Experiențele prin care treci vin spre tine cu un anumit scop. Scopul lor nu este acela de a te împovăra cu dureri și frici... și nici să genereze bucurie și fericire în viața ta.
Rostul experiențelor tale, este acela de a te învăța să te accepți să să te iubești prin ceea ce ești, descoperind prin harul tău: ”cine ești” și ”de ce ai venit în viața ta”.
Captivitatea este o alegere nascuta din renuntarea la libertatea de a fi si a ne iubi la nivel de spirit si constiinta.
■ Nu putem alege in mod constient calea spre sine... cat timp traim captivi prin ego, in lipsurile, insuficientele, nevoile, lacomiile, vinovatiile si adictiile ce ne iau puterea de a ne respecta, pretui si iubi.
■ Nu ne putem elibera din captivitatea programelor, a prejudecatilor si a convingerile mentale limitative.. care ne tin legati emotional, la nivel inconstient si subconstiet, de vechile noastre erori, traume si rani sufletesti..., cat timp refuzam a le constientiza, asuma, indrepta si vindeca...
■ Nu ne putem vindeca de neiubire, suferinta si teama, cat timp refuzam a evolua si a transcede prin spirit si constiinta, de la stadiul de fiinte instinctuale ghidate de insuficiente si nevoi, la cel in care dobandim curajul si intelepciunea de a asuma si pretui, ceea ce deja suntem si ne-a fost menit a fi si a iubi.
Iubirea la fel ca si teama... este o falsa emotie nascute din iluzii, atasamente emotionale si programe mentale.
■ De fapt iubirea nu exista ca atare... Exista doar stari mentale de liniste, pace si bucurie sufleteasca, asociate unor iluzii si asteptari, care atunci cand sunt implinite din exterior, ne ofera prin atasamente emotiale si trari energetice de inalta frecventa..., perceptia ca suntem importanti si valorosi pentru cineva pretios pentru noi, intr-o anumita perioada sau circumstanta contextuala.
Cunoasterea, asimilarea de informatii si redarea lor... sunt abilitati ale mintii. Asadar orice alegere am face in baza cunoasterii si a reperelor noastre mentale, ele ne sunt induse subconstient, pentru a ne servi nevoile, adictiile, obiceiurile si atasamentele emotionale pe care le dezvoltam.
■ Cunoasterea ne ofera doar iluzia ca alegerile pe care le facem ne aparțin... si ca ele sunt esenta cognitiei noastre libere, bazate pe intelegerea si ratiune lucida.
■ In esenta, ratiunea lucida si liberul arbitru... sunt abilitati si atributii care apartin exclusiv spiritului liber al fiintei umane trezite la constiinta, capabila a fi responsabila si asumata in raport cu consecintele alegerilor sale, pe care le poate lua indepindent de limitarile sau constrangerile ego-ului fiintei in care s-a intrupat.
Tot ceea ce daruiesti valoros, prin empatie, compasiune si iubire, din abundenta de energie si caldura a inimii tale... si e menit a alina, intregi, vindeca, indruma, echilibra, ferici, bucura sau a sustine umplerea cu lumina a golului sufletesc al unui om - va contribui la revigorarea, insanatosirea, pacea, reintregirea si evolutia ta spirituala, mentala, trupeasca si sufleteasca.
Ținând cont de faptul că, pentru ceea ce este important pentru minte sau e cu adevărat valoros și prețios pentru noi, găsim mereu timp, energie și resurse - este esențial să evităm să ne risipim energia sufletească și resursele, pentru a răni alți oameni sau a suferi în relați conflictuale cu propriul suflet... sau cu al celor din jur.
■ Pentru a ne păstra integritatea psihică, fizică și sufletească... dar și echilibrul energetic și emotional - este esențial să evităm a construi relații romantice, de prietenie sau de iubire, cu oamenii care nu se respectă pe sine și care din aceasta cauză ne vor ignora, nu ne vor putea recunoaște valorile sufletești, nu ne vor respecta și nu-și vor face nici timp pentru noi... sau sufletul lor.
■ Pentru a evita auto-decimarea fizică, psihică sau sufletească, prin a hrăni dorințe, atașamente și speranțe irealiste, care duc la decepții, amăgiri, suferinte sau așteptări deșarte, din partea celor care nu vi le pot împlini - înțelegeți faptul că cei care nu vă caută sau nu vă prețuiesc suficient de mult, pentru a va sustine, a va accepta langa ei, a va iubi sau a petrece timp valoros cu voi - au priorități de altă natură decât cele sufletești.
■ Prin a accepta calea și deciziile celor care aleg să se ghideze după alte principii, repere, nevoi, credințe, convingeri și valori, decât cele după care vă ghidați voi - veți creea premisele spirituale necesare, pentru a rămâne ancorați în prezrnt si conectați cu sinele vostru divin, fară a vă leza in vreun fel, binenele psihic, emoționsl și sufletesc.
■ Pentru a vă pastra sanatatea psiho- emotională... si a va simtii valorosi si impliniti prin ceea ce deja sunteti și aveti - evitați să cerșiti iubirea, prezență, sustinere sau respect... de la cei care nu dispun de resursele energetice și afective nici pentru ei.
■ Pentru a trăi in armonie, acceptare, iubire și pace, cu sinele și cu semenii voștri - înțelegeți că, cei care nu au suficienta energie luminoasă în suflet, pentru a le împărtași cu voi - nu au atins incă nivelul de conștiință și respectul de sine necesar, pentru se simții bucuroși, împliniți, fericiți, admirați, valorosi, respectati sau iubiti, prin ceea ce sunt și poartă ca valori divine, în lăuntrul lor.
■ Când îi veți putea accepta, respecta și iubi, făra asteptari sau conditionari, si pe cei care incă mai cauta în exterior fericirea și implinirea..., prin agoniseli, validari, respect si admiratie de la semenii lor - vă veți regăsi pacea sufletească și bucuria de a iubi.
■ Când vă veți iubi și respecta suficient de mult pentru a nu vă risipi energia sufletească, judecând calea spre sine a semenilor viștri - veți înțelege că, cei care-și caută încă fericirea în exterior - mai au nevoie de rătăcire sufletească și suferințe..., pentru a invăța lecția iubirii prin a se reconecta la lumina divina din lăuntrul lor.
Problema cu relatiile abuzive e ca, anterior relatiilor toxice si conflictuale pe care le dezvoltam cu ceilalti, si in care ne complacem ca victime sau agesori - refuzam sa schimbam atitudinea fata de celalat si fata de noi.
■ Atunci cand ajungem sa traim propriul chin si alegem sa coabitam cu suferinta sau cu frica de a iubi si a ne lasa iubiti - suntem deja tributarii relatiei abuzive cu propriul trup si suflet, prin conflictul nascut tacit in inconstientul nostru, din lupta de auto-decimare, pe care o putam in razboiul cu noi!
