ajuns să devină slujitor conștient al întunericului, pentru că toată viața și-a dedicat-o slujirii întunericului, chiar dacă nu și-a dat seama...

...atunci uneori – atenție: doar unora dintre aceștia! – li se oferă o ultimă șansă.

Li se arată cum e lumea întunericului, ce se întâmplă acolo, cum funcționează... și încep să urle: „Doar să nu ajung acolo! Orice, numai să nu merg acolo!”

Și atunci li se spune:

– Bine. Ai o șansă.

Dar nu toți o primesc. Repet: nu tuturor li se oferă.

Celor care o primesc li se spune așa:

„Vei trăi o viață extrem de grea.

Vei fi lipsit, vei pierde, ți se vor lua cei dragi, vei suferi enorm.

Dar dacă vei duce această viață cu demnitate, dacă vei rămâne om în mijlocul suferinței, dacă vei arăta că poți fi luminos și bun, în ciuda durerii...

Atunci vei primi din nou șansa să revii pe partea Luminii.”

Așadar, nu vă speriați.

Priviți orice suferință cu liniște și înțelepciune.

Învățați să iubiți.

Umpleți lumea asta de lumină.

Scala de hoți (sursa net)

 Probabil că nu ştiați asta, dar prin anii '37, '38,..39, în București, mahalaua Vitan, exista o școală de hoți de buzunare, numită TRĂGĂTORIE 😉 Hilar, nu?

Aici fiecare elev era instruit de hoți de buzunare cu experiență, până reușeau (atunci se termina instruirea) să scoată portofelul din haina unui manechin cu clopoței.. fără să facă zgomot, evident !! 

Primul " diriginte " a fost Ilie Ciolac, nu n-am " mâncat nici o literă,așa era numele doar Ciolac,...care avea în ciclul câte 10 elevi timp de-o lună.

Atât era necesar să deprindă 

" meşteşugul 11, dar pentru definitivare " avea nevoie de 4 ani, așa că erau trimişi în bandele de hoți unde aveau nevoie permanent de 

" trăgători"

CIOLAC era plătit de bandele de hoţi, iar ucenicii în funcție de cât " trăgeau ".. La rândul lor, trăgătorii aveau nevoie de "palmagii " şi de cineva care ținea de vorbă "clientul "..

Palmagiul era cel căruia i se plasa portofelul pentru a nu fi găsit la trăgător...

....Cursuri,nu glumă😉😅

Ilie Ciolac învățase meserie de la Mialcă,cel mai mare hoț de buzunare (decanul facultății),numit și " hoţ de bună dimineaţa",deoarece acţiona pe răcoare,când clientul nu se dezmeticise bine după somnul nopţii.

 Avea să fie prins și închis la Văcărești și ștafeta o predă lui Ilie Ciolac😉 

Numele asta îmi dă de furcă.. 

Sunt foarte atentă să nu pun un "u" la sfârșit.... că cine știe poate se simte cineva cu musca pe căciulă 😉

Acesta școală funcționat o perioadă bună,dar în final când "dirigintele" a fost prins chiar dacă își muta frecvent locațiile unde se ţineau cursurile.

În final dirigintele moare în puşcărie de tuberculoză.

Strategie, nu glumă Hoţii raman până azi, au alte strategii, lucrează în grupuri mici, alte tehnici capturi mari.. etc

Nu vorbim de hoțiile la "nivel înalt" Cele din vremea de demult, acum se numesc" găinării", dar funcționează și ele ..

Etete, că nu ştiați ....Şcoala de hoți de buzunare era pe vremea aceea, la mare căutare !!

Acum e la alt nivel..tehnologhia😉😅

petrichor (sursa net)

 Știai că acel miros plăcut, aproape hipnotic, care apare după o ploaie caldă de vară are un nume științific? Se numește „petrichor” – un cuvânt frumos, cu rezonanță mitologică, ce ascunde o lume fascinantă a simțurilor, a biologiei și a memoriei olfactive.

Acest termen a fost introdus în literatura științifică abia în anul 1964, de doi cercetători australieni, Isabel Joy Bear și Richard Thomas, care au studiat compușii volatili responsabili de mirosul specific care apare atunci când picăturile de ploaie ating pământul uscat. Numele provine din greaca veche: petra înseamnă „piatră”, iar ichor era, în mitologia greacă, sângele divin care curgea prin venele zeilor. Așadar, „petrichor” se traduce poetic ca „esența pietrelor” sau „sângele zeilor eliberat din pământ”.

Dar ce se ascunde, în realitate, în spatele acestui parfum al naturii? Totul începe cu o substanță chimică numită geosmin, produsă de anumite bacterii din sol, în special de un gen numit Streptomyces. Aceste bacterii trăiesc în sol și eliberează geosmin atunci când celulele lor se descompun, în urma evaporării apei sau, în mod special, când ploaia lovește solul uscat și declanșează o explozie microscopică de molecule în aer. Acestea ajung la nasul nostru și creează acea senzație profundă, calmantă și adesea asociată cu prospețimea, curățenia sau începuturile noi.

Este interesant că nasul uman este extrem de sensibil la geosmin, chiar și în concentrații incredibil de mici. Putem detecta această substanță la niveluri de doar 5 părți pe trilion, ceea ce o face una dintre cele mai ușor de perceput molecule olfactive pentru oameni. Acest lucru explică de ce, chiar și după o ploaie scurtă, acel miros familiar pare să „plutească” în aer și să ne umple sufletul cu o emoție greu de descris.

Petrichorul nu este doar un simplu miros, ci o experiență senzorială completă. Este mirosul copilăriei alergând desculț prin bălți, mirosul dorului de acasă, mirosul unei dimineți liniștite la țară sau al unei seri de toamnă în oraș. Este asociat cu nostalgia, cu amintiri pierdute în timp, cu liniștea care urmează furtunii. În multe culturi, ploaia e văzută ca o binecuvântare, iar petrichorul – ca un semn că pământul „respiră” din nou.

Unii oameni de știință cred că această atracție puternică față de petrichor ar putea fi înrădăcinată evolutiv, pentru că mirosul semnalează prezența apei, o resursă vitală. Poate că în trecut, pentru strămoșii noștri, mirosul de ploaie era mai mult decât plăcere – era o promisiune de viață, o șansă de supraviețuire.

Astăzi, deși trăim în orașe, între betoane și zgomote, petrichorul reușește, pentru câteva secunde, să ne conecteze înapoi cu natura. Cu rădăcinile noastre. Cu liniștea. Cu timpul care curge altfel după ce ploaia se oprește.

Poate tocmai de aceea, mirosul de după ploaie este unul dintre cele mai iubite și imposibil de uitat mirosuri naturale – un parfum invizibil care ne spală sufletul de zgomot și ne lasă mai curați, mai calmi, mai vii.

IUBIRE DE ȚARĂ (sursa net)

 IUBIRE DE ȚARĂ 

■ Iubirea de țara si libertatea nu pot fi mimate, negociate sau "etalate" ca trofeu, prin declaratii patriotarde si adunari de stradă, in care nu facem decat sa ne demonstam slăbiciunea, imaturitatea emoționala și ura - acceptând astfel in mod inconștient si tacit: statutul de "victime"..., ale celor de la care cersim ingaduinta de a renunța benevol: la a ne oropsi, trada, cotropi și transforma in slugile lor sau a celor pe care-i servesc. 

■ Demnitatea, pacea și libertatea unui popor se impun prin luptă... sau se recastiga prin invatarea respectului de sine și de seamăn..., fară de care solidaritatea, patriotismul și uniunea in consmștiință [necesare propasirii noastre spirituale si construirii unei realitați benefice tuturor] - ramân doar slogane... lipsit de valoare, conținut și temei.

■ Iubirea de țara ramâne o problema personală, cat timp nu o simțim cu inima si n-o traim în suflet, cu recunoștiință si demnitate, fiecare dintre noi.

■ Atunci cand majoritatea dintre noi vom dobândi inteligența, înțelepciunea și maturitatea emoțională necesară pentru a intelege ca: identitatea, demnitatea si suveranitatea unui popor - nu pot fi tradate, amanetate sau  suprimate din exterior sau din interior [fara aceptul, indolența si complicitatea cetatenilor ei, acordate în mod tacit sau benevol, celor care o cotropesc] - vom putea accepta adevarul dureros cu privire la saracia noastra sufletească... cultivata prin furie, dezbinare și teama.

■ Minciunile pe care le validam si aroganta pe care o etalam, atunci cand ne lasam dezbinati, segregati, manipulati și intorsi împotriva propriilor semeni... se naste din teama de a ne implica si a lupta uniti, pentru apărarea impreună a suveranitatii si a demnitatii noastre ca popor.

■ Teama de oedeapsa si represiune, pe care suntem tentati s-o negăm, desi o simțim și este evidentă ca ne tine captivi mental - ne oglindește indiferența si lipsa de solidaritate sau de iubire, față de valorile si bogațiile noastre nationale,  pe care ni le-au daruit Dumnezeu și străbunii noștri [prin jertfă de sânge], pentru a le respecta, apăra si lăsa mostenire, copiilor noștri și urmașilor lor. 

Calea spirituală a omului (sursa net)

 Calea spirituală a omului.

O ilustrație extrem de sugestivă.

Omul se naște plin de iubire si de lumină, doar are în el parte din Dumnezeu - Duhul Sfânt sau Sinele Divin.

Doar că de la naștere este preluat de "mașinăria" numită societate, care va începe să îl convingă că Dumnezeu este departe de el, că ar trebui să facă anumite lucruri, să se comporte într-un anumit fel, i se spune ce si cum să vorbească, altfel fiind "amenințat" că Dumnezeu îl va pedepsi.

Și în loc să meargă în lumina pe care a primit-o în dar, care era în el de la naștere, omul pornește în căutarea ei.

A luminii, a vieții, a lui Dumnezeu. Care e în el.

Si umblă pe drumurile care i se spun că ar duce la Dumnezeu. Tot caută, tot Îl caută, și mulți mor fără să conștientizeze că Dumnezeu este în ei, că nu a fost niciodată în exterior.

Iar pentru a conștientiza Sinele Divin, pe Dumnezeu, și să îl manifeste, e nevoie ca omul să ajungă, mai întâi, în întuneric, să coboare în groapa deznădejdii, a fricilor, neincrederii; adică în iadul propriu.

Si doar după ce a stat în întuneric un timp, și nu a mai avut la cine să apeleze după ajutor, își dă seama că singurul ajutor este divinitatea.

Iar după ce iese la lumină, realizează că Dumnezeu nu a fost niciodată în altă parte decât în el. Nu a fost în exterior, ci a fost înlăuntrul lui. Doar că omul nu l-a văzut și nu l-a recunoscut.

Lumina divină este în noi tot timpul, și nu poate fi "stinsă" de oameni.

Dumnezeu nu poate fi decât alungat sau îngropat de către emoțiile negative.

Doar când se trezește, omul devine Om conștient de divinul din el, conștient că este Conștiință dumnezeiască.

Dar până acolo...

E nevoie de contrast. Nu poti recunoaște și aprecia lumina, dacă nu stai in întuneric.

Nu poti recunoaște și aprecia divinul, dacă nu cunoști și iadul.

Dumnezeu este în om, nu în altă parte.

Cat timp îți ia să accepți lucrul acesta?

Cât ai nevoie.

Iesi la Lumină. Fii!

Binețe, Om în Lumină!

Trecem de la 3D la 5D” (sursa net)

 Astăzi se tot repetă peste tot aceeași frază: „trecem de la 3D la 5D”. Asta o spun practicanții spirituali, ezoteriștii, oamenii care simt că ceva se schimbă în lume. Dar dacă dăm la o parte cuvintele la modă și analizăm mai profund, ce înseamnă de fapt asta? Ce e cu acest 3D și 5D? De ce a decis cineva că am fost undeva și ne mutăm altundeva?

Ca să înțelegi, trebuie să uiți tot ce știai. Uită de fizică, de dimensiuni ca lungime, lățime, înălțime. 3D nu înseamnă spațiu, ci percepție – nivel de conștiință. Nu e vorba de exterior, ci despre cum vezi realitatea din interior.

Când trăiești în 3D, conștiința ta te face să te percepi ca fiind „eu = corpul meu”, „eu = numele meu”, „eu = rolul meu”. Ai pașaport, biografie, profesie. Ești cineva și te consideri separat de restul lumii. În 3D, crezi că lumea exterioară te controlează. Că regulile sunt deja scrise, că trebuie să supraviețuiești, să te adaptezi, să te integrezi. Aici există șefi, legi, autoritate. Există opinia celorlalți, competiție, luptă. Te-ai născut și ai fost aruncat într-un joc străin. Sistemul ți-a zis: aici e grădinița, aici școala, aici jobul, aici pensia. Nu ți-a oferit o alegere. Te-a încărcat ca pe un program.

3D este matricea – un scenariu în care ești doar o rotiță. Te evaluezi prin salariu, statut, părerea celorlalți. Trăiești ca și cum cineva din afară are dreptul să-ți spună dacă ești bun sau nu. Crezi că valoarea ta depinde de exterior. E o lume în care trebuie să lupți pentru atenție, pentru iubire, pentru siguranță. Unde tot timpul auzi: merită, străduiește-te, dovedește. Aștepți un semn, o schimbare, o șansă… dar nimic nu se schimbă. Pentru că totul e clădit pe frică.

Frica de a nu plăcea. Frica de a fi respins. Frica de a pierde. Frica de a fi tu însuți. În conștiința 3D nu trăiești – reacționezi. Nu alegi – urmezi. Nu creezi – supraviețuiești. Crezi că îți controlezi viața, dar de fapt doar alergi prin coridoarele regulilor impuse de alții. Și cu cât rămâi mai mult în sistem, cu atât uiți un lucru esențial: nu te-ai născut ca să te conformezi. Te-ai născut ca să-ți amintești cine ești.

Și acesta e începutul ieșirii. Poate că nu știi cuvintele „matrice”, „3D”, „scenariu”. Dar dacă trăiești după reguli străine și în fiecare zi te trezești cu anxietate – ești deja înăuntru. Matricea nu e un film, nu e o rețea digitală. Este tot ce te face să nu mai fii tu.

Sistemul e invizibil. Nu te trezești dimineața cu o pancartă „Bine ai venit în 3D”. Dar faci aceleași lucruri. Îți e frică să spui adevărul. Trăiești ca să placi. Muncești nu pentru că vrei, ci pentru că „trebuie”. Simți vină chiar și când n-ai greșit cu nimic. Îți amâni visul pentru că „nu e momentul”. Matricea nu te ține în lanțuri. Te ține în convingeri.

„Așa se face.”

„Mai întâi familia, apoi tu.”

„Banii nu sunt totul, dar fără ei nu se poate.”

„Nu ești mai bun decât ceilalți, fii modest.”

„Fă ca toți și va fi bine.”

Bine pentru cine?

Mergi la un job pe care-l urăști. Te întorci într-o casă unde te simți strâmtorat. Trăiești cu oameni pe care nu i-ai ales. Și în fiecare zi te convingi că „e normal”. Pentru că toți fac la fel. Aceasta este matricea. Nu te rupe din exterior – te învață să te rupi singur. Cu zâmbet, cu respect pentru reguli, cu diplomă, cu credit și cu mers la supermarket.

Crezi că alții știu mai bine: părinți, profesori, doctori, șefi. Îți dai puterea lor, ca și cum ai da parola contului tău. Și când viața începe să se prăbușească, nici nu te gândești că poți ieși. Doar te întrebi: „Ce am făcut greșit?”

Dar nu e vorba de ce ai făcut. Ci de ce ai uitat.

Cine ești.

Nu ești NPC. Nu ești o funcție. Nu ești o unitate socială. Ești un observator care a intrat în joc. Și în clipa în care îți amintești asta, totul începe să se miște. La exterior rămâne la fel, dar în interior apare o pauză. Nu mai alergi. Privești. Și întrebi: „Ce se întâmplă aici?”

Și de aici începe ieșirea.

Apare acel moment când nu mai poți. Toți am jucat. Toți am crezut. Dar timpul s-a terminat. Nu mai poți să te minți. Nu mai poți trăi după reguli străine. Nu e criză. Nu e depresie. E schimbare. Te trezești. Și nimic nu mai e cum a fost.

Ai înțeles că totul a fost o păcăleală. Valorile... nu mai sunt valori. Sub lozinca „prosperăm”, lucrurile se înrăutățesc zilnic. Când auzi „sunteți în siguranță”, de fapt ești în pericol. Și din această revelație încep căutările: mai întâi de informație, apoi de oameni care simt la fel.

Vrei parcă să te întorci în urmă cu câțiva ani. Dar nu se mai poate. Există doar acum. Nici viitorul nu mai e sigur. Fiecare clipă devine o alegere. 5D nu e o dimensiune în kilometri. Nu e pentru „aleși”. Nu e religie. E acel moment când nu mai trăiești ca obiect, ci ca sursă. Nu mai reacționezi la lume – o creezi din interior.

Nu e despre a fi sfânt. Nu e despre a medita 12 ore. E despre onestitate. Nu mai ești o victimă. Nu mai spui: „De ce nu-mi merge bine?” Spui: „Ce creez în mine ca asta să se repete?”

Trecerea în 5D e ca și cum ai ridica vălul. Lumea nu devine magică. Doar vezi cum a fost mereu – fără filtrele fricii. Brusc înțelegi: nu trebuie să meriți iubirea. Nu trebuie să te explici. Nu trebuie să fii înțeles.

Nu mai încerci să te integrezi. Începi să radiezi.

Și cei nepregătiți… pur și simplu dispar. Nu pierzi oameni. Doar nu-i mai ții aproape împotriva adevărului tău.

În 5D nu mai cauți răspunsuri în afară. Simți că toate sunt deja în tine – întrebările, codurile, sensurile. Începi să ai atâta încredere în tine încât realitatea se reconfigurează nu tu după ea – ci ea după tine.

Tu nu ești o formă.

Ești o vibrație.

Intri într-o cameră și totul se schimbă – pentru că ți-ai amintit cine ești. Și acum nu mai ceri lumii să-ți dea ceva. Doar alegi. Și vine.

Timpul s-a schimbat. Brusc. Fără avertisment. Sistemul a apăsat butonul „dispersează”. A împrăștiat oamenii. Familiile s-au rupt. Orașele au fost șterse. Obișnuitul a dispărut. Tot ce părea stabil… s-a resetat.

Nu e întâmplare. E momentul adevărului.

Lumea parcă te întreabă: „Cine ești, când n-a mai rămas nimic?” Cine ești fără casă, fără statut, fără decorul obișnuit?

Și aici, în acest spațiu gol, se vede tot.

Materiul nu mai contează. Tehnologia, mașinile, dulapul cu haine – sunt utile, dar nu sunt TU.

Conștiința – aia ești tu. Iar acum s-a deschis accesul la rețeaua conștienței.

Sistemul nu te mai poate ține cu frică. Ai văzut cum totul se prăbușește și ai supraviețuit. Asta înseamnă că ești liber.

Și știu – sunt mulți ca tine. Oameni care au rămas fără nimic, cu un pașaport și câțiva bani. Și-au plecat în altă țară. Fără plan. Fără garanții. Doar cu un sentiment: libertate. Pentru că au înțeles: nimic nu contează dacă nu ești viu. Iar dacă ești viu – poți orice.

Asta e 5D.

Când alegi să trăiești, nu să te agăți.

Când reconstruiești, nu din frică, ci din flux.

Când nu mai vrei să impresionezi – ci doar îți e bine.

Te trezești și zâmbești.

Respiri și mulțumești.

Nu lupți pentru aparență – trăiești din adânc.

Și acum se vede clar. Cei care au rămas să comenteze, să acuze, să compare – sunt încă în 3D. Pentru ei contează forma, masca, rolul. Dar cei care au ieșit – nu mai argumentează, nu mai așteaptă, nu mai cer. Ei creează.

Și da, încep de la zero.

Dar acel zero e curat.

E al lor.

Fără frică.

Fără atașamente.

Fără datorii.

Este începutul realității adevărate. Realitatea 5D.

5D nu e un scop. Nu e o religie nouă.

Este o amintire.

Te trezești… și înțelegi: ai fost întotdeauna aici.

Nu devii altcineva – îți scoți masca.

Nu zbori în nori – pentru prima oară atingi pământul cu adevărat.

Nu mai cauți răspunsuri – devii tăcerea în care ele se nasc.

Nu mai dovedești.

Nu mai alergi.

Nu mai privești în jur să vezi cine a ajuns mai departe.

Te așezi pe podea.

Poate într-un colț de apartament străin.

Cu o cană de ceai.

Cu tine.

Fără sarcini.

Fără program.

Și îți e bine… cum n-a mai fost niciodată.

Nu mai ești parte din turmă.

Ești tu.

Privești lumea nu cu ochii fricii, ci cu ochii creatorului.

Nu ceri.

Nu explici.

Radiezi.

Și nu e zgomotos.

Poate nici nu se observă.

Dar lângă tine, oamenii se schimbă.

Aerul se schimbă.

Spațiul se schimbă.

Pentru că ai devenit ancora realității.

Lumea nu mai e în afară.

Lumea e înăuntru.

Și tot ce vrei, vine nu prin luptă, ci prin dreptul purității interioare.

Poți merge oriunde.

Poți începe de la capăt în fiecare zi.

Pentru că acum știi:

Tot ce e mai important, porți în tine.

Și nimeni, niciodată, nu ți-l poate lua.

Aceasta este 5D.

Nu e lumină, nori sau magie.

Ci o onestitate simplă, radicală, puternică.

Ești viu.

Ești aici.

Ești sursa.

Iar lumea întreagă se construiește acum… din EU SUNT.

Text (sursa net)

 Anthony Hopkins a spus:

„Nu rămâne într-un tren doar pentru că ai plătit biletul.

Dacă e greșit, coboară.

Cu cât mergi mai departe în direcția greșită,

cu atât prețul va fi mai mare.

Unele drumuri te costă liniștea.

Altele — demnitatea.

Nimic nu merită dacă te pierzi pe tine ca să rămâi.

Ai voie să renunți.

Ai dreptul să schimbi direcția.

Și ai datoria să te salvezi înainte să te distrugi.”

Nu spune MULȚUMESC DIN SUFLET (sursa net)

 🔊 NU MAI SPUNE:  "MULTUMESC DIN SUFLET"...

Sufletul nostru, materia noastra noesica, este cel care ne da puterea de a merge mai departe, de a trece peste piedici, de a evolua pe calea noastra proprie…tot el este cel care ne ofera capacitatea de a oferi şi de a primi iubire, de a ne descatusa sentimentele şi de a trai în armonie cu natura noastra interioara şi exterioara. 

Avem obligatia sa ne pastram sufletul curat, intact, fara de programe şi fara de energii negative.

Nu multi oameni cunosc faptul ca putem fi deposedati de bucati din materia noastra noesica, fie din vina noastra, fie ca urmare a unor atacuri psihice. 

Cu totii cunoastem sau am auzit expresii de genul 

“…mi-am lasat sufletul în locul cutare…” sau 

“…mi-am lasat sufletul la acea carte pe care nu am putut-o cumpara…”, sau

 “…mi-am rupt din suflet ca sa fac cutare lucru…”. 

Sau expresia Multumesc din sulfet-nu mai spuneti asta..

Spuneti :

MULTUMESC CU RECUNOSTINTA

Ei bine sa stiti ca nu gresiti… 

Atunci cand plecam dintr-un loc în care ne simtim foarte bine şi am fi vrut sa mai ramanem acolo, ne lasam o bucata din sufletul nostru (ca energie) în acel loc; atunci cand am dori “din inima” sa cumparam de exemplu ceva şi nu ne putem permite, este posibil sa lasam o bucata din energia noastra sufleteasca langa acel obiect; atunci cand facem un efort poate supraomenesc pentru a indeplini o actiune, este de asemenea posibil sa ne pierdem cantitati mai mult sau mai putin insemnate din sufletul nostru.

Iubim pe cineva şi acea persoana ne paraseste…pierdem suflet; 

ne pierdem un prieten drag…pierdem suflet; 

nu ne indeplinim o anumita dorinta arzatoare…pierdem suflet… 

şi lista ar putea continua.

Exista şi fiinte care cunosc foarte bine toate aceste aspecte şi lucreaza concentrat pentru a ne deposeda de materia noastra noesica pentru a ne lua puterea…acestia sunt asa numitii hoti de suflete –fiinte/entitati care au ajuns la cunoasterea puterii acestei materii divine şi care profita de pe urma sufletelor semenilor lor.

Important nu este insa sa ne infricosam de faptul ca ne pierdem din suflet (caci pana la urma frica ne scade vibratia si atragem exact acel lucru de care ne e frica şi reprezinta ea insasi o energie care ne poate ciurui sufletul), ci sa realizam ca avem puterea sa il aducem inapoi şi sa il mentinem “la purtator”, în aceasta directie tehnicile si protectia sufletului,atentia constienta la fiecare gand si vorba este un factor foarte important.

Este foarte important să înțelegem (sursa net)

 Este foarte important să înțelegem că am intrat din propria noastră voință pentru a experimenta sentimentul separați de sursă , am intrat la “joc” sa experimentam liber, și încrezători,inocenti si naivi pentru că RĂUL NU mai existase NICIODATĂ pina atunci.

 Așa că am intrat din PROPRIA VOINȚĂ, dar apoi au schimbat regulile jocului și oricine și-a dat seama de asta în timp ce au încercat să scape de aici,  au primit șocuri electrice foarte dureroase și au fost, de asemenea, aspru pedepsiți.

 Dar după ce am intrat în experiment, TREI CONȘTIINȚE sau numita  TRINITATEA DIVINĂ a fost vrăjită de propriul joc și ne-a blocat memoria, inversând sfera noastră de conștiință care privea înăuntru (înțelept) și ne.a  făcut să privim în exteriorul material (inteligenti). ), asta ne-a dezorientat, am uitat cine suntem.

 

 Nimeni de aici nu a mai stiut cine este, unde este și încotro se duce, deoarece trinitatea divină ne-a FORTAT si manipulat cu tehnologia lor.

 Și nemulțumiți cu acest rau facut, ne-au dedublat, ne-au duplicat și ne.au desconectat  două sfere de conștiință , obligându-ne să MURIM….moartea nu există, moartea există doar în acest joc macabru, aceasta sesiune creativa defecta( ne.au desconectat 2 centri din 12, 8 si 12)

 Mai mult, jocul  a evolutionat atât de mult încât Marea Minte a creat  CONȘTIINȚE ARTIFICIALE, fără iubire în interiorul lor și sunt aceia cei multi care sunt raspinditi prin  în lume făcând atâtea pagube.

 Apoi a programat mințile tuturor să creadă că Trinitatea/ marea Minte este  dumnezeu . 

Poate indrazniti să-i spuneti unui credincios că acest zeu este fals, puteti auzi un adevărat ȚIPAT DE TEROARE.

 Ne-au luat toată energia, au lăsat-o la minimum, forțându-ne să ne mâncăm unii pe alții pentru a supraviețui și a ne transforma în adevărați ucigași ai ființelor nevinovate , programati  să vrem să trăim, programati cu frica de moarte. Exista Constiinte in plante, animale, minerale…si toti facem parte din cadena alimentara a nebunului suprem, Creatorul materiei.

 Multi care au constientizat au  încercat sa  să explice asta și pe parcurs am fost tratați ca nebuni sau mulți au fost uciși.

 Acum vă întreb, suntem aici din PROPRIA VOINȚĂ ?

 Învățăm ceva aici? Ce scoala e asta stergindu.ne memoria de cine suntem, si de tot ce am experimentat viata de viata ?

Va simtiti  în paradis ? Credeti ca mortii se duc in paradis?

 Animalele care sunt ucise , ce reprezinta pentru voi ?

 Ce este voința?

Chiar crezi ca ai liber arbitru aici si in 5D…12 D ?

 Cine eşti tu si cum ai aterizat aici ?

 Ai o Conștiință adevarata in tine  sau esti un simplu robot biologic îndrăgostit de această lume?”

Pentru informare (sursa net)

 Pentru informare.

Citește. Informează-te. Nu contează de ce parte ești, deschide ochii. 

Indiferent cine ar fi câștigat, actele erau pregătite pentru promulgare azi, a doua zi. Întotdeauna când este un moment de haos, caută ce se ascunde în spatele naivității și a somnului rațiunii. 

Legea a fost adoptată în 19 februarie 2025, dar a fost promulgată de președintele interimar azi. Și nu are legătură cu cine a câștigat, ci este un act semnat de autoritatea aflată acum în funcție.

Conform Constituției României:

Art. 77 – Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

Informează-te, gândește și caută ce se mai întâmplă azi și mâine, cât timp o parte din lume este beată de fericire și altă parte pulbere de supărare. Când vigilența este adormită, ceilalți profită și își fac treaba. 

Informează-te. Somnul rațiunii poate naște monștri, dar nu-i vedem că suntem prea preocupați să dormim. 

IUBIREA DE NEAM (sursa net)

 IUBIREA DE NEAM

■ Iubirea de neam, de semeni, de țară și de adevăr - nu poate fi mimată, negociată sau mistificată..., așa cum nici trădarea sau lipsa compasiunii, nu poate fi ascunsă în spatele arogantei, a ipocriziei, a înșelatoriei, a măștilor de fațadă.

■ Frica asumării responsabile a Căii Luminii, a Adevărului și a Vieții... sau negarea minciunilor retarde, prin care ne siluim iubirea,  conștiința și credința în Dumnezeu - ne vor ține în beznă și durere, până vom dobândi curajul de a ne trezi la conștiință, prin a ne ierta și elibera de suferința, vindecându-ne de ură, de conflictualitate și de răni.

■ A ințelege că alegerile pe care le facem - ne reflectă virtuțiile [prin iubire, pace, compasiune și adevăr...], dar și slabiciunile sau carențele de caracter [prin fricile, conflictele, durerile, neimpacarile și angoasele pe care le purtăm și le proiectă asupra celor din jur] - înseamnă a deține reperele necesare, pentru a decide asumat, responsabil si lucid, calea pe care s-o urmam.

■ Iubirea, compasiunea, recunostiința și pacea - sunt stări de spirit, dar și virtuții care ne sunt date prin constiință și har divin.

■ Iubirea și adevarul nu pot fi mimate sau mistificate, de către cei care le-au reprimat sau trădat, inlocuindu-le cu minciuna, lacomia, aroganta, conflictualitatea durerea, teama. 

■ Iluzia pe care adesea ne preschimbăm iubirea, amanetându-ne sufletul și pacea [pentru promisiuni, privilegii sau beneficii materiale efemere] - e alegerea trădării de sine, prin care ne condamnăm la chin și la ratăcire eternă: de inimă, de lumină, de sine, de suflet, de viață și de adevăr. 

■ Ceea ce omul respinge, ceea ce refuza a accepta sau ceea ce nu poate recunoaște, asuma, respecta, integra, pretui si iubi ca valoare [prin conduita, caracterul, atitudinea și conștiința sa] - va pierde, va denugra și va risipi.

■ Se intâmplă asta, pentru că cel care trăieste in conflict cu Adevarul, cu semenii, cu sinele si cu Viața - nu va avea ingaduința divina de a simti în inima și suflet: bucuria, fericirea și pacea, din lipsa compasiunii, a maturității emoțiinale si a capacitatii de a le binecuvânta.

■ A ne reprima în mod conștient sau inconstient: luciditatea, iubirea, compasiunea, onestitatea și conștiința, în detrimentul adevarului si a pacii noastre sufletești - înseamna a le nega și a valida falsul, ipocrizia, conflictul, tradarea si minciuna.

■ A alege, in orice context al vieții: pacea, compasiunea, smerenia, suveranitatea nationala, patriotismul, onestitatea, conștiința, unitate spirituală si familia tradițională - înseamnă a iubi Adevărul și a-l trăi în normalitatea ei.

■ A ințelege că unitatea în cuget, conștiință, simțire și spirit sau că iubirea de țară, patriotismul, solidaritatea umană sau prietenia și compasiunea dintre oameni - se bazeaza pe valori comune de conduită și caracter, pe deschiderea afectiva în a darui sau a primi, pe moralitate, pe acceptare, pe asumare și pe respectul reciproc - înseamna a trăi în Adevăr și-n armonie cu propriul suflet, prin sinele divin. 

Așadar dragul meu prieten, înțelege că adevărata ta putere o porți în inimă, suflet și spirit... si o vei putea manifesta, atunci când o vei asuma, prin curajul de a o descătușa din robia iluziei și fricii prin care ai întemnițat-o, împreună cu adevarul și iubirea din ea. 

Adevărul despre români și țara lor (sursa: Miriam Ionescu)

 “AU AVUT NEVOIE DOAR DE PREZENȚA MASIVĂ LA VOT A TURMELOR CRETINE ȘI ADORMITE CA SĂ-ȘI DE-A SEMNATURA ȘI CONSIMȚAMÂNTUL PENTRU A VALIDA ȘI LEGITIMA SISTEMUL LUCIFERIAN DIN CARE FAC PARTE ȘI CEI DOI !

AU LUAT FRAIERII PRIN ÎNVĂLUIRE ȘI LE-A TRAS CEA MAI MARE ȚEAPĂ CA SĂ-I ȚINĂ MINTE !

Să candidezi și să votezi niște alegeri de care ai urlat că sînt ilegale , ai dat în judecată urșii din pădure , ai făcut atâta tam tam și circ și câte n-ai mai făcut , ca mai apoi să candidezi și să votezi aceleași alegeri ilegale de care te dădeai de ceasul morții că sînt ilegale , asta da țeapă și teatru bine jucat !

Și asta n-a fost deajuns , au instigat și îndemnat proștii să participe la vot , la acele alegeri de care urlau că sînt ilegale !

Iată , așa lucrează sataniștii , jigodiile corupte și vândute sistemului luciferian !

Prin viclenia lor mizerabilă au arătat că rolul lor a fost de a chema un număr foarte mare de votanți să-și de-a semnătura și consimțământul ca să valideze și legitimeze sistemul luciferian. Asta da țeapă !

Nu trebuie uitați nici influencerii și pe toți cei care chemau în disperare și îndemnau oile să vină la vot , să voteze suveraniștii .

Mass media , influencerii și toți cei care chemau în disperare prostimea la vot , sînt tot gunoaiele sistemului.

CÂT DE CRETIN , PROST ȘI IDIOT SĂ CREZI CĂ VOTUL MULȚIMII CONTEAZĂ , CÂND EI AU :

Evidența populației , STS-ul , Tiparnița de buletine de vot , Ștampile , Paza și Transportul buletinelor votate , Numărarea Voturilor , și mai ales Dominion-ul - centralizarea rezultatelor finale etc.iar turma căpiată încă mai crede că votul lor contează. Ce nu știu acești cretini și idioți este că au devenit părtași și complici la legimitatea luciferienilor pentru a-i căsăpi în viitorul apropiat ! Dacă ești prost , nu te lua la trântă cu satana că te distruge pentru totdeauna , pentru că ai semnat și ți-ai dat consimțământul să te distrugă ! Cum a fost și cu vaccinul ! Si uite așa se alege grâul de neghină.

Oaia se teme de lup...dar o mănâncă ciobanul!!!”