Legendele românești spun că lunile anului sunt considerate a
fi cei 12 fii ai Anului. Fiecare dintre ele avea, încă din vechime, o cu totul
altă denumire și o semnificaţie aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei, fie
o activitate din viaţa oamenilor, fie aminteau de o anume tradiţie
corespunzătoare perioadei din an. Majoritatea este formată din acele luni al
căror nume se identifică cu starea vremii sau activitățile agricole.
Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau Gerar era
cunoscut în trecut şi sub denumirea de Genarie, Ghenarie sau Calindariu. Este
luna în care se dădeau petreceri de începerea Noului An şi în care se vedea cum
va fi vremea în perioada următoare: dacă în ianuarie nu e timp geros, atunci
aşa va fi vremea în martie şi aprilie. Dacă însă era frig, cu siguranţă în
februarie avea să ningă.
Februarie, Făurar sau Luna lupilor era considerată a fi o luna
deosebit de nemiloasă, venind cu geruri şi viscole mari. În tradiţia populară
se spune că în februarie 2 săptămîni îngheaţă tot, iar în următoarele 2 se
dezgheaţă.
În luna Martie începe primăvara, vremea se încălzeşte treptat.
Legendele spun că Mart a luat câte o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi
depăşi toţi ceilalţi fraţi. Acum încep şi zilele Babelor – zilele Martei sau
Dochie -, tradiţie îmbogăţită de o mulţime de poveşti ce ilustrează lupta
dintre iarnă şi primăvară și pe cea dintre întuneric şi lumină. Martie mai este
denumit şi Germanar -Încolţitorul-, natura începând să prindă viaţă şi culoare.
Aprilie este o continuare a zilelor babelor Marta şi Dochia.
Potrivit legendelor românești, denumirea de Prier vine de la faptului că se
consideră ca această perioadă din an este una foarte prielnică. Dar pentru că
era o lună cu o vreme schimbătoare, în zile foarte friguroase şi cu vînt uscat
luna aprilie era denumită în popor Traista-n Băţ.
Luna Mai – Florar sau Frunzar -este luna ierburilor. Este luna
în care se considera că Raiul coboară pe pământ, pajiştile sunt verzi şi pline
de flori multicolore, iar frunzişul pădurilor şi livezilor se scutură de iarnă
sub adierea vântului cald.
Iunie este luna cireşelor, drept pentru care în popor ea era
cunoscută sub denumirea de Cireşar sau Cireşel.
Iulie, luna lui Cuptor, este în tradiţia populară perechea lui
Făurar. Asta pentru că vorbele din popor spun că, pe cât de frig e în vremea
lui Făurar, pe atît de cald va fi în luna lui cuptor.
August, lună cunoscută și ca Secelar, este una din lunile ce
abunda în legume, fructe şi recolte de tot soiul.
Septembrie, deschidea, potrivit legendei, ușa toamnei. Această
lună vine cu vreme schimbătoare. Totodată este şi luna vinului, purtând și
denumirea de Vinitel. Tradiţiile populare fac iarăşi legătură între luni şi
vreme. Astfel, dacă de Răpciune e cald, atunci luna următoare, Brumărel, timpul
va fi rece şi cu multă umezeală. Tot potrivit predicțiilor populare, se spune
că, dacă tună în septembrie, e semn de multă zăpadă în Făurar. Dacă în
septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă. Iar dacă
rândunelele se duc repede, atunci e semn că şi iarna e aproape.
Lunile octombrie și noiembrie sunt cele care prevestesc iarna
ce bate la uşă.
Acum cade bruma. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.
Decembrie, numită și Ningău, este una din cele mai
bogate luni ale anului în sărbători creştineşti. Și ceastă lună e foarte bogată
în prevestiri pentru anul ce va veni. De Sf. Andrei – sărbătoare ce deschide
luna cadourilor – se pun la încolţit în vase boabe de grâu pentru a vedea cum
va fi anul ce vine. Această sărbătoare este de altfel una foarte bogată în
obiceiuri şi superstiţii populare. Dacă în decembrie e ger, atunci anul va fi
mănos, iar dacă e zăpadă, atunci luna Cireșar va fi una ploioasă și ea. Legendele
românești spun că lunile anului sunt considerate a fi cei 12 fii ai
Anului. Fiecare dintre ele avea, încă din vechime, o cu totul altă
denumire și o semnificaţie aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei,
fie o activitate din viaţa oamenilor, fie aminteau de o anume tradiţie
corespunzătoare perioadei din an. Majoritatea este formată din acele
luni al căror nume se identifică cu starea vremii sau activitățile
agricole.
Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau Gerar era cunoscut în
trecut şi sub denumirea de Genarie, Ghenarie sau Calindariu. Este luna
în care se dădeau petreceri de începerea Noului An şi în care se vedea
cum va fi vremea în perioada următoare: dacă în ianuarie nu e timp
geros, atunci aşa va fi vremea în martie şi aprilie. Dacă însă era frig,
cu siguranţă în februarie avea să ningă.
Februarie, Făurar sau Luna lupilor era considerată a fi o luna deosebit
de nemiloasă, venind cu geruri şi viscole mari. În tradiţia populară se
spune că în februarie 2 săptămîni îngheaţă tot, iar în următoarele 2 se
dezgheaţă.
În luna Martie începe primăvara, vremea se încălzeşte treptat. Legendele
spun că Mart a luat câte o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi
depăşi toţi ceilalţi fraţi. Acum încep şi zilele Babelor – zilele Martei
sau Dochie -, tradiţie îmbogăţită de o mulţime de poveşti ce ilustrează
lupta dintre iarnă şi primăvară și pe cea dintre întuneric şi lumină.
Martie mai este denumit şi Germanar -Încolţitorul-, natura începând să
prindă viaţă şi culoare.
Aprilie este o continuare a zilelor babelor Marta şi Dochia. Potrivit
legendelor românești, denumirea de Prier vine de la faptului că se
consideră ca această perioadă din an este una foarte prielnică. Dar
pentru că era o lună cu o vreme schimbătoare, în zile foarte friguroase
şi cu vînt uscat luna aprilie era denumită în popor Traista-n Băţ.
Luna Mai – Florar sau Frunzar -este luna ierburilor. Este luna în care
se considera că Raiul coboară pe pământ, pajiştile sunt verzi şi pline
de flori multicolore, iar frunzişul pădurilor şi livezilor se scutură de
iarnă sub adierea vântului cald.
Iunie este luna cireşelor, drept pentru care în popor ea era cunoscută
sub denumirea de Cireşar sau Cireşel. Iulie, luna lui Cuptor, este în
tradiţia populară perechea lui Făurar. Asta pentru că vorbele din popor
spun că, pe cât de frig e în vremea lui Făurar, pe atît de cald va fi în
luna lui cuptor.
August, lună cunoscută și ca Secelar, este una din lunile ce abunda în
legume, fructe şi recolte de tot soiul.
Septembrie, deschidea, potrivit legendei, ușa toamnei. Această lună vine
cu vreme schimbătoare. Totodată este şi luna vinului, purtând și
denumirea de Vinitel. Tradiţiile populare fac iarăşi legătură între luni
şi vreme. Astfel, dacă de Răpciune e cald, atunci luna următoare,
Brumărel, timpul va fi rece şi cu multă umezeală. Tot potrivit
predicțiilor populare, se spune că, dacă tună în septembrie, e semn de
multă zăpadă în Făurar. Dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci
toamna va fi lungă şi frumoasă. Iar dacă rândunelele se duc repede,
atunci e semn că şi iarna e aproape.
Lunile octombrie și noiembrie sunt cele care prevestesc iarna ce bate la
uşă. Acum cade bruma. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna
va fi grea.
Decembrie, numită și Ningău, este una din cele mai bogate luni ale
anului în sărbători creştineşti. Și ceastă lună e foarte bogată în
prevestiri pentru anul ce va veni. De Sf. Andrei – sărbătoare ce
deschide luna cadourilor – se pun la încolţit în vase boabe de grâu
pentru a vedea cum va fi anul ce vine. Această sărbătoare este de altfel
una foarte bogată în obiceiuri şi superstiţii populare. Dacă în
decembrie e ger, atunci anul va fi mănos, iar dacă e zăpadă, atunci luna
Cireșar va fi una ploioasă și ea.
Citeşte întreaga ştire: Lunile anului - de unde vin denumirile populare. Cele mai frumoase povești și legende
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu