Lânga
Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei
tineri în budhismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea
înfrânge orice adversar.
Într-o
dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea
unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la
lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit
cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca
cu viteza.
Tânarul
luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a
decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva
luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata
din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat
câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele
ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a
facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La
sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat
si a plecat.
Deceptionati
de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii
l-au întrebat:
"Cum
ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca
stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"
"Daca
cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine
cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui
care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La
fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt
acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."
31.1.22
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ ”Stăpânul cadoului” (sursa net)
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)
...Un
maestru înțelept avea patru discipoli care îi depășeau pe ceilalți. Într-o zi,
cei cinci s-au întâlnit, iar maestrul i-a vorbit primului discipol:
–
Spune-mi, ce vezi tu, atunci când privești lumea?
–
Văd cruzime. Lumea se ascunde de adevăr. Peste tot sunt aruncate materiale
contaminate. Pulberi otrăvitoare și ploi acide cad din ceruri. Junglele sunt
distruse și este distrus și stratul de ozon. Există atâta ignoranță și egoism.
Lumea are nevoie de o corecție radicală.
Maestrul
i-a răspuns:
–
Ai dreptate, îți voi da numele de Corecție, fiindcă tu, prin modul de a privi lucrurile,
te-ai angajat într-o lume plină de nevoi.
Maestrul
i-a adresat aceeași întrebare celui de-al doilea discipol:
–
Spune-mi, tu ce vezi, atunci când privești lumea?
Cel
de-al doilea discipol i-a răspuns:
–
Maestre, eu văd deșertăciune. Nu se poate face nimic pentru a schimba
condițiile din lume, deși unii regretă și cer schimbare. Cu toate acestea,
lumea este condamnată de acțiunile oamenilor. Științele ne învață că s-au
născut prea mulți oameni, a fost făcută deja prea multă distrugere, se alocă prea
puțini bani științei pentru a putea ajuta în mod corespunzător și există prea
puțină grijă față de etică și valoare. Criminalitatea se extinde, iar familiile
se destramă. Legea este o cauză pierdută.
–
Și tu ai dreptate, îți voi da numele de Justițiar, pentru indignarea ta față de
o lume coruptă, dincolo de orice posibilitate de îndreptare, în timp ce
suferința inimii tale este durerea. Vei ajunge cunoscut pentru cuvintele tale,
iar lucrarea ta îți va exprima tristețea inimii.
Maestrul
și-a întors privirea către cel de-al treilea discipol al său.
–
Iar tu ce vezi?
–
Eu văd o lume care are nevoie de restabilirea legii. Eu nu cred că speranța
este pierdută. Eu sunt încurajat de cuvintele fraților mei, fiindcă și ei
recunosc nevoia de schimbare. Simt, cu convingere, dorința de schimbare a
omenirii. O cârmuire bună este conducerea de către oameni și pentru oameni.
Schimbarea se poate realiza prin aplicarea legii și o guvernare înțeleaptă.
Masele vor urma acțiunile corecte și atitudinea justă a cârmuitorilor lor.
Factorul schimbării există, iar el este reprezentat de lege și cei de la
cârmuire.
–
Și tu ai dreptate. Te voi numi Cârmuitorul, deoarece cuvintele tale îți
plăsmuiesc percepțiile și devin lecțiile pe care le predai altora. De aceea, tu
te vei angaja într-o activitate legată de lege și ordine, prin cârmuire.
În
cele din urmă, maestrul i-a adresat aceeași întrebare celui de-al patrulea
discipol:
–
Iar tu, ce vezi?
–
Maestre, eu nu văd decât miracole. Viața e un miracol. Îl văd pe Dumnezeu în
întreaga Creație. Simt frumusețea Iubirii în parfumul florilor, în zâmbetul
unui copil, în pasiunea îndrăgostiților și în strălucirea stelelor. Când
privesc lumea, misterele ei se dezvăluie. Fiecare își dezvăluie frumusețea cu
venerație și reverență. Știu că toate lucrurile sunt bune și că fiecare dintre
ele exprimă binele propriu, așa cum știu să facă cel mai bine pentru momentul
respectiv. Știu că ceea ce spun frații mei se referă la iluzie, fiindcă doar
eternitatea este reală. Nu le voi da putere gândurilor despre lipsuri, limitare
sau nevoie, fiindcă ceea ce ne trebuie se află aici, dar trebuie descoperit,
recunoscut și acceptat de către fiecare dintre noi. Nu doresc altceva decât
să-i dăruiesc lumii înfățișarea care mi s-a dezvăluit mie. Prin acești ochi, cu
simțurile mele modeste, inima mea bate mai repede când sunt martorul splendorii
vieții.
Maestrul
a zâmbit, înainte de a grăi:
–
Iar ție, discipolul meu cel ales îți voi da numele Adevăr, pentru viziunea ta
asupra adevărului, iar răsplata acestuia este realitatea care ți se relevă. Tu
vei merge printre oameni ca să-i înveți, inspirat fiind de ceea ce vezi,
fiindcă așa percepi tu lumea și toate posibilitățile se află în această pace.
Tu vei fi cunoscut de către toți oamenii, după aceste veșminte ale păcii și seninătății.
Maestrul,
adresându-se tuturor, a adăugat aceste cuvinte:
–
Fiecare dintre voi este binecuvântat cu propria-i viziune. Lumea vi se va
revela, exact așa cum o priviți! Veți cunoaște lumea prin intermediul viziunii
voastre asupra ei. Pentru fiecare dintre voi, realitatea va lua forma viziunii
voastre. Veți trăi viața conform propriei percepții asupra ei!
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)
"Într-o
zi, un tânăr a urcat pe munte unde a întălnit o pustnică care medita în tăcere
și a întrebat-o:
-
Ce faci aici în pustietate singură?
La
care ea a răspuns:
-
Muncesc. Am mult de muncă.
-
Cum poți avea atât de muncă? Văd că nu faci nimic pe aici ...
Femeia
îl privi și îi răspunse:
-Trebuie
să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să liniștesc doi iepuri, să disciplinez
un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu.
-
Și unde sunt toate animalele de care îmi vorbești căci nu le văd?
-Sunt
înăuntrul meu, a răspuns femeia.
Șoimii
se aruncă peste tot ce mi se arată, bine sau rău, trebuie să-i antrenez să vadă
numai lucruri bune. Ei sunt ochii mei.
Cei
doi vulturi cu ghearele lor rănesc și distrug tot ce ating, trebuie să îi învăț
să nu rănească. Ei sunt mâinile mele.
Iepurii
vor să meargă unde își doresc și nu vor să se confrunte cu situații dificile,
trebuie să îi învăț să fie liniștiți, chiar dacă există suferință sau
poticnire. Sunt picioarele mele.
Măgarul
este întotdeauna obosit, încăpățânat, nu vrea să-și poarte sarcina de multe
ori. Este corpul meu.
Cel
mai dificil de îmblânzit este șarpele. Deși este închis într-o cușcă, este
întotdeauna gata să muște și să otrăvească pe oricine din apropiere. Trebuie să
îl disciplinez cel mai mult. Este limba mea.
Am
și un leu. Oh...cât de mândru, degeaba crede că este regele. Trebuie să-l
îmblânzesc. Este Ego-ul meu.
-
Cum vezi, prietene, am mult de lucru !"
#minutuldeintelepciune
Minutul de Înțelepciune
Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân afară și l-a întrebat:
„Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”?
Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”.
Miliardarul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.”
Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.
Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă:
„Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.”
MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)
O
femeie căuta lemne de foc, pentru bucătăria ei, aproape de râu, atunci când
tăia creanga unui copac i-a scăpat toporul din mâini și s-a dus la fundul
râului.
Femeia
s-a rugat și L-a implorat pe Dumnezeu, atunci, El a apărut și a întrebat-o:
-De
ce plângi, femeie?
Femeia
i-a răspuns că toporul ei a căzut în râu.
Dumnezeu
a intrat în râu, a scos un topor de aur și a întrebat-o pe femeie:
-Ăsta
e toporul tău?
Femeia,
nobilă, a răspuns:
-Nu,
Doamne, nu e ăsta.
Dumnezeu
a intrat din nou în râu și de data asta a scos din apă un topor de argint și
iarăși a întrebat:
-Ăsta
e toporul tău, femeie?
-Nu.
A răspuns femeia.
Dumnezeu
s-a întors din nou la râu și a scos un topor de fier cu coada de lemn și iarăși
a întrebat:
-Ăsta
e toporul tău?
-Da.
A răspuns ea bucuroasă, ăsta e...
Dumnezeu
a fost atât de fericit de sinceritatea femeii încât a trimis-o înapoi acasă la
ea, dăruindu-i celelalte două topoare, cel de aur și de argint.
Femeia
s-a dus cu soțul ei iubitor să-i arate locul unde l-a văzut pe Dumnezeu. Brusc
el s-a împiedicat și a căzut în râu.
Femeia
nefericită, care nu știa să înoate, a început să se roage și să implore pe
Dumnezeu,
El
a apărut și a întrebat-o:
-Femeie,
iar tu? De ce plângi?
Femeia
a răspuns că soțul ei a căzut în râu și s-a înecat.
Imediat,
Dumnezeu a intrat în râu, l-a scos de păr pe Brad Pitt și a întrebat-o pe
femeie:
-Ăsta
este soțul tău?
-Da,
da, da, da.A dat din cap femeia.
Atunci
Dumnezeu s-a înfuriat:
-Ești
o femeie mincinoasă! A exclamat.
Dar
repede femeia i-a explicat:
-Doamne,
Tu să mă ierți, dar a fost o neînțelegere... Dacă aș fi spus NU, atunci Tu mi-l
aduceai pe George Clooney din râu și dacă spuneam din nou că nu era nici el, Tu
mi-ai fi adus soțul și când aș fi spus DA, Tu m-ai fi trimis acasă cu toți cei
trei bărbați.
Mai
mult, oi fi eu umilă, dar sunt bine crescută, cu principii morale și nu pot
comite P O L I G A M I A !!
De
aceea am spus DA primului pe care l-ai scos.
Dumnezeu
a găsit corect comentariul femeii și a iertat-o.
MORALA:
“Femeile
au argumente atât de bune, încât până și Dumnezeu le crede."
16.1.22
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)
1. Nu uita să zâmbești în fiecare zi!
2. Mergi pe jos între 10 și 30 de minute zilnic.
3. Ascultă muzică frumoasă, de calitate, în fiecare zi – este hrană pentru suflet.
4. Stabilește-ți câte un obiectiv, cât de mic, în fiecare zi. Îndeplinește-l!
5. Trăiește în jurul celor 3 E-uri: energie, entuziasm și empatie.
6. Citește mai multe cărți ca anul trecut.
7. Mănâncă mai multă hrană naturală, mai puțină artificială.
8. Scapă de dezordinea din viața ta: de acasă, de la serviciu, din mașină și așa mai departe.
9.
Nu îți pierde timpul prețios bârfindu-i pe alții sau regretând
trecutul. Nu îți mai umple mintea cu gânduri negative, ci transformă-le
în unele pozitive!
10. Stai în liniște totală timp de 10 minute în fiecare zi. Relaxează-te, nu te gândi la nimic.
11. Viața e o școală. Gândește-te că toate problemele cu care te confrunți sunt doar lecții.
12. Mănâncă la micul dejun ca un rege, la prânz ca un prinț, iar seara ca un cerșetor.
13. Nu rata nicio ocazie să-i îmbrățișezi pe cei dragi.
14. Viața este prea scurtă ca s-o petreci urând pe cineva.
15. Fă pace cu trecutul tău, ca acesta să nu îți strice prezentul.
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)
1. Viața nu este dreaptă, dar este totuși bună.
2. Când ai dubii, fă următorul pas mic.
3. Viața este prea scurtă ca să nu te bucuri de
ea.
4. Nu jobul va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii și familia vor avea.
5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.
6. Nu trebuie să câștigi toate disputele. Fii cinstit cu tine însuți.
7. Plângi împreună cu cineva. Ajută mai mult decât să plângi singur.
8. E OK să te superi pe Dumnezeu. Poate face față.
9. Economisește pentru lucruri importante.
10. Când este vorba de ciocolată, rezistența e futilă.
11. Împacă-te cu trecutul ca să nu-ți strice prezentul.
12. E OK să-ți lași copii să te vadă plângând.
13. Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai cum să știi despre ce este călătoria lor.
14. Dacă o relație trebuie să fie secretă, nu ar trebui să fii în ea.
15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar stai liniștit, Dumnezeu nu clipește niciodată.
16. Respiră adânc. Îți calmează mintea.
17. Scapă de tot ce nu îți trebuie. Dezordinea te va trage în jos în multe feluri.
18. Orice nu te omoară chiar te face mai puternic.
19. Nu e niciodată prea târziu pentru a fi fericit. Dar depinde numai de tine și nu de altcineva.
20. Nu accepta refuzul atunci când urmărești ceva ce iubești.
21.
Arde lumânările, folosește cearceafurile bune, poartă lenjeria de
ocazie. Nu le mai păstra pentru ocazii speciale. Astăzi este o zi
specială.
25. Nimeni în afară de tine nu este responsabil cu fericirea ta.
26. De fiecare dată când ești într-o situație care pare dezastruoasă întreabă-te: va conta asta peste cinci ani?
27. Alege întotdeauna Viața.
28. Iartă, dar nu uita.
29. Ce cred alții despre tine nu este treaba ta.
30. Timpul vindecă aproape orice. Dă timp Timpului.
31. Oricât de bună sau de rea este o situație, se va schimba.
32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.
33. Sa crezi în miracole.
34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce e El, nu pentru ce ai făcut sau nu ai făcut tu.
35. Fii prezent și bucură-te de viață cât de mult poți acum.
36. A ajunge bătrân e mai bine decât alternativa – a muri tânăr.
37. Copiii tăi au o singură copilărie.
38. Tot ce contează la sfârșit este ceea ce ai iubit.
39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.
40. Dacă ne-am pune toți problemele în saci și le-am vedea pe ale celorlalți, ne-am lua repede sacii noștri înapoi.
41. Invidia este pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.
42. Partea mai bună abia urmează să înceapă.
43. Indiferent cum te simți, ridică-te, aranjează-te și fii prezent.
44. Creează. Produ ceva.
45. Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou.
⚜Minutul de înțelepciune ⚜ “Înțeleptul și cele trei porți” (sursa net)
“Înțeleptul și cele trei porți” Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
– Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi.
In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O
dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca
sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou
ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul
intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp,
se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA
-
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri
care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta.
Idealul
sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea,
sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii…
Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
– Ce-ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
–
Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in
puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu. Putin
dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe
care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI
-Asta era si
intentia mea, gandi el… Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si
satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica
deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau.
Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele.
Aceasta a fost a doua lupta a sa.
Intr-o
zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba
pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
–
Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau
necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar
prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate
aceste lucruri.
– Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce
ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator
celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care
fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata
iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:
SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El
cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile,
sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu
corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el
insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta,
printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
– Asa este, spuse batranul.
–
Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva
mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut
si sa ma resemnez.
– Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a
merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse
batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
-In
lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot
in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi:
defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si
invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el
insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
–
Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma
condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma
accept in totalitate, neconditionat.
– Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria:
ACCEPTA-I PE CEILALTI
Si
in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata
sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care
i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum
era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care
altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
– Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
–
Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de
reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept
si sa-i iubesc asa cum sunt.
– Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei:
ACCEPTA LUMEA
Privi
in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o
transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor
lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?
Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
– Ce-ai invatat pe drumul acesta?
–
Acum am invatat ca lumea este fereastra sufletului meu. Ca eu nu vad
lumea, ci ma vad prin ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata,
cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici
trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si
grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec,
fara nici o conditie.
– Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti
pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea
implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru
totdeauna.
-
Azi, 13 octombrie 2021 mi-a venit ideea să-mi activez un blog. < Caleidoscopul vieții > la intrare scrie: < Talmeș-balmeș > ...
-
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE Stimate nene Iancule, Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această mis...
-
Viaţa. Această adunare a unei naşteri, înmulţită cu alte câteva zeci de aniversări, una sau mai multe absolviri, căsătorii, divorţuri, două...