Pericolul suprem nu e niciodată Răul pe care îl vezi, care ţi se arată, pe care îl pricepi cum este.
Pericolul este Răul care a învăţat cum arată Binele, ştie să vorbească exact ca el, îi copiază conduita întocmai, pentru ca mai apoi să se poată arăta în toată plenitudinea sa distructivă.
Răul pe care îl vezi, care este maladiv, toxic, deşi nu îl vrei şi nu l-ai alege, poate fi înfrânt. Te poţi lupta cu el, greu, dar pentru că ştii cu ce te confrunţi, el nu are putere decisivă.
În schimb, Răul care se preface a fi Bun, cu o subtilitate imperceptibilă pentru cel care îşi doreşte, crede, cheamă Binele — acel Rău nu poate fi anihilat. Pentru că nu vei lupta cu el, îl vei vrea, vei lupta chiar pentru el, şi va triumfa. Aici, în această poveste, Binele a pierdut pentru că Răul a fost crezut pe cuvânt. Un cuvânt pe care l-a furat tenace de la Bine, l-a propovăduit drept fructul interzis, şi apoi l-a aruncat în lume, drept posibilitate de schimbare.
Răul adevărat, oricât de malefic ar fi, dacă este recunoscut şi privit în ochi, nu are putere în faţa Binelui. Nu poate izbândi. Dar Răul pregătit să înfrunte Binele după ce i-a furat din aparenţă, aceea este adevărata înfrângere a Binelui.
Şi nimeni nu poate fi sedus mai uşor de un Rău îmbrăcat în Bine decât omul care a aşteptat să fie Bine şi a fost doar Rău. Omul obosit să vadă faţa aceluiaşi Rău.
Sunt multe Rele pe lume, dar nu toate la fel. Doar Binele e singular, autentic, integru. De aceea, nu toate Relele ne lovesc la fel. Unele forme de Rău ne lasă cu sechele, dar în viaţă. Altele ne anulează complet, în timp ce mulţumim pentru ele.
De aceea, Binele poate triumfa doar dacă Răul este recunoscut, cercetat şi simţit cu privirea de dincolo de aparenţă. Pentru că şi Răul şi Binele pot arăta la fel, dar niciodată nu se vor simţi la fel: unul doar te distruge, celălalt te eliberează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu