Când un strămoș a lăsat ceva neterminat, cum ar fi furia fără a și-o asuma, dorința de răzbunare neîndeplinită, vinovăție sau crimă fără a o recunoște, se deschide un câmp de „COMPENSAȚIE ARHAICĂ”. Familia inconștient desemnează un descendent pentru a încheia ceea ce a rămas nerezolvat și a inchide un ciclu.
Acea descendență, prin concepția sa, este apoi prinsă în acel câmp al ”compensației arhaice” și nu poate face altceva decât să repete acel trecut, până când nu-și dă seama, până nu conștientizează că nu-i aparține.
Și când își dă seama, se separă de trecut și își asumă prezentul, emoțiile și acțiunile sale, fără a învinovăți pe alții, părăsind câmpul” compensației arhaice” și intrând în câmpul AUTONOMIEI.
Tot acest proces este total inconștient.
Și viața ne va trimite situații în oglindă a ceea ce a trăit strămoșul, astfel încât să putem trăi aceste situații în prezent și ca adult.
Imediat ce trăim conflictul asumându-l, ca si adult, strămoșii sunt vindecați în paralel și ne eliberăm de povara care ne-a lăsat-o.