O intenție nu este un gând repeat (sursa net)

O intenție nu este un gând repetat de nenumărate ori, și nu este nici o dorință puternică fără de care nu putem fi împliniți.

O intenție este simplă și ușoară: Ea vine din Suflet, și are o însemnătate cât se poate de pură. Nu are scopuri egoiste, ci are o justificare cât se poate de profundă.

În loc să ne concentrăm pe „Îmi doresc foarte mult să... „, putem practica intenția care poate fi formulată astfel „Intenția mea este de a...pentru că acest lucru mă va face să mă simt, sau va contribui la evoluția mea...”. 

Prin această practică, noi ne dăm seama de fapt de ce vrem acel ceva, și dacă motivul pentru care ni-l dorim este pur sau egoist.

Mai mult, afirmația îmi doresc creează o vibrație de lipsa. 

Atunci când....

 Atunci când în corpul nostru fizic au loc curățări energetice, deși nu simțim, are loc și activarea ADN-ului nostru. 

Noi simțim doar valul de emoții care ne bulversează sau unele dureri în corp, însă nu percepem și faptul că în paralel, are loc și o schimbare a structurii corpului nostru de la una pe baza de carbon, la una cristalină și de asemenea, o schimbare ADN-ului nostru - activarea unor coduri din așa-numitul „ADN rezidual”.

Dacă voi încercați s opriți aceste curățări, dacă refuzați să simțiți emoțiile care ies la suprafață și încercați să le evitați prin diverse metode, întârziatâți toate aceste procese paralele, de schimbare a ADN-ului și a structurii corpului vostru. Și nu e de dorit să faceți asta.

DE CE NU TE VINDECI (sursa net)

Nu te vindeci, pentru că atunci când vine ceva bun în viața ta, îl respingi și preferi să stai cu ceea ce nu te face fericit.

Nu te vindeci pentru că nu știi că ești originea bolii tale.

Nu te vindeci pentru că continui să ignori ființa puternică și valoroasă pe care o porți înăuntru.

Nu te vindeci pentru că vei continua să negi , pretinzând că totul este bine în lumea ta.

Nu te vindeci pentru că nu îndrăznesti să te adresezi oamenilor care îți conduc viața.

Nu te vindeci pentru că nu-ți folosești foarfecele pentru a tăia legăturile cu oameni care nu te mai hrănesc cu Lumina și Iubire.

Nu te vindeci pentru că ai presupus că sacrificiul este calea de a arăta dragostea altora.

Nu te vindeci pentru că nu folosești magia iertării pentru a te curăța de furie și resentimente.

Nu te vindeci pentru că nu respecți voința liberă a ființelor care te înconjoară pentru a fi ceea ce sunt.

Nu te vindeci, deoarece îți intoxici corpul de pastile și substanțe chimice care potolesc simptomele și care îți creează disarmonie interioară. Acestea nu fac altceva decât să amelioreze efectul, nicidecum cauza.

Nu te vindeci pentru că fugi de regele Soare, nu vorbești cu marea nu te pierzi într-o pădure și ai uitat că  TU ești vindecătorul.

Nu te vindeci, pentru că nu acorzi atenție Universului, pentru că atunci când ceri ceva, refuzi să asculți modul în care îți este transmis și felul în care te va face fericit, agățându-te de trecut.

TU ai liberul arbitru și decizia îți aparține…. Dacă nu te vei lasa dus(a),nu te vor lua cu forța, și nu te vei vindeca dacă nu dorești să te vindeci. Cautā în TINE și vezi ce te împiedicā sā fii liber(a) și fericit.

Ce ne așteaptă pe fiecare la bătrânețe: 2 concluzii înțelepte (sursa net)

1. Vei fi nevoit să accepți faptul că ai un singur prieten bun – acela ești tu!

”Am înțeles că singurătatea este mai bună decât prietenii, pentru a nu vedea binele și răul din oameni, pentru a-mi cunoaște mai bine sufletul și doar apoi să fiu pentru oameni printre cei mai severi judecători.” – Omar K.

Mai devreme sau mai târziu, cei dragi pleacă. Motivele pot fi: trădarea, resentimentele, certurile etc. Cu cât înveți mai devreme să fii singur cu tine, cu atât mai bine.

Timpul îți va lua oamenii dragi și apropiați, copiii vor crește și vor pleca pentru a-și crea propriile familii, iar prietenii vor deveni dușmani. Omar Khayyam credea că oamenii nu se tem de bătrânețe – ei se tem de singurătate și de propria neputință.

Părinții mei de ceva timp nu mai comunică cu prietenii și cunoștințele lor, pentru că aceștia emană pesimism și deznădejde. Cineva se plânge de copii, cineva de soartă, cineva nu poate face față greșelilor trecutului.

Tatăl meu spunea mereu: „Să te gândești la trecut este la fel de inutil precum să înveți un câine să vorbească”. Trecutul trebuie eliberat, în caz contrar îți va lua prezentul și viitorul.

2. Viața – este o luptă cu noi înșine.

În viața fiecărei persoane există ipocriți, oameni invidioși și răufăcători. Ei nu sunt atât de înfricoșători, pentru că poți rupe legătura cu ei oricând.

Cel mai greu este să te învingi pe tine însuți. Omar Khayyam credea că omul poate deveni măreț doar într-un singur caz, dacă încetează să-și pună greșelile pe seama destinului. 

Suntem responsabili pentru fericirea noastră, soarta ne oferă dreptul la alegere, însă noi decidem cum să acționăm. Dușmanul tău ești tu însuți. Doar tu ești de vină pentru greșelile și nenorocirile tale. Este mai ușor să te plângi că ai o soartă nedreaptă decât să-ți asumi responsabilitatea și să-ți schimbi viața în bine.

Mulți ani am fumat. De ceva timp am reușit să scap de această dependență. La un moment dat, mi-am spus: „Nu mai suport, renunț”. A fost greu, uneori de nesuportat, creierul îmi întindea diferite capcane pentru a mă face să cumpăr un pachet de țigări. Dar aceasta este frumusețea vieții – să poți lupta cu tine însuți, să devii mai bun și mai puternic!

Cele cinci legi ale oglinzilor spirituale (sursa net)

Legea #1. Tot ceea ce nu-mi place la ceilalti sau ma deranjeaza, se afla si in interiorul meu, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, critic in mine insumi. Luptand impotriva sa, lupt impotriva mea.

Legea #2. In cazul in care sunt afectat emotional atunci cand ceilalti ma critica sau incearca sa ma scchimbe, inseamna ca exista o problema nerezolvata in interiorul meu. Egoul meu este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic.

Legea #3. Daca altii critica ceva la mine, incercand sa ma schimbe, dar pe mine nu ma deranjeaza, in acest caz este problema lor. Aceasta este propria lor neputinta pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa recunoasca si sa accepte in ei insisi. Nu le convine sau le este teama.

Legea #4. Tot ceea ce pot aprecia in ceilalti, apreciez si in mine. Recunoscand existenta unor calitati in ceilalti, le recunosc existenta si in mine.

Legea #5. Lumea este o oglinda. Daca ma privesc in ea, ma vad pe mine. Daca zambesc, lumea imi zambeste. Daca ma uit urat si ea ma priveste urat. In mod constant lumea ma oglindeste.

VINDECAREA ESTE ÎN TINE... (sursă net)

 Ești cel mai bun medicament.

Deci, vindecă-te cu mâinile și gândurile pozitive (ai grijă de ceea ce aduci în corpul tău și de ceea ce atragi cu mintea ta).

Oferă-ți un masaj și o îmbrățișare, râzi în oglindă, mângâie-ți părul și temerile, apoi suflă-le spre cer. Face parte din vindecarea ta.

Vindecă-te în seara asta cu lună, lasă-o să te scalde în argint și visează frumos, acea lume pe care o cunoști sau o vrei pentru tine, care te întărește.

Vindecă-te în zori cu galben și auriu, îmbracă-te în iubire. Pe pielea ta este atât de multă lumină încât orice umbră se topește în  binecuvântarea  Soarelui.

După cum poti vedea, totul este la îndemâna ta. Tu poți, în tine stă toată cunoașterea lumii. E timpul să-ți reamintești!!!!!

Te iubesc Om minunat și înțelept. Pacea fie cu tine în toate zilele vieții tale pe pământ!!!"

POVESTEA CLOPOȚEILOR DE VÂNT (sursa net)

Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:

– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?

– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.

– Cum aşa?

– De fiecare dată când sună clopoţeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Şi sosirea cuiva, fie şi doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire…

Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărî să fure clopoţeii. Îi duse în casa lui, îi aşeză la poartă şi aşteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simţi nimic când aceştia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoţeilor începu să îl enerveze din cale afară!

Când totul deveni insuportabil, cuprins de remuşcări, se duse înapoi la maestrul său să-i înapoieze clopoţeii. Îşi ceru de nenumărate ori iertare, şi când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa:

– De ce la mine nu se întâmplă nimic atunci când sună clopoţeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine?

– Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai aşezat tu clopoţeii?

– La poarta casei mele, maestre!

– Ei, vezi? Trebuia să-i aşezi LA POARTA SUFLETULUI TĂU…