ELIBERAREA DIN CAPTIVITATEA MENTALĂ A ILUZIEI ȘI A FRICII (sursa net)

 ELIBERAREA DIN CAPTIVITATEA MENTALĂ A ILUZIEI ȘI A FRICII

■ Viața este despre bucurie, armonie si pace.

■ Atunci cand am fost copii... și pe fondul lipsei noastre de discernamant sau a neputintei de a gestiona si a face față emotional stresului preluat din mediu si de la părinți, ne-am pierdut inocența - in mentalul nostru s-a cuibărit frica de respingere, de pedeapsă, de umilire si de abandon... iar in sufletul ni s-a instalat neincrederea și durerea.

■ Singurul nostru mecanisme de apărare împotriva neiubirii sau a abuzului fizic și emoțional - au devenit refugiul în imaginar, anturajul din afară și minciunile la care apelăm, pentru a ne-a ferit de umilire, pedeapsa sau trădare.

■ Ca adulți, prioritatea noastră  ar trebui sa devină intreprinderea acelor actiuni si dezvoltarea acelor abilități, prin care:

▪︎ să înlăturam toate programele mentale ale fricii... 

▪︎ sa corectăm fiecare eroare de perceptie și judecată, prin care ne perpetuăm conflictele, durerea și rana; și

▪︎ să ne vindecam sufletul,  prin iubire si compasiune, de toate traumele noastre fizice, psihice și emotionale.

■ Atunci când [pe fondul refuzului de a prelua controlul asupra vieții] - îi permitem ego-ului, sa ne anuleze  curajul de a lua decizii si a actiona in beneficiul binelui nostru sufletesc - noi pierdem contactul cu sinele divin, cu spiritul și cu realirmtate.

■ Când ego-ul reușește să ne inducă prin iluzie și teamă: starile de letargia, lehamite, nepăsarea, ostilitate, infatuare, lacomie, indiferența afectivă sau lenea intelectuală - ne pierdem respectul de sine și adoptam o atitudine arogsnta ssu conflictuală, în relatia cu lumea, semenii și viața.

■ Faptul ca renunțăm benevol la sustinerea: proceselor vietii, a maturizării emotionale, a vindecarii sufletești si a dezideratele care țin de asumarea sarcinilor sau de împlinirea obiectivelor pe care dorim să le atingem - ne arată că am capitulat in fața ego-ului și i-am oferit pe tavă puterea și controlul asupra noastră.

■ Tradându-ne sufletul,  adevarul inimii si sinele autentic:

▪︎ prin pierderea respectului de sine si a harului iubirii; și

▪︎ prin a-i oferi falsului sine egocentric, control total asupra gandurilor, emotiilor, alegerilor, actiunilor și trairilor noastre;

● vom valida si "parafa" in mod inconștient - renunțarea benevola și unilaterală: la noi, la darurile divine si la bucuriile vieții.

■ Stagnarea in evolutie, regresia intelectuală, involuția spirituală... sau separarea de suflet, de constiința, de ratiunea lucidă și de spirit, la care duc procesele noastre vegetative, comportamentul nevrotic, delasarea, adictiile, lacomia, stresul, etcrntele , prin - ne arată:

▪︎ cat de dăunătoare sunt pentru noi inacțiunile, amânările, neasumarea si lipsa respectului si a responsabilitatii vietii; 

▪︎ cât de adânc este îngropat in subconstientul nostru teama, trauma si durerea; 

▪︎ cât de cronică este instalat in atitudinea noastră, înstrainarea față darurile divine, adevar și viața; sau

▪︎ cât de mare este lipsa iubirii, a credintei, a smereniei și a respectului de sine.

■ Încetând a ne mai încrede în ego sau în iluziile, fricile si în convingerile noastre ostile nascute din conflucte, durere sau neimpacare... prin care ne manipuleaza - ne vom putea constientiza erorile de conduită, perceptie sau caracter.

■ Atunci când constientizarea va fi urmată de alegerea fermă, responsabilă, asumată și irevocabilă de a actiona în favoarea vieții, a iubirii și a pacii - constiința sinelui divin, pe care o trezim prin spirit, ne poate oferi sustinerea divina si îndrumarea necesară, reîntoarcerii la noi și la esența noastră spirituală.

■ În cazul în care alegem in mod constient si asumat, să ieșim din stările de depresie, letargie, nefericire, atacuri de panică sau anxietatea - avem la dispoziție câteva căi prin care putem realiza in mod autonom sau ghidati din exterior, dezideratul eliberarii din captivitatea mentală:

■ 1. Evitarea persoanelor și a mediilor care ne invita la lascivitate, ne absorb energia sufleteasca sau care ne potențează ostilitatea, resentimentele și negativitatea - alegand contactul cu natura sau proximitatea oamenilor pozitivi, tonici și impliniti.

■ 2. Vindecarea de traumele noastre sufletesti si emotionale, prin renunțare la tendințele auto-distructive - alegând sa întreprindem si sa ne implicam in actiuni menite a ne aduce pace si bucurii sufletești sau a ne face sa ne simtim valoroși și utili;

■ 3. Învătarea și practicarea empatiei, altruismului, dăruirii, a iubirii, compasiunii si generozității sufletești - menite a ne sustine în redobândirea respectului de sine;

■ 4. Renunțarea la victimizare, risipa de resurse, auto-sabotare sau auto-compătimire - încetând să practicam comportamentul abuziv sau apelarea la victimizare, cu scopul de a fura energie, prin a cerși milă și afecțiune de la cei din jur... 

■ 5. Încetarea de a mai apela la acele practici, tehnici si mecanisme de manipulare emoțională, menite a-i facem pe ceilalți sa se simtă vinovati pentru suferințele  pe care ni le inducem, când apelăm la comportamentul abuziv sau auto-distructiv și când refuzăm sa ne asumam responsabilitatea propriilor, alegeri, fapte, delăsare sau consecinte.

■ Prin a ține cont la nivel afectiv, compasiv și energetic, de ceea ce ne transmite trupul, inima si sufletul, prin starile noastre emotionale  sau conflictuale, de panica sau furie - ne ajuta sa evităm capcana mentală in care cădem: prin risipă de resurse, frica, lăcomie, stres, durere, neimpacare, ostilitate, negare, neasumare, negare, minciună, încrâncenare, victimizare, iresponsabilitate sau delasare.

TEMPLUL SUFLETULUI (sursa net)

 TEMPLUL SUFLETULUI

Ești o Ființă de Lumină și un Spirit călător... întrupat în această dimensiune Celestă, pentru a-ți desăvârși vindecarea și călătoria inițiatică, prin reîntregire sufletească și metamorfoză spirituală. 

Trupul pe care-l însuflețești, este un dar divin care ți-a fost oferi temporal ca vehicul și Templu, pentru a te susține în a înțelege prin intermediul lui și prin trăirilor tale, esența ta și a Creației Divine, din care faci parte.  

De-ți vei privi trupul, cu îngăduință, recunoștință, mulțumire, bucurie, prețuire și acceptare, și-l vei trata cu iubire, ca pe un dar divin - el va deveni pentru tine și sufletul tău, un veritabil Templu și Ghid Spiritual.  

De-ți vei trata trupul ca pe un obiect oarecare, care trebuie îmbunătățit, rectificat și modificat, sau ca pe un bun pe care-l poți exploata și decima după bunul plac - îl vei transforma într-o temniță a sufletului tău. 

Trupul tău nu este câtuși de puțin rău sau inferior... celor ale semenilor tăi. El este perfect așa cum este, căci a fost ales pe măsura vindecării tale karmice... și întocmai pentru a corespunde misiunii spirituale pe care o ai de îndeplinit.

Suferințele pe care adesea le vei resimți - sunt avertismente karmice pe care le primești prin senzorii tăi energetici și emoționali, atunci când nu-ți folosești corpul în conformitate cu rostul și cu scopul pentru care ți-a fost dăruit.  

Pentru a-ți desăvârși vindecarea karmică și sufletească... și a-ți desluși apoi  esența divină, menirea și harul - trebuie să înțelegi că problemele cu care te confrunți, n-au legătură cu trupul tău și nici cu aspectul lui. 

Problemele tale trupești și sufletești, apar din cauza proastei gestionări ale resurselor energetice care-ți satu la dispoziție... și din aroganța cu care-ți risipești darurile, valorile și viața

Exprimarea neajunsurile cu care te confrunți atunci când, prin  fricile, supărările, conflictele și carențele tale emoționale, îți transformi trupul într-o temniță a sufletului - nu-ți vor permite nici vindecarea și nici trezirea spirituală. 

Exprimându-ți lipsurile, nemulțumirile, frustrările și durerile, cel mult îți vei satisface orgoliul, vanitățile ego-ul sau nevoia de a a gresa sau a te plânge, pentru a te hrăni ci energia celorlalți. 

Pentru a te reechilibra energetic și emoțional și a-ți redobândi sănătatea sufletească și trupească - trebuie să înveți să-ți investești resursele pe care acum încă le risipești prin supărări și negativitate, în binele tău sufletesc.

Golul, frica, ostilitate și durerile pe care le resimți la nivel mental, atunci când îți neglijezi nevoile fizice și sufletești nu sunt cauzate de trupul tău. Sunt cauzate de mintea ta.

Trupul tău este exact așa cum trebuie să fie, căci a fost creat astfel încât să facă față atât durerilor și intemperiilor vieții... cât și nevoii tale de a învăța să prețuiești darul divin, transformându-l prin iubirea ta în Templu.

De vei ști să extragi esența divină din experiențele tale, cunoscând: bucuria și durerea, binele și răul, prețuirea și pierderea, abundența și risipa, iertarea și abuzul - vei înțelege, cum să trăiești în armonie cu semenii și Creația, slăvindu-ți prin iubire, trupul și viața. 

Întruparea îți permite să trăiești deopotrivă, experiența creaturii... prin ego-ul, nevoile insuficiențele și fricile tale, cât și pe ceea a Creatorului tău, atunci când înveți să-ți desăvârșești iubirea și abilitate de a dărui Lumină. 

De vei fi preocupat cu a satisface necesitățile corpului tău sau cu   al modela, privindu-l și tratându-l într-un mod narcisist - nu doar că nu-i vei găsi niciodată sensul suprem, dar vei rata și înțelegerea motivului pentru care l-ai însuflețit.

Nu vei găsi sensul suprem al trupului și al existenței tale, nici dacă neglijezi nevoile tale trupești și nici dacă îl agresezi și supui la tot felul de cazne, prin obiceiuri barbare sau vicii la care nu vei putea renunța.

A-ți trata sufletul și trupul cu respect și iubire, este un act de grație divină. A te preocupa cu plăcerile sau cu durerile tale  trupești, este orice altceva, dar nu este nici act de grație divină... și nici iubire spirituală.  

Atunci când sufletul tău își va găsi în templul trupului: liniștea, mulțumirea, bucuria și pacea - Spiritul te va susține în a trăi non invaziv și-n armonie, cu întreaga Creație divină.

Când vei trăi în armonie, cumpătare, prețuire, iubire și acceptare, cu inima, sufletul, lumea, habitatul și semenii tăi - Trupul îți va fi Templu și Dumnezeu călăuză spirituală

Când îți lași mintea ego, să pună stăpânire pe trupul și sufletul tău, prin gândurile, negativitatea și ostilitatea pornirilor sale emoționale - tu trăiești în faza primară și instinctuală a existenței tale, lipsit de spirit, iubire și conștiință trează. 

Cât timp îți lași ego-ul să-ți manipuleze gândurile, emoțiile și conștiința - mintea este ceea care-ți controlează și-ți coordonează deciziile și viața,  prin nevoile, ostilitate, lăcomiile, orgoliile, frustrările, fricile și vanitățile firii sale.  

Inconștiența, aroganța și incapacitatea ta de a înțelege că ești prada minții tale, atunci când viața îți este plină de constrângeri, neîmpăcări, supărări, suferințe, neajunsuri, traume, conflicte și frici - este dovedită prin imaturitatea ta emoțională.

Pentru a te desprinde de fricile, traumele, durerile, vinovățiile, supărările și conflictele tale... și pentru a-ți elibera inima... din temnița în care a închis-o mintea ta - trebuie să înveți să iubești.

Deschizându-ți inima și sufletul, spre Lumina și primindu-i grația în trupul, viața și gândurile tale - mintea ți se va elibera de neîmpăcări, supărări, conflicte și frici, permițându-ți prin conștiință trează și Spirit, să dobândești harul iubirii divine. 

Eliberat de frici și dureri și aroganțe spirituale - vei înțelege că menirea sau  misiunea ta, nu este aceea de a prelua asupra ta suferința lumii și a căra poverile karmice ale celor care refuză vindecarea.

Misiunea ta este aceea, de a avea grijă de trupul tău și de propria ta vindecare karmică, fără de care nu-ți este îngăduit să pășești în Împărăția Luminii și să devii în mod autentic, una cu Creația divină și cu creatorul tău. 

Când vei înțelege că destinul tău nu este aceea de a trăi viața și experiențele celor pe care-i judeci sau vrei să-i corectezi - ci acela de a respecta Legile și voia divină, ne încercând sa-i salvezi, să-i vindeci sau  trezim spiritual pe cei din jur.

Acceptând că, vremea trezirii spirituale diferă de la un individ la altul și vine doar atunci când cel care suferă, conștientizează  motivul chinurilor sale - vei înțelege că, fiecare se vindecă și se debarasează de poveri, doar atunci când e pregătit s-o facă. 

Degeaba tragi de cel incapabil să-și conștientizeze și să-și asume propriile erori. El nu fa fi capabil să le îndrepte și nu va fi nici pregătit să recunoască și să prețuiască ajutorul, iubirea, darurile  sau învățăturile tale spirituale. 

Trebuie să înțelegi că risipindu-ți energia pe a schimba lumea sau a corecta experiențele celorlalți, nu faci decât să-ți  lași ego-ul să-și manifeste grandomania - inducându-ți eronata convingere... că ești în măsură prin har și îngăduință divină, să te amesteci în karma celorlalți.

În realitate atunci când judeci experiența celorlalți sau vrei să o corectezi - mintea îți abate atenția de la propriile carențe, neajunsuri, traume sau vindecări nefinalizate.

Prin aroganța spirituală de a ajuta fără a avea chemarea divină și în lipsa competențelor necesare, dobândite doar prin practicarea iertării, a vindecării, a acceptării, a asumării, a blândeții, a compasiunii și a iubirii - nu vei face decât să-ți condamni trupul și sufletul, la dureri. 

Pentru a nu-ți risipi energie sufletească și a nu-ți vlăgui trupul de iubire - trebuie să înveți să-ți investești resursele și timpul, în acele acțiuni, proiecte și intenții prin care-ți poți desăvârși vindecarea și trezirea spirituală. 

Nu este nici treaba ta și nici menirea să-ți folosești resursele și timpul, pentru a scoate în evidență defectele și carențele celorlalți... așa cum nu este nici rostul tău acela de a forța schimbarea sau vindecarea celor care nu sunt încă pregătiți pentru ea. 

Menirea ta în aceasta lume este aceea de a învăța să demarezi acele acțiuni, proiecte și experiențe de viață, cu care rezonezi și sunt în armonie cu iubirea inimii tale, căci doar ele îți pot readuce în suflet: bucuria,  fericirea, vindecarea și pacea. 

Atunci când, pe parcursul călătoriei tale eroice prin viață - ajungi să fii și să trăiești în armonie cu propriul suflet și cu al celor din jur - fluxul energiei iubirii și al Luminii care curge prin gândurile, trupul, conștiința și adevărul inima tale - îți va alinia Spiritul, la Conștiința Creatorului si a Creației divine. 

A JUDECA ȘI CRITICA (sursa net)

 A JUDECA ȘI CRITICA - REALITATEA ÎN CARE TRĂIM

■ A ne judeca lumea, semenii și realitatea, înseamnă a ne eschiva de la asumarea responsabilității vindecării propriei vieți, prin refuzul a ne desprinde de minciună, iluzie, teamă, rană și durere.

■ A ne critică sau respinge lumea, semenii, viața și realitatea, pentru ceea ce ne oglindesc și trezesc in mentalul nostru [ca resentiment, durere, ostilitate, panică, grijă, neajuns sau teamă] - e sinonim cu a blama sau a pedepsi oglinda, când nu ne place ceea ce vedem privindu-ne prin ea.

■ Binele și răul lumii în perceptia și acceptul nostru, al celor care-l defim și-l modelam dupa chipul si asemanarea noastră, în veleități de caracter - sunt parti complementare ale adevarului menit a defini lumea, care ne vorbește prin mintea colectivă, în diversele ei stări de manifestare, despre noi si despre ea.

■ Astfel, percepția "răului" lumii, ni se naște în minte... și se manifestă ca balast, prin atitudinea, trairile și experiențele care ne definesc realitatea, când alegem sa ne pierdem libertatea de a trăii sau a zbura [ca efect sau consecință, a respingereii sau reprimarii "binelui"..., sub diferse forme ale refuzului iubirii ei]. 

■ Refuzul de a iubi binele sau de a accepta lumea [precum este ea în diversele nuanțe ale manifestări ei] se naste din resentimentele și criticile la care apelăm [prin a ne reprimarea iubirea], pentru a o putea respinge, pedepsi și blama.

■ Astfel alegerea "raului", in detrimentul "binelui"... sau a suferintei, în locul iubirii  - sunt consecințe ale imaturității noastre emoționale, nascute din durerile, fricile si conflictele interioare, pe care le purtam si le hrănim mental, când preferăm minciuna, refuzând sa rostim si sa valudam adevărul.  

■ Teama... de a asuma prin conștiință Calea Christică a iubirii, a Adevărului, a Pacii și a Vieții - ne vorbește despre convingerile limitative, furiile si atasamentele emotionale pe care le dezvoltăm: 

▪︎ pentru a ne hrani dependența de suferință; sau 

▪︎ pentru a ne activa ostilitatea, ca să decimă binele, pacea și lumina din noi. 

■ "Hrănindu-se" cu energia toxica a furiilor, a supararilor si a stărilor noastre conflictuale - "răul" [care ne contaminează sufletul, ne otrăvește inima si ne activează teama] - ne oglindeste carențele afective, neîmpăcarile, traumrle și ostilitatea... pe care refuzam a le vindeca.

■ Rămânând captivi pe frecvența energetică și emotională [de joasa vibrație]: a durerii, a neimpacării și a persoanelor abuzive - asupra cărora consideram că e just să ne revărsăm: indignarea, supărările, furiile, dusmaniile, frustrările, toxicitatea sau ostilitatea..., noi actionam în virtutea "dublei măsuri".

■ Actionând pe fondul imboldului subconștient al minții ego, care ne ațăță și ne îndeamnă să-i blamăm sau să-i invinui pe ceilalti, pentru ceea ce ne lipseste sau și noi sunem - nu facem decăt să ne înstrăinăm de adevăr, pierzândune clarviziunea, respectul de sine și abilitatea spiritului... de a iubi prin conștiință sau a gândi lucid.

■ A ne hranii supararile, resentimentele și durerile, nascute din teamă și din nevoia subconstientă de a-i judeca, a-i pedepsi sau a-i "pune la punct" pe cei pe care-i consideram vinovati, pentru că ne oglindesc adevaruri incomode despre noi - nu facem decât: 

- sa le preluam obiceiurile daunatoare si lipsite de iubire;

- să le experimentăm durerile;

- să le trăim experiențele, starile emotionale și traumele sufletesti;

- să le manifestăm lipsa respectului de sine;

- să căram în locul lor, bagaje karmice care nu ne apartin

■ Prin eroarea de a crede că e "treaba noastră": sa judecăm, să încriminăm sau sa corectam alegerile, erorile, experiențele si atitudinea celorlalti - ne interpunem între ei si lectiile lor... 

■ Risipindu-ne energia sufleteasca:

- prin a judeca lumea sau a corecta alegerile, viața și experiențele celorlalți; 

- prin a ne hrani resentimente si teamă in relatia cu lumea;

- prin a ne privi, vedea si exprima viața, trăirile și realitatea, din prisma neajunsurilor, a neîmpacarilor, a fricilor sau a durerilor pe care le purtam... 

● nu facem decâ ne vlăguim sufletul, de iubire și viață.

■ Prin a da vina pe ceilalți pentru ceea ce alegem sa fim, sa exprimam si traim... sau pri a trai experiența celorlalti - nu facem decăt sa ne eschiva de la asumarea responsabilității vindecării sau indreptari propriilor experiențe, lecții si trairi..., lipdindu-ne inima, sufletul, trupul și vieiaț: de iubire, fericire, bucurie si pace.

■ Atunci când refuzăm... să ne folosim in mod eficient resursele si abilitatile spirituale [pentru a ne vindeca rana sufletească... si a ne ridica vibratia vietii, prin constiință, compasiune, acceptarea, asumarea, adevar, iubire, respect de sine și pace - alegem... să ne risipim energia vitală si resursele afective, intrând în conflict cu lumea, lumina, adevarul, pacea și viața din noi.

■ Reprimându-ne iubirea și permițând ego-ului să ne separe de lumina noastră sufletească, prin a ne condamna la a trăii în beznă, confuzie, durere, conflict, dușmanie, invidie, minciună și teamă - noi respingem binele, inocența și adevărul - alegând voit ssu inconstiet: "răul", greul, nefericirea, prejudecata, presupunerea, neimpăcarea, sresul, grijile, neajunsurile, lipsurile, iluzia și teama, ca experiență și repere de viață.

■ Prin a ne crește vibratia energetică, a ne indrepta erorile de perceptie și a intra prin cumpatare de resurse,  vindecare de teamă si renunțare la judecată, pe frecvența vieții, [incompatibila cu intunericul mentala si sufleteasc al persoanelor saracite de: lumină, iubire, fericire, bucurie, adevăr, compasiune, prețuire, respect și pace] - ne dam șansa evolutiei și metamorfozei spirituale. 

■ Continuând să-i judecăm sau să-i " tragem de mânecă", pe cei care ne scot la lumină adevarul despre propriile noastre dureri și ostilități [născute din neiubire și teamă] - ne configuram mentalul, destinul, perceptiile experiențele, rolurile, trairile, convingerile, lumea și reitatea: - pe a ne seta "atitudinea ostila", în relatia cu sinele divin, cu semenii, cu sufletul cu Adevarul, cu Pacea și cu Viața.

SACRALITATEA CUVINTELOR (sursa net)

 SACRALITATEA CUVINTELOR

Cuvintele sunt daruri divine sacre, oferite oasmenilor, pentru a-și putea onora și exprima,gândurile, emoțiile, imaginația, visurile, năzuințele, credința în valorile iubirii, adevărul, trăirile sufletești și viața.

■ Astfel [din punct de vedere al transferului de informații pe care le facilitează], folosirea cuvintelor în rostire - comunicarea asertivă ar trebui sa fie si sa ramână un înstrument sacru..., sau macar neutru ca esență [în plan emoțional], ca sa nu afecteze sau să nu denatureze sensul exprimării [in situatiile in care ea nu izvorăste dintr-o intentie compasivă, de alinare sau vindecare, menita a ne reda fericirea și pacea sufletească]. 

■ Cuvintele în sine, indiferent de frazare sau de tonalitatea rostirii lor - nu sunt daunatoare pentru noi, dacă învățăm să rămânem într-o stare sufletească, emotională sau afectivă, de echilibru, armonie și pace, in contact cu informațiile si energiile pe care le vehiculează, la nivel de frecvență si vibrație.

■ Cuvintele nu produc daune, nici măcar in situația in care cei care le expediază [în mod tendențios, cu rea credință sau inconștiență], prin canale gând sau prin exprimarea libera in vorbire - aleg sa atașeze de ele [la nivelul vibrational al starii sale psiho-emotionale]: energia toxica a furiilor, a durerilor, a traumelor, a resentimentelor, a lacomiilor, a frustrarii, a revoltei, a dusmaniei, a ostilitatii, a emotiilor și a gândurilor negative, a indiferenței sau a intereselor lor ascunse.

■ Chiar dacă rostirea are  scopul de a manipula constiinta "victimei" si a-i extrage energia vitală din suflet: 

▪︎ prin ai câștigat increderea;

▪︎ prin a-i starni reactia; sau

▪︎ prin a-i activa fricile, durerea vechile traume si starile conflictuale...

● acest lucru nu se poate întâmpla fără acceptul destinatarului.

■ Daca destinatarul [receptorul informational si energetic], îsi ofera acceptul... de "a cădea in capcana" celui care initiaza cominicarea [furnizorul de informatii] si foloseste cuvintele "ca vehicol" al manifestarii strategiei sale - extractia de lumina sufleteasca sau de resurse materiale prin "capusare energetica", va avea loc.

■ Metodele directe de furt energetic prin cuvinte, sunt cele care au loc ca efect al aceptului promit de la victimă:

▪︎ prin manipularea conștiinței si câstigarea încrederii sale;

▪︎ prin victimizare si stârnirea milei interlocutorului; sau 

▪︎ prin a stârnii reactii la provocarea și abuzarea sa psiho-emotionala...

■ In fiecare situatie, efectul va fi acela 

▪︎ de a-si anihilarii vibratiei protectoare de înaltă frecvență [a luminii, a adevarului, a pacii, a compasiunii, a respectului de sine, a vigilenței, a credintei in valorile iubirii, etc]; si

▪︎ de a-l determina să-și cedeze energia sufletească, prin naivitatea sau prin a da conotații negative comunicării.

■ In concluzie - cuvintele devin daunatoare pentru destinatar, doar daca:

▪︎ alege sa le interpreteze cu superficialitate, naivitate, credulitate... sau îngaduință exagerata, fără a se proteja prin a "citi" eventualele intentiile ascunse sau răutacioasa pe care expeditorul lor le are [caz in care va deveni victima lui];

▪︎ alege in mod tendentios sa le dea o conotație negativa, in baza cărora reacționează cu ostilitate [devenind el insusi un abuzator], tradându-și valorile iubirii, constiința, divinul și lumina sufleteasca.

Adulterul (sursa net)

 ADULTER

Adulterul este drama psihologică și sufletească, suferită prin abandonul de sine, la care sunt siliți să se expună: atât cei care abandonează sau trădează, cât și cei înșelați.

■ Pentru că suntem învățați să credem în mod eronat, că femeia care înșelă este "curvă" sau ca bărbatul caruia i se pun "coarne" este un prost sau un ratat - ajungem adesea prin a-i judeca, să trăim drama lor.

■ In fond sau in realitate, cei proști, naivi, creduli sau imaturi emoțional, sunt cei care inițiază și pun în practică "amantlâcul" sau relatia adulterină, adică:

▪︎ atât femeia care aceptă avansuri de la alt bărbat, când e într-o relație; cât și

▪︎ bărbatul care o ispitește, fără a-și asuma responsabilitatea pentru nerespectarea relației lor, a partenerul ei... și a ei.

■ Desigur, într-o astfel de dramă relațională, cel care este aparent in "câștig" [cel puțin din perspectiva lecției de viață pe care o primește] ar putea fi... bărbatul eliberat prin "complicitatea" aproapelui său,  de o femeie incapabilă a-si respecta promisiunile sau a-l respecta, admira, potența afectiv și iubi. 

■ Însă, adevăratele drame psihologice sunt trăite de copii minori abuzati fizic și emoțional, aflați la mijloc - care rămân traumatizați pe viață, în urma unor astfel de experiențe suferite în relații disfuncționale sau conflictuale, în care pe fondul lipsei iubirii, a compasiunii sau a comunicării asertive intre cei doi - isi poate baga "coada", o a treia persoană.

● Desigur, femeia care decide să-l mintă, să-l tradeze si să-l abandoneze..., pe cel pe care l-a ales candva, ca sa-i fie prieten, barbat, iubit, partener de viață sau tovarăș de drum - este nefericită cu ea insași, de aceea, ea va ramâne nefericită, infidela sufletului ei sau lipsită de caracter si respect de sine, in oricâte relatii ar intra, alaturi de oricâți bărbați. 

■ O femeie nefericită, neasumata si schimbătoare emoțional va fi nevrotica si infidela in primul rând, față de propriul ei suflet, trădându-și identitatea sinele, adevarul, valorile, moralitatea, principiile, pacea, iubirea și viața. 

■ Ea va stârni si scoate la suprafață prin propria neimpăcare si superficialitate emotionala, demonii din fiecare bărbat ispitit... care-i cade în "plasă", prin a "asmuții" asupra sufletului său, demonii durerii, a-i furiei și a-i fricilor ei. 

● O femeie lipsita de respect de sine, nu va putea oferi suguranța, incredere, respect si stabilitate ca fundament pentru iubire, niciunui bărbat.

■ Ea va trebui mai întâi să-și vindece rănile și traumele emoționale care-i țin activă frivolitate, nemultumirea nefericirea, furia și teama, înainte de a iniția sau a accepta relația în doi cu un alt bărbat, căci esecurile ei retraite în noile relații - o vor condamna la insingurare, prin a o duce în punctul de a-i fi frică să mai asume responsabilitatea relației în doi...

■ Chiar daca societatea e mai permisiva în a accepta..., același drame psihice si sufletesti se produc si atunci când inițiatorul trădării "adulterine" este bărbatul.., care se considera neînțeles, neiubit, umilit și nerespectat, care caută alinare, placeri frivole și validare, în brațele alte-i femei.

Mintea Planetară sau banca PSI nu mai poate concreta (sursa net)

Nu mai este nimic de făcut sau de spus, tot adevărul va invada pământul, adevărul va fi refugiul nostru, inconștientul colectiv a fost deja deprogramat.

 Timpul care urmează va fi atât de rapid încât adevărul se va manifesta cu viteza luminii.

 Mintea Planetară sau banca PSI nu mai poate concreta/ specifica nici o linie de timp „programată”. 

 Inconștientul colectiv „ne unește pe toți” în această creație, numită programul Pământului.  Cu toții îl accesăm.  Și cu toții îl putem influența.  Este interesant că înainte ca totul să se „oprească” , că ființele să știe adevărul a ceea ce s-a întâmplat”.

  Totul se va opri și va fi foarte curând.

 Oprirea mișcării este cel mai mare eveniment.”

Ce este efectul Dunning Kruger (sursa net)

 “Ce este efectul Dunning Kruger?

Efectul Dunning Kruger, numit după psihologii David Dunning și Justin Kruger, este un fenomen psihologic în care persoanele cu abilități limitate într-un anumit domeniu tind să își supraestimeze cunoștințele. Studiul lor din 1999 a pus în evidență acest fenomen, demonstrând că acei indivizi care au cunoștințe de suprafață într-un anumit domeniu sunt susceptibili de a-și supraestima competența, în timp ce cei cu abilități superioare tind să își subestimeze performanța - sindromul impostorului.

Cauzele efectului Dunning Kruger sunt strâns legate de lipsa de autoconștientizare și incapacitatea unor persoane de a-și evalua corect propriile aptitudini sau cunoștințe. În esență, efectul apare atunci când o persoană nu este conștientă de propriile limitări sau greșeli. Acesta este cauzat de o discrepanță între cunoștințele reale ale unei persoane și încrederea pe care o are în aceste cunoștințe .

Paradoxal, pe măsură ce competențele unei persoane într-un anumit domeniu cresc, aceasta devine mai conștientă de propriile limite și are tendința de a-și subestima abilitățile. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „paradoxul competenței”, reprezintă o altă fațetă a efectului Dunning Kruger. Acesta arată că, pe măsură ce o persoană își îmbunătățește abilitățile și înțelegerea într-un anumit domeniu, aceasta devine mai conștientă de complexitatea domeniului respectiv și a lacunelor pe care le are în cunoștințe.

Cum se manifestă efectul Dunning Kruger?

Efectul Dunning Kruger este cel mai adesea observat prin supraestimarea abilităților personale. Această manifestare este frecventă în rândul indivizilor cu cunoștințe limitate sau experiență insuficientă care, cu toate acestea, se consideră mai competenți decât majoritatea celorlalți.

O altă manifestare a efectului Dunning Kruger este subestimarea abilităților altora. Persoanele care suferă de acest efect tind să minimizeze competența celorlalți, fiind incapabile să recunoască și să aprecieze cunoștințele și abilitățile altora. Aceasta poate duce la o distribuție eronată a sarcinilor într-un grup, cu persoane incompetente care își asumă responsabilități pentru care nu sunt pregătite, în timp ce persoanele competente sunt trecute cu vederea.

Efectul Dunning Kruger se manifestă și prin rezistența la feedback și sfaturi. Persoanele afectate de acest efect au dificultăți în a accepta feedback constructiv sau sfaturi de la alții. Acesta este un aspect care poate contribui la stagnarea profesională și personală, deoarece refuzul de a învăța de la alții limitează posibilitățile de dezvoltare și îmbunătățire .

În mediul profesional, efectul Dunning Kruger joacă un rol semnificativ. Oamenii cu abilități limitate au tendința de a-și supraestima nivelul de competență, ceea ce poate duce la decizii greșite și la o productivitate redusă. Aceasta nu numai că le afectează performanța, dar poate bloca și progresul colegilor prin neînțelegerea propriilor limitări. 

Implicațiile efectului Dunning Kruger se extind și în domeniul educației și învățării. Unii elevi sau studenți pot considera că deja știu tot ce este de știut despre un anumit subiect, ceea ce împiedică un proces real de învățare și dezvoltare. Aceasta poate duce la performanțe slabe în testare și la încetinirea dezvoltării academice.

Efectul Dunning Kruger își găsește de asemenea locul și în relațiile interpersonale. Persoanele care suferă de acest efect pot părea arogante sau pot fi percepute ca fiind nepoliticoase datorită încrederii excesive în propriile capacități. Aceasta poate genera tensiuni în relațiile cu ceilalți, afectând nivelul de fericire și satisfacție personală.

În sfera socială și politică, efectul Dunning Kruger poate avea consecințe grave. Indivizii pot avea încredere în propriile lor păreri și idei, fără a avea cunoștințele sau experiența necesară pentru a lua decizii informate. Acest lucru poate duce la o polarizare a societății, cu dezacorduri și conflicte în creștere.

Cum să recunoști Efectul Dunning Kruger în comportamentul propriu și al celorlalți?

Identificarea supraevaluării abilităților personale este primul pas în recunoașterea efectului Dunning-Kruger.Atunci când cineva își proclamă cu încredere expertiza într-un anumit domeniu, dar nu poate oferi detalii concrete sau demonstra acea expertiză când este solicitat, acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Ignorarea sau minimizarea feedback-ului negativ este un alt semn al efectului Dunning-Kruger. Persoanele care suferă de acest efect tind să respingă orice critică, considerând-o nefondată sau incorectă. În special indivizii cu competențe scăzute într-un anumit domeniu au tendința de a respinge feedback-ul negativ, în timp ce persoanele cu abilități mai mari sunt capabile să își evalueze mai bine performanța și să accepte criticile constructive.

În ceea ce privește recunoașterea competențelor altora, persoanele care suferă de efectul Dunning-Kruger tind să aibă dificultăți în a aprecia sau a recunoaște realizările și abilitățile altora într-un anumit domeniu. Această incapacitate de a recunoaște expertiza altora poate fi un semn suplimentar al prezenței acestui efect.

Strategii pentru a contracara Efectul Dunning Kruger

O strategie eficientă pentru a contracara efectul Dunning Kruger este dezvoltarea auto-cunoașterii și auto-evaluării. Aceasta implică înțelegerea exactă și obiectivă a propriilor abilități și competențe, fără a le supraestima sau subestima. Feedback-ul constructiv poate juca un rol crucial în acest proces. Acesta poate veni de la colegi, mentori, profesori sau prieteni de încredere și poate oferi o perspectivă mai precisă asupra nivelului real de competență.

În plus, adoptarea unei atitudini de învățare continuă este esențială. Este important să îți cultivi curiozitatea și dorința de a învăța, înțelegând că nu există un „sfârșit” în acumularea de cunoștințe și competențe. Persoanele cu o mentalitate de creștere, care cred că abilitățile pot fi dezvoltate prin muncă și învățare, tind să aibă o percepție mai realistă asupra propriilor competențe.

Solicitarea feedback-ului constructiv este, de asemenea, o metodă utilă pentru a ne evalua abilitățile și competențele. Acesta poate veni de la colegi, mentori, profesori sau prieteni de încredere. Este important să soliciți feedback și să fii deschis la opinii, întrucât acestea îți pot oferi o viziune mai clară asupra propriilor competențe.

Practicarea empatiei și a ascultării active reprezintă o altă strategie eficientă de contracarare a efectului Dunning Kruger. Înțelegerea și aprecierea perspectivelor altora te pot ajuta să îți evaluezi propriile abilități într-un mod mai realist.

Efectul Dunning Kruger poate afecta și încrederea în instituții. Persoanele care suferă de acest efect pot avea o percepție distorsionată a competenței lor de a evalua performanța și eficacitatea acestora.

Efectul Dunning Kruger subliniază că indivizii cu abilități limitate tind să se supraestimeze, în timp ce cei competenți își subestimează adesea capacitățile. Acest fenomen prezintă implicații semnificative în diverse aspecte ale vieții, de la luarea deciziilor individuale la cele colective. Recunoașterea și contracararea acestui efect necesită conștientizare și strategii eficiente. Impactul său asupra societății este de asemenea de luat în considerare.”