CALENDARUL ANULUI

Luna ianuarie

     Ianuarie este prima luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Aceasta luna mai este denumita si: gerar, ienaiu, genarie, ghenarie, ghenare, calindariu, carindariu, carindar (inceputul colindelor) sau gerariu.
     Ianuarie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Capricornului si sfarseste in semnul Varsatorului. Din punct de vedere astronomic, luna ianuarie incepe cu soarele in constelatia Sagetatorului si se sfarseste cu soarele in constelatia Capricornului.
     Prima luna a anului romanii au hotarat sa i-o inchine zeului Ianus, numele caruia vine de la cuvantul "ianua" (usa, poarta). Ianus, deci, era zeul usilor, un deschizator si inchizator de porti, un zeu al inceputurilor. Cu inceputul diviziunii cronologice a anului in 12 subdiviziuni, Ianus a capatat o functie adaugatoare - deschizator al anului. Zeul Ianus in mitologia romana, era un zeu cu doua fete, care privesc in directii diferite, una inainte, una inapoi, insemnand inceputul si sfarsitul, dar si cele doua ipostaze ale timpului: trecutul si prezentul, respectiv anul care s-a incheiat, anul care incepe. Ianus era pazitor al portilor, fiind totodata desemnat ca zeu a tot ceea ce inseamna trecere, drum, tranzitie.
     Luna Ianuarie a fost introdusa in calendarul roman in jurul anului 700 i.Hr. Pana atunci anul avea doar zece luni (304 zile). Grecii numeau luna ianuarie Camelion. Forma slavona - Ghenari - o intalnim in cronicele lui Gr.Ureche, M.Costin, I.Neculce, alti cronicari moldoveni si in diferite documente oficiale din trecut.
     In traditia populara romaneasca, luna ianuarie este denumita "Gerar". Conform traditiei crestine, se spune ca in luna lui "Gerar" cerurile sunt deschise si de asemenea luna marcheaza inceputul unui nou an sugerand trecerea spre o alta etapa a vietii. Tot conform traditiei tarani spun ca daca luna lui ianuarie este cu moina, apoi primavara va fi friguroasa si vara calduroasa, daca ianuarie e moale, atunci greul vine in februarie, daca ianuarie este o luna calda nu va fi an manos, daca luna ianuarie este uscata si geroasa in luna februarie va ninge din belsug, daca norii merg spre miazazi, urmeaza frig, pe cand daca merg spre miazanoapte urmeaza caldura, daca in ianuarie este frig, va fi cald in iulie, daca picura de la stresini, adica este vreme moale si se topeste zapada in prima saptamana dupa Anul Nou, atunci vara poamele vor fi viermanoase, pe cand daca sunt sloiuri mari la strasini, vor fi mari si cu rod bogat culturile de porumb de peste an, daca in ianuarie e ger atunci va fi vara secetoasa si calduroasa, iar daca in luna aceasta va fi vremea domoala, vara va fi ploioasa, daca primele douasprezece zile din an sunt seci, cu ger, celelalte douasprezece zile cu omat, atunci vara vor fi tot cate douasprezece zile de seceta si douasprezece zile ploioase."
     Sarbatorile lunii ianuarie din traditia poporului roman cuprind obiceiuri si practici specifice inceputului de an prin care oamenii spera sa obtina, prin diferite practici magice, prosperitate, sanatate, liniste si pace.
     Semanatul: in dimineata Anului Nou, copiii umbla cu semanatul, aruncand graunte prin casele oamenilor.
     Malanca: o sarbatoare care se bucura de mare popularitate mai ales in localitatile de nord ale Moldovei, aceasta include haituri, melodii frumoase, personaje, ce intruchipeaza voievozi, capitani, ciobani, tarani. Colina "Malancai" este destinata fetelor mari si cantata de flacai sub acompanimentul unui instrument muzical. O legenda populara spune ca in timpurile de demult o grecoaica tanara si frumoasa ca o floare de camp, numita Melanea, urma sa fie data in casatorie unui grec bogat, dar urat si batran. Un tanar voinic si frumos ca un soare din nordul Moldovei, indragostindu-se de grecoaica, a furat-o si, de atunci, in ajunul Anului Nou, grecii si moldovenii ii cauta impreuna pe tinerii insuratei: grecii - ca sa-si intoarca mireasa acasa, moldovenii - ca sa-i adreseze urari de bine si sa jucam la nunta lor.
     Capra: un personaj mascat cu cap de capra, bou sau cerb, confectionat din lemn si avand corpul invelit cu un cojoc intors pe dos sau un covor inflorat, danseaza si executa figuri comice insotite de strigaturi ale flacailor si acompaniat la fluier sau cobza.
     Sorcova: grupuri de copii colinda din casa in casa si felicita gospodarii satelor, oraselor. Unul din uratori trebuie sa loveasca usor pe umar pe cei felicitati cu o ramura de pom, impodobita cu busuioc, flori si panglici de hartie colorata.
     Ianuarie incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca si Octombrie intr-un an obisnuit si ca Aprilie si Iulie intr-un an bisect.

 

Luna februarie

     Februarie este a doua luna a anului in calendarul Gregorian si este cea mai scurta luna gregoriana, care are numai 28 sau 29 de zile. Luna are 29 de zile in anii bisecti, in ceilalti ani, luna februarie are 28 de zile. Aceasta luna mai este denumita si: faur, faurar, luna faurilor de fier, care pregatesc fiarele aratului, faur fereca si desfereca, doua saptamani ferica - iar doua desferica, ninge si ploua, ingheata si dezgheata, e ger si caldura, fluierar (luna lui fluierar baga omatul pe borta acului in casa) sau luna lupilor.
     Februarie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in constelatia Varsatorului si se sfarseste cu soarele in constelatia Pesti, iar din punct de vedere astronomic, luna februarie incepe cu soarele in constelatia Capricornului si se sfarseste cu soarele in constelatia Varsatorului.
     Numele lunii februarie vine din latina: Februaris, onis (purificare), curatire, legat de ritualul curatirii ce se facea anual la 15 februarie. Luna februarie era inchinata zeului imparatiei subpamantene Februs. Grecii numeau luna februarie Anthesterion.
     Denumirea populara a lunii februarie este "Faurar", care provine de la faur, adica timpul in care se ascuteau unelte, ceea ce sugereaza inceputul pregatirilor pentru muncile agricole. Conform traditiei, luna februarie este o luna capricioasa si nemiloasa, datorita fluctuatiilor de temperatura de la o zi la alta, spunandu-se ca noaptea ingheata tot, iar ziua se dezgheata. Aceasta "rautate" a lunii februarie se vorbeste ca ar proveni de la faptul ca acesteia i s-au repartizat mai putine zile fata de celelalte luni ale anului.
     In popor se spune ca in luna lui februarie incepe a se desfunda pamantul si februarie nu lasa sa se faca una ca asta asa deodata. Caci stiut este ca in februarie noaptea ingheata si ziua se dezgheata, si asa treptat merge de la inghetul cel mare din decembrie si ianuarie la caldura lui marta si aprilie. Aceasta cand merg lucurile pe calea lor fireasca. Cateodata februarie isi da si el arama pe fata; vrea sa arate ca si el este luna de iarna. Atunci, tin-te panza, sa nu te rupi! unde imi intoarce cojoaca pe dos, si unde ne trimite cate un pui de viscol, de zloata, de te crezi la gerul Bobotezei, ori in mijlocul iernii! Vezi ca nu degeaba spune romanul ca Februarie s-ar fi laudat contra nu stiu cui zicand: "Daca nu mi-ar fi rusine de frate meu cel mare, adica de Ianuarie, as da o geruiala de sa inghete vitelul in burta vacii!". In luna lui februar crapa ouale corbului si ies puii, astfel corbul trebuie sa se sileasca cu ouatul si clocitul, sa-i crape din buna vreme ouale, ca sa-i iasa degraba puii, ca de a da in mart si i-or gasi furnicile in cuib, ii mananca. De aceea in unii ani sunt corbi mai multi, iar in altii mai putini.
     Tot conform traditiei se spune ca atunci cand bufnita prin luna februar va canta, e semn de primavara timpurie, daca canta pitigoii veseli in luna lui Faur, in curand se va desprimavara, atunci cand nu ingheata in februarie e semn de an manos, pe cand daca e zapada pe ogor in aceasta luna se intaresc semanaturile, viforele ce nu vin in Faur se razbuna de Pasti, daca Faurar e vantos, vara e secetoasa.
Una din sarbatorile traditionale romanesti, celebrata luna februarie, este Dragobetele, care marcheaza inceputul primaverii si a anului agricol, a momentului in care natura se trezeste la viata.
     Aceasta sarbatoare are radacini foarte vechi, fiind celebrata chiar de pe timpul dacilor, pentru care acesta era o divinitate asemeni lui Cupidon al romanilor sau Eros al vechilor greci. Dragobete mai este numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic care aduce iubirea in casa si in suflet.
     La tara exista obiceiul ca fetele si baietii, de Dragobete, sa se imbrace in haine curate de sarbatoare si sa porneasca cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
     Traditia populara mai spune ca de Dragobete, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
     Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.
     Tot de Dragobete se spune ca pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.
     Februarie incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca si Martie si Noiembrie intr-un an obisnuit si ca August intr-un an bisect.

 

Luna martie

     Martie este a treia luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Luna martie mai este denumita si: mart, marte, martiu, martisor, marta, germanar (incoltitorul), faurel.
     Din punct de vedere astronomic, luna martie incepe cu soarele in constelatia Varsatorului si se sfarseste cu soarele in constelatia Pestilor. In astronomia veche, martie incepea cu soarele in semnul Pestilor si sfarsea in semnul Berbecului.
     Numele lunii martie (latina: Martius) vine de la zeul Marte, zeul razboiului din mitologia romana si era considerata o luna favorabila inceperii razboiului. Sub imparatul Romulus al Romei, anul incepea cu aceasta luna, abia in anul 45 i.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul iulian iar anul incepea la 1 ianuarie. Grecii numeau luna martie Elaphebolion.
     In traditia populara romaneasca luna martie se numeste Martisor, acum incepe aratul si semanatul, se curata livezile si gradinile, se scot stupii de la iernat si se "reteaza" fagurii de miere utilizati ca leac in medicina populara. Despre luna martie se spune ca este cea mai nesanatoasa luna. Martie a luat de la toate lunile cateva zile, ca sa arate ca el e mai tare, si de aceea el are mai multe zile decat lunile celelalte. Se mai spune ca in martie, la luna noua, gospodina ia matura si, maturand, zice: "Mart in casa, puricii afara!" (sau "Bolile afara!"). Se face de trei ori si se crede ca se scapa de purici sau de boli. Taranii spun ca urzica e buruiana lunii martie, deoarece aceasta este iute si in acelasi timp tare, iar cine o mananca se intareste, fiind cea dintai buruiana. Alta traditie spune ca apa de ploaie din luna martie trebuie adunata deoarece e buna de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spalandu-se pe obraz, zicandu-se ca intinde pielea.
     In ceea ce priveste prevestirea vremii se spune ca daca martie-i cu roua, dupa Pasti mult ploua, cu cat mai uscat va fi martie, cu atat mai umed va fi aprilie, tunetele in martie arata an manos, daca canta cucul in luna martie, pe la inceput, are sa fie anul manos, daca in martie nu poti semana ovazul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semana graul de ploi multe.
     In cultura moderna luna Martie este dedicata fetelor si a femeilor, cu toate ca atestarile documentare, destul de sarace, ne spun ca semnificatia acesteia era putin diferita, deoarece pe vremea Imperiului Roman prima zi a primaverii insemna si prima zi a anului. Pe vremea dacilor martisorul sau alte simboluri ale primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau, pe atunci, pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda din aur, argint sau bronzn indica statutul social al purtatorului. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.
     Conform traditiei se spune ca prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia, care este o batrana zeita agrara, ce moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci. Legenda babei Dochia ne povesteste despre o femeie batrana, Dochia, care avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plingea cand a aparut Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, la cojoacele pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat." Batrana ramasa pe munte, intr-un ger napraznic a inghetat si s-a transformat in stana piatra. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.
     Sfintii 40 de Mucenici: traditia cere ca la aceasta sarbatoare sa se faca colacei (mucenici) in forma cifrei 8, in Moldova, ei se fac din aluat dospit si se coc in cuptor, dupa care se ung cu mire si se dau prin nuca, in Muntenia, ei sunt din aluat nedospit si se fierb in apa, dupa care se adauga zahar si nuca in zeama fiarta. Numarul lor trebuie sa fie de 40 sau 44. O alta traditie din aceasta zi este sa se bea 40 de pahare de vin sau de tuica pentru ca sa fii sanatos si sa nu se lipeasca bolile".
     Luna Martie este luna in care strigoii si varcolacii "umbla mai tare", drept pentru care crestinii afuma casele cu tamaie spre a fi feriti de duhurile rele sau vise urate.
Buna Vestire: numita popular Blagovistenie sau Ziua Cucului, este sarbatorita in fiecare an pe 25 martie, ziua in care Fecioara Maria a primit instiintare prin arhanghelul Gavriil ca va naste un prunc, fiu al Domnului. Pentru cei care mai pastreaza traditiile, Blagovistenia este prilej pentru o serie de ritualuri si obiceiuri populare. La tara se spune ca "invie musca si incepe a creste iarba", caci tot pamantul este blagoslovit. In aceasta zi aducatoare de veste minunata, este pacat ca oamenii sa se certe... cine se cearta in ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. Aceasta zi, situata imediat dupa echinoctiul de primavara, se mai numeste si "Ziua cucului", cand se dezleaga limba tuturor pasarilor pentru a canta, dar mai ales a cucului. Cucul, perceput ca incarnare a stramosului mitic, pasare cu un pronuntat substrat erotic, anunta sosirea efectiva a primaverii. La primul cantec al cucului, tinerii il intreaba peste cati ani se vor casatori. Tacerea pasarii echivaleaza cu o casatorie grabnica, in vreme ce fiecare tril vine socotit ca un an de asteptare. Daca pasarea ii canta cuiva din fata, se spune ca toata vara ii va merge bine, dar daca pasarea canta din spate sau lateral-stanga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care il asculta.
     Legenda spune ca pe timpuri cucul avea pene de aur si pe nevasta lui o chema Sava. Si Sava s-a iubit cu privighetoarea, iar cucul suparat i-a spus ca pleaca. Plina de parere de rau, Sava l-a intrebat unde sa-l caute, iar el i-a raspuns ca va fi pe undeva de la Blagovestenie pana la Sanziene. De atunci Sava il cauta peste tot strigand "cucu, cucu", timp de o luna.
     Potrivit traditiei, in aceasta zi se pun pe pragul casei paine si sare, pentru hrana ingerilor. In unele sate, se pune grau la incoltit in blide iar daca boabele vor incolti, atunci si holdele vor fi bogate.
     Se spune ca daca in ziua de Blagovestenie timpul va fi frumos, asa va fi si de Paste. Tot acum, gospodarii aduna lucrurile de prisos de prin curti si le dau foc, ritual cunoscut sub numele Noaptea focurilor in Maramures. Noaptea focurilor este, de fapt, o curatenie de primavara, care dureaza pana tarziu, dupa miezul noptii, sau pana in zori.
     Un alt obicei transmis din mosi-stramosi de Bunavestire este de a arunca toate ouale din aceasta zi, pentru ca din ele ar iesi pui diformi. Se altoiesc pomii si se scot stupii de la iernat, iar turmele de oi se stropesc cu "apa de omat" si se afuma cu tamaie pentru a alunga boala si a fi fertile.
     Pentru gospodine aceasta zi mai are si o alta semnificatie. Astazi se gateste peste dupa o perioada in care s-a mancat numai de post. Se spune ca acela care va gusta peste de Buna Vestire se va simti tot anul ca pestele in apa.
In calendarul popular, Buna Vestire reprezinta momentul trezirii la viata a tuturor fiintelor inchise in pamant peste iarna.
     Martie incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca si Februarie cu exceptia anilor bisecti si ca Noiembrie in fiecare an. Echinoctiul de primavara in emisfera nordica, respectiv echinoctiul de tomna in emisfera sudica, (data cand ziua este egala cu noaptea), este o data care variaza de la 19 martie la 21 martie.

 

Luna aprilie

     Aprilie este patra luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele patru luni gregoriene cu o durata de 30 de zile.
     Din punct de vedere astronomic, luna aprilie incepe cu soarele in constelatia Pestilor si se sfarseste cu soarele in constelatia Berbecului, pe cand privit din punct de vedere astrologic luna incepe cu soarele in semnul Berbecului si se sfarseste in semnul Taurului.
     Denumirea lunii aprilie vine de la cuvantul latinesc aperio, ire, care inseamna a deschide, deoarece in luna aprilie se deschid mugurii plantelor. In vremurile stravechi pana in anul 700 i.Hr., in calendarul roman luna aprilie era a doua luna a anului si avea doar 29 de zile, apoi dupa ce Iuliu Cezar a introdus calendarul iulian in anul 45 i.Hr., luna aprilie avea 30 de zile si devenea a patra luna a anului. Grecii numeau luna aprilie Mounichion.
     Conform traditiei populare romanesti, luna aprilie se mai numeste si: prier (deschizator), florariu (infloritor), traista-n bat deoarece vremea in aceasta luna poate fi inselatoare pentru agricultori cu timp friguros si secetos pentru semanaturi. In timpurile vechi, la sate, in luna lui "Prier" se continuau semanaturile si araturile incepute in luna martie. Tot in aceasta perioada campul se inchidea, ceea ce insemna ca oile si vitele nu mai aveau voie sa pasca libere, prin urmare se incepea formatul turmelor si se tundeau oile care urmau sa urce la munte. Ciobanii incepeau construirea sau reparatul stanelor si al tarcurilor pentru a fi pregatite pentru animale.
     Legendele spun ca Solomon a facut ca luna aprilie sa fie jumatate calda si jumatate friguroasa, pentru ca agricultorii sa-si poata semana pamantul, si sa inmugureasca degraba rodul, de mai spune ca daca zilele Babelor tin mai mult de douasprezece zile, atunci zilele intrecatoare se numesc zile imprumutate sau imprumuturi. Adeseori trec zilele acestea si in luna Prier, cand sunt stricacioase, mai ales pentru pomii infloriti si pentru vietuitoarele mai plapande. De aici vine proverbul: "Prier prieste, multe piei de miel beleste".
     Solomon, vazut in cultura populara romaneasca drept un mag sau un vrajitor, a oranduit ca in aprilie sa fie si rece, dar si cald , astfel incat oamenii sa poata merge la camp pentru a semana.Cu toate aceste luna flamanda a lui aprilie ne pacaleste uneori, si aduce mult frig si taranii nu mai pot semana. Daca zilele capricioase ale babelor se prelungesc peste douasprezece, se spunea ca aceste "babe" in plus sunt "zile imprumutate".Astfel de zile ajung in unii ani pana in aprilie, ele fiind neprielnice pentru puii de animale si copacii infloriti.
     In luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel iau nastere si o parte din superstitiile acestei luni dupa cum urmeaza: daca in luna lui Prier este vreme frumoasa si calduroasa, atunci luna mai va avea vreme rece cu ingheturi, daca la Prier este vreme posomorata si rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasa si calduroasa, daca in aprilie tuna ai fulgera, atunci nu exista motive sa ne temem de ger, sau daca in aprilie este vreme frumoasa atunci vom avea parte de o vara furtunoasa.
     Ziua pacalelii: de intai aprilie se fac glume, oamenii se amagesc unii pe altii si spun minciuni cu care ii prind in plasa pe cei naivi. Ziua de 1 aprilie era consemnata in calendarul popular ca fiind si Ziua nebunilor, desi este un obicei amuzant ca si povestile nazdravanului Pacala, acest aspect nu avea legaturi, nu este legat de crestinismul nostru cosmic de factura populara, in care nealterat ramane o solidaritate magica (mistica) intre pamant si cer pentru invingerea raului.
     Focul viu (Ajunul Sf. Gheorghe): este focul magico-religios, adus de Prometeu din lumea zeilor, in mitologia greaca regasim Focul viu aprins de zei si intretinut de vestalele casei de aici si traditia ca focul sa fie aprins de barbati si doar intretinut de femei". La inceputul primaverii, de regula in ajunul zilei de Sf. Gheorghe, "Focul viu" este aprins de feciori, fie in gospodariile din sat, fie la stani, acolo unde urmeaza sa pasuneze animalele toata vara.
     Datina, reprezentativa in calendarul pastoral, este un ritual arhaic, practicat pana nu demult in majoritatea satelor romanesti din Maramures, Apuseni, Tara Zarandului, Campia Transilvaniei (Valea Muresului, Turda).
     Sangiorzul: din cele mai vechi timpuri, Sangiorzul se sarbatoreste la o luna dupa echinoctiul de primavara si se spune ca "tine cheile cerului si sloboade soarele sa urce in tarie ca sa aduca vara". In calendarul bisericesc, Marele Mucenic Gheorghe este celebrat la 23 aprilie, iar in iconografia ortodoxa apare ca un sfant ecvestru pe un cal alb, ce simbolizeaza soarele si puritatea celesta. Sangeorzul reprezinta un vechi zeu al vegetatiei, peste care biserica ortodoxa l-a suprapus pe Sfantul Gheorghe, purtatorul de biruinta.
     In tinuturile carpatice, exista o legenda care spune:ca in vremea cand era si Sf. Gheorghe om pe pamant, toate apele de baut s-au fost oprit si nu era decat un singur loc de unde trebuia sa ia apa fiecare familie. Acel loc insa, era pazit de un balaur infricosator, care cerea in schimbul apei cate un suflet. Tot in timpul acela, sosise vremea ca sa dea si imparatul un suflet. El nu avea decat o fata pe care, desi o iubea ca pe lumina ochilor, a gatit-o pentru a i-o trimite balaurului. Dumnezeu, indurandu-se de oameni, l-a trimis pe Gheorghe sa rapuna balaurul. Imparatul, voind sa-l rasplateasca, i-a fagaduit fiica de sotie, dar Sf. Gheorghe a raspuns ca lui nu-i este dat sa se casatoreasca, ci sa-l slujeasca pe Dumnezeu, facand bine pe pamant.
     La Sangiorz suie oile la munte si are loc masurisul laptelui, sau ruptul sterpelor, dupa o iarna fertila intre Samedru si Sangiorz, urmeaza o vara sterila, dar in care ovinele si caprinele dau omului un randament economic maxim. Aceasta perioada se incheie toamna la Samedru, cand toate oile, impreuna cu ciobanii lor, coboara in sate la iernat pana primavara urmatoare.
     De Sangiorz, feciorii, cu sau fara muzicanti, umbla cu "moroiu" prin sat, moroiul este un fecior impodobit cu frunza verde de mesteacan. Ceilalti feciori sunt imbracati in haine rele si se vopsesc pe fata cu funingine ca sa nu fie recunoscuti, un fel de masti.
     Aprilie incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca si Iulie in toti anii si ca Ianuarie in anii bisecti.

 

Luna mai

     Mai este cincea luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Aceasta luna mai este denumita si: florar, frunzar, pratar, luna ierburilor.
     Din punct de vedere astrologic luna mai incepe cu soarele in semnul Taurului si sfarseste in semnul Gemenilor. Din punct de vedere astronomic, luna mai incepe cu soarele in constelatia Berbecului si se sfarseste cu soarele in constelatia Taurului.
     Numele lunii mai (latina: Maius) vine de la denumirea majores data de Romulus senatorilor romani. Grecii numeau luna mai Thargelion.
Luna mai, denumita popular si "Florar" este o luna a ierburilor, o luna plina de prospetime si culoare, cand traditia spune ca in luna lui "Florar", Raiul coboara pe pamant si inverzeste totul. Aceasta luna se manifesta printr-o explozie de vegetatie, copacii prind culoare si viata datorita frunzelor si florilor, iar muncile agriole se intensifica, pe ogoare, in livezi, gradini si podgorii activitatea este in toi, iar turmele de oi, cirezile de vite si prisacile dau randament maxim.
     In luna mai, mai exact pe data de 1 mai, cei care inca mai au vin in butoaie, trebuie sa-l scoata si sa-l trateze cu pelin, astfel se va strica. Totodata, traditia populara ne spune ca e bine sa bei din acest vin pentru a fi ferit de boli in decursul anului.
Traditia polulara spune ca: roua de seara si racoarea din mai aduc fan si vin mult, ploaia calda din mai e binecuvantare, Rusalii umede aduc un Craciun bogat, gandacii multi vestesc un an manos, un mai ploios prevesteste un iunie frumos, cand sunt greieri multi si dinaintea locuintei lor tin mare curatenie, fanul are sa fie putin, tunetele dese prevestesc un an roditor, daca luna lui mai e mai mult ploioasa, atunci urmeaza iunie secetos, daca ploua in mai, sa tragi nadejde de malai.
In folclorul popular se spune: mai e rai, deoarece pamantul inverzeste si se umple de flori, vremea incepe incet sa se incalzeasca si parca totul incepe sa revina la viata.
     Armindeni: asa este denumita ziua de intai de Mai, cand se sarbatoreste ziua Sfantului prooroc Ieremia, de la care se trage si numele acestei zile de Armin sau Irmin, ceea ce inseamna ziua profetului Ieremia. In aceasta zi se impodobesc usile caselor cu crengi verzi, ca semn al fertilitatii, creanga respectiva fiind numita arminden si pastrata pana la seceris cand, uscata, aprindea focul pentru coacerea painii noi. Se spune ca acest obicei se trage de pe vremea lui Isus; armindenul fiind semnul pus de jidovi pe casa Sa, pentru a o recunoaste a doua zi, cand veneau sa-l prinda; dar a doua zi, toate casele aveau la usa cate o creanga identica.
     Bautul Martisorului: este o petrecere campeneasca din ziua de Armindeni, de 1 Mai, cand se scoate martisorul de la 1 Martie. Superstitiile acestei zile sunt multe dupa cum urmeaza: se spune ca Sf. Ieremia aduce rodul si belsugul, dar se si plimba prin holdele celor ce nu tin aceasta zi cu un cos plin cu piatra, cu care va "bate" holdele acelora. Se spune ca, in aceasta zi, trebuie sa bei vin-pelin pentru innoirea sangelui si pentru a fi sanatos tot anul. De altfel, pelinul se poarta si la brau sau in san, pentru a fi feriti de friguri ; se pune pelin in cofele de apa pentru a se feri de boala. Cine nu sarbatoreste Armindenul, nu are parte de bucate, de roade, de holde. Pelinul recoltat in aceasta zi era leac pentru malarie, dureri de stomac, umflaturi si boli de ochi. Una peste alta, Armindenul "se tine" pentru a intra cu sanatate in vara.
     Costandinul puilor: este data limita calendaristica (23 mai) pentru semanatul porumbului, ovazului si meiului, aceasta zi poarta acest nume deoarece se spune ca in aceasta zi pasarile de padure isi invata puii sa zboare. Cu ziua de Constantin si Elena se spune in popor ca incepe vara, cine lucreaza in aceasta zi, va avea bucatele arse pe camp. Nu se lucreaza si pentru a se feri de distrugerea holdelor si a strugurilor de catre pasarile cerului. Gospodinele au superstitia ca daca vor lucra in aceasta zi, ulii le vor manca puii din batatura. Dupa ziua de Constantin si Elena nu se mai pune nimic in pamant, deoarece se crede ca degeaba te caznesti, ca totul se va ingalbeni ca aurul.
     Traditia ramurii sau a copacului: aceasta traditie este legata de un episod biblic. In anumite zone, acesta tine de timpul in care Irod omora copiii in cautarea lui Iisus, cand la sfarsitul zilei Irod ar fi pus o ramura verde la o poarta, pentru a sti de unde sa continue a doua zi, dar dimineata aparusera deja ramuri verzi la toate portile, iar Irod nu l–a mai putut gasi pe Iisus. O a doua varianta se refera la vremea cind romanii il cautau prin Ierusalim pe Iisus Hristos, care se ascunsese intr–una din locuintele crestinilor. Tradatorii, pentru a indica casa respectiva, au ridicat la poarta un pom, insa, cind soldatii au mers sa–l prinda, au gasit pomi ridicati la toate portile.
     Harmanul viermilor: este o sarbatoare care se spune ca stapaneste peste insectele si viermii care distrug recoltele, dar si peste furtuni si norii care aduc grindina, motiv pentru care ziua este respectata, iar lucru in aceasta zi aduce dupa sine pagube produse de viermii care vor manca legumele sau vitele care vor face viermi. Aceasta sarbatoare se tine pe 12 mai de Sf. Gherman .
     Pastele Cailor: aceasta sarbatoare provine dintr–o legende populara, conform careia, la nasterea lui Iisus, in grajdurile lui Craciun, boii au fost blinzi si linistiti, dar caii si–au cam dat in petic. Atunci Maica Domnului i–ar fi blestemat sa nu fie satui decit in ziua de Ispas sau de Inaltare, joia din saptamana a sasea de dupa Pasti, careia i s–a spus si "Pastele Cailor". De–a lungul vremurilor, expresia "la Pastele Cailor" si–a schimbat sensul din "mai tirziu" sau "alta data", in "niciodata".
     Niciodata in nici un an nici o alta luna nu incepe cu aceeasi zi a saptamanii ca luna mai.

 

Luna iunie

     Iunie este a sasea luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele patru luni gregoriene cu o durata de 30 de zile. Luna iunie mai este denumita si: ciresari, ciresar, cireseri, ciresel, luna cireselor.
     Din punct de vedere astrologic luna iunie incepe cu soarele in semnul Gemenilor si sfarseste in semnul Racului. Din punct de vedere astronomic, luna iunie incepe cu soarele in constelatia Taurului si se sfarseste cu soarele in constelatia Gemenilor.
     Numele lunii iunie provinde din latina: Iunius, de la zeita Iuno, sotia lui Jupiter si protectoare a femeilor casatorite. Astfel, se spune ca luna iunie este favorabila pentru nunti fiindca, in decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice casnicii. Grecii numeau luna iunie Skirophorion.
     In calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, avand multe sarbatori si evenimente folclorice. Luna iunie conform traditiei populare romanesti mai este denumita si "Ciresar" sau "luna cireselor", deoarce acum se coc aceste fructe. Vegetatia si timpul calendaristic ajung la maturitate in prima luna a verii, cand ziua este cea mai lunga de peste an. Totusi, recoltele, oricat de promitatoare s-ar arata, nu pot fi sigure. In luna iunie, orice furtuna, vijelie sau ploaie torentiala poate distruge lanul de grau si porumb, livezile sau vita de vie.
     Conform traditiilor populare atunci cand fulgera si tuna mult in luna iunie, vara are sa fie nouroasa, daca luna iunie este mai uscata decat umeda se vor umple butoaiele cu vin, daca luna iunie este umeda si rece se strica intreg anul, calatoria furnicilor vesteste an bun, omidele multe sunt semn de vin si grau mult, saritul pestilor prevesteste furtuna, daca sunt multi bureti iuti, iarna viitoare are sa fie o iarna usoara, prea multa ploaie in iunie este stricacioasa viteilor si stupilor, daca bate in iunie vantul de miazanoapte, atunci rodeste grau mult, daca ploua in iunie, va fi grau, dar nu va fi malai.
     Sanziana sau Dragaica: reprezinta sarbatoarea solstitiala care ne aminteste de divinitatea lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec, protectoare ale lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate. Se spune din vechime ca "Sanzienele" erau zanele padurii, ale campurilor si ale florilor. Batranii le spuneau femei sfinte care umbla noaptea pe camp, fete rapite de zmei, inchise in palate fermecate, pe fundul apelor si lasate sa vina pe pamant doar in noaptea de Sanziene. In aceasta noapte, se crede ca Sanzienele iau puterea si mirosul florilor, insa dau roada semintelor, ard pasunile, dar feresc holdele de piatra si de furtuni. In zorii zilei de Sanziene, femeile in trecut se purificau spalandu-se cu apa neinceputa din fantani sau izvoare, se imbracau in straie de sarbatoare si ieseau la camp pentru a culege ierburi de leac si descantece, pe care le duceau la biserica, avand credinta ca prin sfintire vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor sau Ielelor.
     Pe parcursul anului, femeile se spalau cu apa in care puneau aceste plante impreuna cu florile de sanzie, astfel imprumutand din frumusetea, vigoarea si forta terapeutica a florilor. Se spune ca dupa aceasta zi, plantele de leac isi pierd valentele tamaduitoare, de-acum mai pot fi culese doar flori albe si galbene de sanziene (iarba Sfantului Ion) pentru vindecarea frigurilor, vatamaturii sau a guturaiului.
     In ziua de Sinzieniene amuteste cucul, inecandu-se cu graunte de orz, aceasta pasare-oracol, isi incepe cantul la Blagovestenie si il incheie la Sanziene, transformandu-se, apoi, in uliu, din aceasta zi, plantele nu mai cresc, doar rodesc, soarele stralucind acum mai puternic decat in oricare alta perioada a verii.
     San Petru de Vara sau sarbatoarea lupilor: Sfantul Petru (29 iunie) este cel mai iubit si respectat sfant din calendarul traditional romanesc, in foarte multe povestiri si legende fiind cel despre care se spune ca, impreuna cu Dumnezeu, umbla pe pamant. Sfantul Petru este patronul agricultorilor, el tine grindina si stapaneste piatra. Pentru ca este numit si patronul lupilor, cei care tin aceasta sarbatoare vor avea liniste, pentru ca turmele de oi sau cirezile de vite le vor fi aparate. La Sanpetru de vara apar licuricii, despre care se crede ca ar fi scantei cazute pe pamant dupa ce sfantul plesneste din bici. Sf. Petru trimite licuricii pentru a-i indruma pe cei rataciti in padure.
     Numele sfantului il gasim si in colindele romanesti, cand, impreuna cu Dumnezeu, mergeau atat la casa bogatului, unde nu erau primiti, cat si la cea a saracului, care intotdeauna isi impartea putinul cu oaspetii drumeti.
La marile sarbatori, cand se spune ca se deschid cerurile, Sf. Petru este vazut in dreapta lui Dumnezeu tinand cheile Raiului, el fiind cel care, in functie de faptele noastre, ne primeste, sau nu, in Gradina lui Dumnezeu.
     Cel mai important fenomen astronomic ce are loc in aceasta luna este solstitiul de vara (21 iunie), moment in care soarele atinge cea mai mare declinatie boreala, cu cea mai lunga zi din an, iunie fiind luna cu cea mai puternica insolatie.

 

Luna iulie

     Iulie este a saptea luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Luna iulie mai este denumita si: cuptori, cuptor, coptori, adica luna fierbintelilor si a coacerilor.
     Iulie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Racului si sfarseste in semnul Leului, iar din punct de vedere astronomic, luna iulie incepe cu soarele in constelatia Gemenilor si se sfarseste cu soarele in constelatia Racului.
     Numele lunii iulie vine de la Iulius Cezar care s-a nascut in aceasta luna. Inainte, luna iulie se numea in latina Quintilis pentru ca era a cincea luna in calendarul roman, calendar care incepea cu luna martie. Grecii numeau luna iulie Hekatombaion. Luna lui Cuptor este in traditia populara perechea lui Faurar, deoarece se spune ca, pe cat de frig e in vremea lui Faurar, pe atat de cald va fi in luna lui cuptor. Luna iulie este prin traditie consacrata secerisului, temerea principala a oamenilor era aceea de a nu-si pierde recolta obtinuta cu atata truda. De aceea, luna iulie este plina de zile in care este evitat lucrul, din dorinta de a nu chema grindina sau incendierea granelor.
     Conform traditiilor populare cum este de cald in luna lui Cuptor, asa de frig va fi in Faur, daca paianjenul isi rupe panza in doua, va ploua, cand musuroaiele de furnici sunt mai ridicate decat de obicei, atunci va urma iarna grea, caldura mare insemneaza an manos, daca in luna iulie se schimba adese ploaia cu senin si cald, atunci buna roada va fi in camp.
     Santilie: Santilie este zeul focului si al soarelui fiind identificat cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleisis din mitologia geto-daca. Sub influenta crestinismului s-a preluat numele si data de celebrare ale Sfantului Ilie (20 iulie), la Santilie, in miezul verii pastorale, se organizau pe munti vestitele Nedei si Santilii. Santilie apare in traditiile populare ca soldat, vanator, agricultor, crescator de animale, negustor de vite. Fiind ispitit si inselat de drac, Santilie isi omoara unul sau mai multi membri ai familiei. Pacatele sunt ispasite de Santilie in diferite moduri. Dumnezeu il iarta, il trece printre sfinti si il inalta la cer intr-o trasura cu roti de foc la care sunt inhamati cai albi inaripati. Acolo, pe cer, alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste dracii cu biciul de foc. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpurile unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, Santilie trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns acestia. Simbolurile prin care Santilie se defineste ca un autentic zeu solar sunt: trasura cu rotile de foc si caii inaripati, biciul si sagetile de foc, tunetele, trasnetele si fulgerele cu care lumineaza cerul innorat. Divinitatile aducatoare de arsita si foc in luna lui Cuptor, multe intre acestea fiindu-i surori (Parliile, Panteliile), frati (Ilie Palie, Pantelimon) sau simpli vizitii la carul lui ceresc (Foca), ii sunt subordonate. In aceasta zi nu se lucreaza la camp pentru ca te poate trazni. Nu se face fan pentru ca poate lua foc.
Ana-Foca: se sarbatoreste in prima zi a lunii fiind o sarbatoare a focului, care poate cuprinde tot ce are mai de pret gospodarul. Se spune ca cine nu pazeste Ana-Foca si lucreaza la vie, soarele ii va dogori via si aceasta se va usca. Aceasta zi e rea de trasnet si de foc si se tine pentru a fi ferit tot anul de dauna prin foc sau prin roaderea lucrurilor din casa de catre soareci.
     Sarbatoarea fratilor Cosma si Damian: porecliti Doctori fara de arginti se sarbatoreste tot pe 1 iulie> Se spune despre acesti frati ca umblau si tamaduiau fara sa ia plata, ziua lor denumita Cosmandinul se tine pentru a fi feriti de boli.
Sfantul Sisoe: pomenit de multi, a fost de fapt un cuvios credincios in Christos, care a trait in vremea Romei antice, retras in pustie, vindecand si facand miracole. Pentru cuviosia sa, poporul l-a numit "sfant" si multi il invoca, fara insa a-i cunoaste povestea. Ziua lui este pe 6 iulie si este tinuta pentru copiii ce zac de "stransoare", de galci, de bube si de alte suferinte.
     Panteliile: sunt surorile lui Sf. Ilie, Panteliile si reprezinta punctul culminant al sarbatorilor de vara, sapte zile inainte si sapte zile dupa Sf.Ilie, in care actionau severe interdictii de lucru, in vederea bunei stari a recoltelor. Panteliile se tin in perioada 13-27 iulie. Deoarece ele pot sa parjoleasca si sa arda recoltele, forta lor distrugatoare putea fi diminuata prin diferite interdictii de munca, in cele 14 zile de Pantelii, care sunt pline de superstitii, in acest interval, sunt trei zile numite Circovii Marinei, 15-17 iulie. Prima dintre ele, Ciurica, era o divinitate razbunatoare, care "ciuruia" in bataie pe cei care lucrau de ziua ei, care se tine pentru sporul casei, superstitia spunand ca nu se da nimic din casa. Alta superstitie de Ciurica : daca vrei sa nu-ti moara pasarile de arsita verii sa dai de pomana o gaina neagra ; sau se faceau cercuri de flori, prin care se treceau copiii bolnavi si cei apucati de spaime. In cea de a doua zi de Circovii Marinei, superstitia spune ca nu e bine sa te piepteni, sa tai unghiile, sa scoti gunoiul din casa ; e primejdie de jiganii : lupii vin si strica vitele, fiind rau de pocitura, lovituri sau "luat din iele". Sunt zile rele de cusut, de maturat, iar in noaptea de Marina, deci pe 16/17 iulie, femeile goale zvanta balega de nuielele gardului, ca sa se usuce, aceasta fiind buna pentru bube si descantat. Marina sau Paliile a treia zi a Circovilor Marinei, este Marina macinica sau Paliile, cand barbatii se fac frati de cruce si se numesc frati, iar femeile surate. Superstitiile sunt numeroase : nu se toarce, nu se coase, nu se taie in potloage si nici cu foarfecele nu se umbla; se spune ca cine nu tine Marina, are parte de opareala campului, de lupi, de pocituri; dar cine o tine are lipici in dragoste. Este recunoscuta si magia facuta la Circovii Marinei, cu pelin, marar sau cu buruieni de camp, pe care o batrana le face un cerc, prin care trec bolnavii si copiii care au diferite suferinte. Tot in ziua de Sf. Marina se culege in, din care se fac baiere ( legaturi ) de dragoste. Se spune ca, asa cum e vremea la Marina, asa va fi toata toamna.
     Iulie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Aprilie in fiecare an si ca Ianuarie in anii bisecti.

 

Luna august

     August este a opta luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Luna august mai este denumita si: augustru, maselar, gustar, secerar, agust, aust, ogust, gustea, secerar, macavei - cap de post.
     Din punct de vedere astrologic luna august incepe cu soarele in semnul Leului si sfarseste in semnul Fecioarei. Din punct de vedere astronomic, luna august incepe cu soarele in constelatia Racului si se sfarseste cu soarele in constelatia Leului.
     Numele lunii august vine de la numele primului imparat roman, Cezar August, aceasta luna are 31 de zile, pentru ca Cezar August a dorit ca luna august sa aiba tot atatea zile cate are luna lui Iulius Cezar, luna iulie. Inainte, luna august se numea in latina Sextilis pentru ca era a sasea luna in calendarul roman, calendar care incepea cu luna martie. Grecii numeau luna august Metageitnion.
Conform traditiilor populare daca in aceasta luna va fi negura pe livezi si rauri dupa apunerea soarelui, inseamna timp bun statornic, ploaia din august subtie vinul, vanturile de miazanoapte aduc timp statornic, cand sunt alune multe, inseamna iarna grea pe viitor, daca in august nu e caldura, atunci raman fructele necoapte, se spune ca in aceasta luna pleaca cocorii in siruri si randunelele in stoluri.
     Luna august are in cursul sau o seama de sarbatori, insotite de un intreg alai de obiceiuri si superstitii, aceasta incepe cu doua saptamani de post, postul Adormirii Maicii Domnului, care se socoteste a fi tot atat de mare ca postul de dinaintea Pastelui, din care se zice ca este chiar rupt. Se spune ca Postul Pastelui tinea noua saptamani, dar oamenii intrau in primavara prea slabiti si, de aceea, s-au rupt doua saptamani din el si s-au pus inaintea Santa-Mariei Mari, cand e belsug de legume si zarzavaturi.
     Macaveiul ursului sau Impuiatul ursilor: este o sarbatoare care incepe aceasta luna si este respectata de gospodari pentru a le fi protejate vitele si oile de ursi. La Macavei se spune ca "se-nvarte frunza-n tei" si nu e bine sa se mai culeaga teiul. In aceasta zi nu se lucreaza, nu se mulg nici vacile, doar se slobod viteii sa suga si, atunci se spune ca este Pastele viteilor.
     Obrejenia sau Pobrejenia: se sarbatoreste in 6 august este ziua schimbarii vestmintelor si despartirea de vara, traditia populara spune ca acum natura incepe sa-si schimbe vestmantul si, incet-incet, se pregateste de toamna. Pasarile migratoare se pregatesc si ele de plecare, iar gazele si taratoarele incep sa intre in pamant, la adapost de vremea rece. La aceasta sarbatoare, se spune ca toti oamenii au obligatia de a se impaca unii cu altii, daca au fost certati. Berzele pleaca spre tari mai calde, oamenii nu trebuie sa plece acum in calatorie, pentru ca, se spune, vor rataci drumul de intoarcere. De Pobrejenie se duc strugurii la biserica pentru a fi sfintiti si tot acum se culeg si ultimele plante de leac. Superstitia spune ca daca, in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului cand cade Pobrejenia, ploua mult, inseamna ca iarna ce urmeaza va fi bogata in ninsori. Despre oamenii care nu-si vedeau umbra capului la rasaritul soarelui in dimineata zilei de Pobrejenie, se spunea ca vor muri pana la sfarsitul anului. Copiii certati, in ziua de 6 august, se spune ca vor fi mustrati tot timpul anului. Cei care nu tin Pobrejenia, vor fi uscati si galbejiti, ca florile ce incep sa se ofileasca din aceasta zi. Nu e bine sa te mai scalzi in apele repezi de munte, ca apele se racesc, iar cerbii vin si le spurca. Cine spala rufe de Pobrejenie, va fi napadit de paduchi si plosnite. Femeile ce poarta prunci, de vor tine aceasta zi, vor avea nastere usoara. Si, in sfarsit, se crede ca aceasta este una dintre acele zile sfinte in care se deschid Cerurile, iar cei alesi de Dumnezeu, pot vedea Portile Raiului.
     Ziua Adormirii Maicii Domnului; sarbatorita pe 15 august este numita in popor Sfanta Maria Mare si este o zi de hotar a lunii august. Acum se tocmesc pandarii pentru vii si se leaga, prin magie, ciocul pasarilor pentru a nu prada viile. Se spune ca planta numita "palma Maicii Domnului", culeasa in aceasta zi, fiarta si folosita la scaldatoare apara de boli. Pe vremuri, obiceiul era ca barbatii sa poarte caciula intre Santamarie si Sangiorz, iar cei care uitau sa schimbe palaria cu caciula, la Sfanta Maria Mare, erau strigati cu zicala "A venit Santamarie/Te-ai... in palarie !". Doar in aceasta zi speciala, se mai pot culege flori de camp si flori de leac, care se pun la icoana Preacuratei, apoi sunt bune de leacuri si descantece. Superstitia spune ca daca infloresc trandafirii la Sfanta Maria, va fi o toamna lunga.
     Vartolomeii: superstitia spune ca din aceasta zi cucul inceteaza sa mai cante. In popor se spune ca "se suceste ziua, ca puiul in gaoace", ziua da inapoi si creste noaptea. Superstitia spune ca orice presupune invartire, sucire, nu trebuie savarsit in aceasta zi, nu se toarce, nu se trage la tocila, nu se face mamaliga. Acum este sarbatoarea oilor si ele nu trebuie sa capete ameteala, sa capieze.
     Taierea Capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul: aduce superstitia ca nu este bine sa fie taiat tot ce este rotund, fie legume sau fructe sau paine, se mai spune ca trebuie sa te feresti a manca poama rosie, curechi rosu sau fiertura rosie, aluzie la sangele sfantului.
     August incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Februarie in anii bisecti.

 

Luna septembrie

     Septembrie este o luna noua a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele patru luni gregoriene cu o durata de 30 de zile. Luna septembrie mai este denumita si: rapciune, rapciuni, vinimeriu, viniceriu, vinitel, luna vinului deoarece incepe culesul si stoarcerea strugurilor pentru vin.Septembrie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Fecioarei si sfarseste in semnul Balantei.
     Din punct de vedere astronomic, luna septembrie incepe cu soarele in constelatia Leului si se sfarseste cu soarele in constelatia Fecioarei.
     Numele lunii septembrie in latina: September vine de la cuvantul latinesc septem, sapte, pentru ca luna septembrie era a saptea luna in calendarul roman. Grecii numeau luna septembrie Boedromion.
     In traditia romaneasca, luna septembrie reprezinta un moment de cotitura in ceea ce privesc fenomenele meteorologice si activitatile gospodaresti, deoarece ploile si frigul se pot instala de acum oricand, iar strangerea recoltelor capata intaietate in fata celorlalte activitati desfasurate pe langa casa. Este luna cea mai importanta pentru cei care au trudit pamantul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Septembrie se afla la hotarul dintre moarte si renastere, inchizand un ciclu si deschizand drumul pregatirilor pentru o noua viata.
     Conform traditiilor populare se spune ca daca rapciune este cald atunci brumarel este rece si umed, tunetul din septembrie vesteste neaua multa in Faur si an manos, ducerea timpurie a randunelelor inseamna ca si iarna se va pune iute, vantul de septembrie aduce bunastare deoarece este vant bogat, daca infloresc scaietii in septembrie, atunci va fi toamna frumoasa.
     Indictionul: aceasta sarbatoare are loc la 1 septembrie si reprezinta inceputul Anului Nou bisericesc. La sate, aceasta zi se tine pentru roadele pamantului, este zi de hram, spunandu-se ca, dupa cum este aceasta zi, asa este tot anul. Daca dimineata este ploioasa, va fi primavara ploioasa; daca la amiaza este frumos, va fi anul bun, daca toata ziua este ploaie sau soare, tot anul va fi ploios sau secetos, daca ziua este posomorata, toamna va fi rea si oamenii nu-si vor putea strange recoltele, daca va tuna in aceasta zi, va fi toamna lunga.
     Santamarie Mica: acum se sarbatoreste Nasterea Maicii Domnului, ziua este numita in popor Santamarie Mica si este perioada care marcheaza sfarsitul verii si inceputul toamnei. In aceasta zi se fac praznice pentru raposati, iar cei fara de copii se spune ca trebuie sa mearga la biserica, sa se roage pentru a primi si ei prunci, cum au primit sfintii Ioachim si Ana. O zi inainte si una dupa aceasta zi, se zice ca sunt Cercurile Sfintei Marii, superstitia spune ca cine lucreaza in Cercurile Sfintei Marii va suferi de lovituri. Gospodinei care lucreaza acum i se va varsa oala ce fierbe pe foc si-i va arde copilul. Batranii din popor spun ca in aceasta luna pamantul se inchide pentru serpi si gaze, randunelele pleaca spre locurile de iernare, iar oamenii schimba palaria cu caciula. Tot acum se culeg ultimele plante medicinale, care se usuca la soare si se pun in saculeti pentru leacurile preparate in iarna.
     Inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie): este sarbatoarea care reprezinta momentul cand pamantul se inchide in preajma iernii, luand cu sine insectele, serpii si plantele care au fost lasate la lumina de cu primavara, pe plan simbolic, aceasta zi atrage interdictia consumarii alimentelor care poarta crucea : usturoi, nuca, peste sau altele. In aceasta zi, numita si Carstovul viilor, e bine sa se cheme preotul la vii si pivnite si sa se inceapa culesul viilor. In aceasta zi superstitia numita strugurele lui Dumnezeuv spune ca ultimul butuc de vie nu se culege, strugurii fiind lasati ca ofranda lui Dumnezeu sau pasarilor cerului. Tot de Ziua Crucii flacaii isi pun in buzunare busuioc, ca sa-l joace la hora si sa le poarte noroc, sa fuga rautatile de la ei si sa ii incununeze cinstea. Se spune ca florile si verdeata de pe crucea sfintita la biserica sunt bune pentru spalatul pe cap si pentru feritul casei de tunet si fulger, daca sunt puse la streasina.
     Rapciune: este Macinica Foca (22 septembrie), a treia sarbatoare a sfantului Foca, nume asociat in cultura populara cu focul devastator pe care-l poate trimite. In aceasta zi nu se lucreaza de teama focului.
     Teclele Berbecilor: sarbatoare de toamna (4 septembrie) consacrata lupilor, sarbatoare tinuta cu strasnicie deoarece in traditia populara se crede ca cei ce nu tin aceasta sarbatoare vor avea necazuri cauzate de lupi care pot da iama la berbeci si oi sau de foc.
Nunta oilor: ziua este numita Vara lui Mioi (29 septembrie) cand se slobozesc arietii ( berbecii ) in turma de oi pentru reproducere. Se spune ca daca in padure cade ghinda inainte de San-Mioi, iarna se apropie vijelios.
     Septembrie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Decembrie, in fiecare an. Pe 23 septembrie este echinoctiul de toamna, cand ziua este egala cu noaptea.

 

Luna octombrie

     Octombrie este a zecea luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Luna octombrie mai este denumita si brumarel deoarece de acum incepe a bruma.
     Octombrie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Balantei si sfarseste in semnul Scorpionului. Din punct de vedere astronomic, luna octombrie incepe cu soarele in constelatia Fecioarei si se sfarseste cu soarele in constelatia Balantei.
     Numele lunii octombrie in latina October vine de la cuvantul latinesc octo, opt, pentru ca luna octombrie era a opta luna in calendarul roman. Grecii numeau luna octombrie Pyanopsion.
     In traditia populara venirea lunii octombrie anunta venirea sezonului rece, iar lucrarile din aceasta perioada vizeaza pregatirea pentru iarna, frunzele pomilor se ingalbenesc si cad repede, acesta este un semn ca anul ce urmeaza va fi roditor. Daca ploua mult in octombrie, va fi vant puternic in decembrie, daca in octombrie cade multa bruma si zapada, luna ianuarie va fi moale si calduta, daca in octombrie si noiembrie este multa ploaie, poti astepta in decembrie mari vanturi, cu cat frunzele arborilor cad mai curand, cu atat mai roditor va fi anul urmator, gerul si frigul din octombrie imblanzeste pe ianuarie si Faur, lumina de miazanoapte aduce curand ger mare, daca soarecii de camp, se trag catre sat, iarna e aproape, daca arborii tin frunza mult, iarna e departe, dar va fi grea, si la anul vor fi multe omide, sunt semne de iarna usoara cand o bubui in luna lui octombrie si noiembrie, vantul de octombrie este vant bogat, daca in octombrie este multa ceata, atunci va fi multa zapada in decembrie.
     Sfanta Cuvioasa Parascheva: este celebrata pe 14 octombrie, zi in care la sate, se face asa zisa "Ingropare a verii". Se face o masa comuna la biserica, cu bucate multe si alese, dar multi gospodari postesc cu desavarsire in aceasta zi, pe care poporul o numeste si Vinerea Mare, indiferent in ce zi cade aceasta sarbatoare, caci se spune ca Sfanta a fost chinuita de pagani intr-o zi de vineri. Nu se mananca nuci sau alte poame care au cruce, in aceasta zi. Superstitia spune ca daca toamna nu ploua pana la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curand. Cum va fi aceasta zi, asa va fi mereu pana la Sfantul Dumitru, in dimineata acestei zile, ciobanii cauta sa vada cum s-au culcat oile, daca stau gramada, iarna va fi grea, daca stau imprastiate, va fi usoara. Din aceasta zi, pana la 27 octombrie nu e bine sa se semene secara, caci e primejdie de moarte pentru semanator.
     Ziua Lupului sau Lucinul (18 octombrie): in aceasta zi e rau de lupi si se spune ca Lucinul se tine tot de vite, ca sa nu se stinga de boale.
     Ajunul Sfantului Dumitru (25 octombrie): sarbatoare cu caracter funerar in care se fac: pomeni, ruguri si veghea rituala. Tot acum se face si "focul lui Samedru" superstitia care cere sa sara copiii peste foc ca sa fie sanatosi tot anul. Cand focul este aproape stins, fiecare gospodar ia cate un taciune, care este aruncat apoi in livada, pentru ca pomii sa rodeasca si in anul care vine.
     Sfantul Dumitru: sarbatoare celebrata la 26 octombrie fiind asociata cu moartea naturii, cu apropierea iernii si a frigului. Sfantul Dumitru este patronul pastorilor si garantul soroacelor, in aceasta zi incepe "Vara Samedrului" care dureaza patru zile. Aceasta zi este denumita popular ziua soroacelor deoarece pe vremuri se refaceau contractele de inchiriere si chiriasii se mutau, tot acum se impart oile.
     Sfantul Dumitru Basarabov: sarbatoare celebrata la data de 27 octombrie denumita si Caii lui Samedru, sau Filip Schiopul. Aceasta sarbatoare este pastrata cu sfintenie de locuitorii satelor deoarece se crede ca cei ce tin sarbatoarea sunt feriti de lupi, le este pastrata inima curata si buna fara a se cainii inima oamenilor. Mai exista o alta superstitie care spune ca privighetoarea este aparata de capuse, de catre Cainii lui Samedru.
     Octombrie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Ianuarie cu exceptia anilor bisecti.

 

Luna noiembrie

     Noiembrie este a 11-a luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele patru luni gregoriene cu o durata de 30 de zile. Luna noiembrie mai este denumita si: brumar, luna promoarei, luna brumei mari si a promoroacei, vinicer, vinar, luna vinurilor, vremea fermentarii si limpezirii vinului in butoaie, brumarul mare, promorar, vinar, vinicer.
     Noiembrie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Scorpionului si sfarseste in semnul Sagetatorului. Din punct de vedere astronomic, luna noiembrie incepe cu soarele in constelatia Balantei, trece prin Scorpion si se sfarseste cu soarele in constelatia Ophiuchus. Numele lunii noiembrie in latina November, provine de la cuvantul latinesc novem, noua, pentru ca luna noiembrie era a noua luna in calendarul roman.
     In traditia populara in luna noiembrie se spune ca: iarna va fi cu moina daca luna va fi plina si cerul senin, pe cand daca cerul va fi intunecat, va ninge sau va ploua si peste iarna vor fi zapezi mari si grele.
     Desi in luna noiembrie frigul incepe sa-i indeamne pe gospodari sa se adune la gura sobei, activitatile campului nu inceteaza cu totul si astfel daca este vreme frumoasa, se planteaza copaci sau se sapa gropi pentru copaci ce urmeaza sa fie saditi in primavara. Se ingroapa via pentru a o proteja de ger si se dau cu var copacii ca sa nu-i ademeneasca pe iepuri sa le distruga scoarta. Tot acum mustul cel dulce incepe sa se transforme in vin aromat si racoros, insa daca fermenteaza mustul mult prea repede, trebuie stropit degraba butoiul cu apa rece ca gheata. Daca fermenteaza prea incet, are nevoie de mai multa caldura, iar o patura i-ar fi de folos. Nici un butoi nu se umple cu vin pe jumatate, caci numai butoaiele pline reprezinta un semn de spor si rodnicie.      La granita dintre toamna si iarna, luna noiembrie este luna de raspantie a traditiilor, unde imbatranirea si degradarea treptata a timpului calendaristic este exprimata de numeroasele sarbatori precrestine dedicate lupilor, strigoilor si altor fiinte fantastice malefice, insa scenariul spiritual al lunii este completat de multe alte sarbatori legate de ritualul crestin.
     Vracevul: sarbatoare ce are loc la 1 Noiembrie de Sfinti Cosma si Damian. Cei doi sfinti sunt patronii casniciilor crestine si pazitorii armoniei in familie si au harul vindecarii trupurilor si sufletelor bolnave prin puterea rugaciunii, acestia mai erau denumiti si doctorii fara arginti. In calendarul traditional, ziua este denumita Vracelul sau Vracevul (de la slavonul "vracevati" - a vindeca) si este o zi importanta pentru tamaduirea bolilor. Bolnavii sau rudele acestora merg la manastiri unde lasa pomelnice pentru sanatate, cu credinta ca puterea praznicului vindeca toate bolile.
     Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil sau Napustitul aretilor: Sfintii Arhangheli (8 Noiembrie) sunt ingeri cu aripi si sabii care iau sufletele oamenilor atunci cand acestia mor si le conduc pe lumea cealalta, in rai sau in iad, in functie de pacatele fiecaruia. Sf. Arhanghel Mihail este mai des intalnit in traditiile romanesti, el este cel care ia sufletele oamenilor, stand la capatul bolnavului daca acesta va muri si la picioare, daca acesta va scapa de boala si va continua sa traiasca. Din cauza faptului ca este mai tot timpul plecat, Sfantul nu sta in Rai decat de Vinerea Mare si de Paste.
     Conform legendei se spune ca, Mihail ar fi fost initial un om simplu, casatorit cu o fata frumoasa pe nume Stancuta, insa dupa casatorie, fata s-a transformat intr-o femeie rea si apriga la manie. Pentru rabdarea pe care Mihaila avut fata de sotia sa Dumnezeu l-a rasplatit facandu-l sfant. Se spune ca sfantul si-ar fi pierdut un ochi in timpul unor certuri cu Stancuta si de aceea, moartea ar fi pe jumatate oarba, luand si sufletele unor oameni tineri.
     Alta legenda spune ca Sf. Arhanghel Mihail este cel care are putere asupra Soarelui si Lunii, pe care le elibereaza atunci cand sunt furate de diavoli. Puterea sa se intinde si asupra sotiei lui Scaraotchi, Mamarca, care vrea sa trimita tot gerul pe pamant. Sf. Mihail insa nu o lasa, slobozindu-l incetul cu incetul.
     In sambata de dinaintea acestei sarbatori se face pomana pentru morti, iar in ziua de 8 noiembrie este bine ca fiecare om sa aprinda o lumanare, intrucat aceasta ii va fi lumina pe lumea de dincolo. Nu se lucreaza deloc in aceasta sarbatoare, caci cei ce vor lucra se vor chinui rau inainte sa moara.
Tot acum conform traditiei populare se amesteca berbecii (aretii) cu oile, in scopul imperecherii si se pregateste si o turta ( turta aretilor ) care se arunca intre oi, daca aceasta cade cu fata in sus, este un semn ca oilor le va merge bine atunci cand vor fata.
     Sf. Mina sau Sarbatoarea talharilor (11 Noiembrie): Sf. Mina este protectorul celor carora le sunt furate diverse lucruri. De aceea, in aceasta zi fetele si femeile se duc la biserica si aprind lumanarile la celalalt capat, pentru ca in acest fel sa se intoarca lucrurile pierdute, dar si dragostea flacailor. Sf. Mina este si cel care ii apara pe calatori de hoti si talhari.
     Martinii de toamna (12-14 Noiembrie:): Martinii de toamna se celebreaza timp de 3 zile, ca patroni ai ursilor si pentru protectia vitelor impotriva lupilor, aceasta sarbatoare este inainte cu 40 de zile de Craciun.
     Lasatul Secului de Craciun (13 Noiembrie): de Lasatul Secului, familiile petreceau cu multa mancare si bautura si se tragea cu pusca. Sarbatoarea (Sf. Ioan Milostivul) era tinuta si pentru a se proteja vitele de serpi si de lupi. In aceasta zi, se putea prezice vremea dupa pieptul gainii taiate, astfel daca pieptul era gros, urma o iarna grea.
     Filipii de Toamna (14 Noiembrie): aceasta sarbatoare este tinuta de femei si nu au voie sa lucreze, fiindu-le permis doar sa faca mancare. Acum incepe perioada imperecherii lupilor, care va dura pana la Filipii de Iarna.
     Intrarea in biserica sau Ovidenia (21 Noiembrie): acum se sarbatoreste ziua intrarii in biserica a Fecioarei Maria, traditia spune ca de Ovidenie se deschid cerurile si animalele incep sa vorbeasca. Se aprind lumanari, in special pentru cei care au murit fara si se face pomana pentru copiii morti. Este bine ca lumanarile si focul sa arda toata noaptea.
     Incepand de acum si pana la Sangiorz femeile nu mai au voie sa spele rufe la rau deoarece se crede ca in aceasta noapte umbla strigoii, tocurile usilor si ferestrelor se ung cu usturoi.
     Sf. Ecaterina (25 Noiembrie): sarbatoarea este celebrata in special de femeile care poarta numele sfintei. Sf. Ecaterina ar fi fost sora Sf. Nicolae, despre care se crede ca ar fi fost nebuna, de aceea, sfanta pazeste de boli si nebunie.
     Ajunul Sf. Andrei (29 Noiembrie), acestia ies si se bat sau joaca la rascruci si prin preajma caselor parasite. In aceasta noapte are loc o petrecere numita pazitul usturoiului . Fetele si flacaii din sat se aduna intr-o casa ale carei ferestre si usi au fost unse cu usturoi. Fiecare fata aduce cate trei capatani de usturoi care este pus intr-o covata si pazit de o batrana, la lumina unei lumanari. Participantii petrec pana dimineata, cand covata cu usturoi este scoasa in curte si jucata de un flacau in mijlocul horii. Usturoiul pazit astfel peste noapte se imparte si este pastrat in decursul anului la icoana, fiind folosit pentru protectie impotriva diferitelor boli sau vraji. Pentru a se apara de strigoi, oamenii mananca usturoi, ung usile cu usturoi, in forma de cruce si intorc vasele cu gura in jos. Astfel, neputand sa intre in casa, strigoiul incearca sa atraga oamenii, aparand la fereastra si te intreabandu-i daca au mancat usturoi. Oamenii nu trebuie sa ii raspunda, caci vor ramane muti. Tot acum se pun intr-o strachina noua cesti de apa si se aseaza sub icoane. Daca a doua zi apa va scadea, persoana respectiva nu va avea noroc.
     Legenda spune ca in aceasta noapte vorbesc animalele, insa oamenii nu trebuie sa le asculte, caci cei care vor asculta povestile animalelor vor muri.
     Fetele isi pot afla ursituluitandu-se intr-o fantana cu ajutorul lumanarii de la Paste si vor vedea in apa chipul viitorului sot. Un alt mod de a afla viitorul este visul, in acest sens fetele pun sub perna 41 de boabe de grau si daca in vis cineva le fura graul, e semn ca se vor marita.
Sf. Andrei (30 Noiembrie): Sf. Andrei este stapanul lupilor, fiind cel care ii protejeaza pe oamenii atacati de aceste animale. Sf. Andrei se celebreaza si pentru ca lupii sa nu se apropie de gospodarii sau de oamenii care calatoresc. Sarea descantata si ingropata acum sub usa de la grajd se dezgroapa de Sangiorz si se da la vaci pentru a fi protejate de lupi si de alte rele. In aceasta zi nu se da nimic cu imprumut, pentru ca nimeni sa nu fure roadele campului, o alta interdictie vizeaza femeile, care nu trebuie sa se spele si sa se pieptene in aceasta zi.
     Copiii pun acum la inflorit ramuri de mar, par sau prun pentru a le folosi drept sorcova, de Sf. Vasile. Fetele si flacaii pun grau la incoltit, iar cel al caruia va creste mai frumos va fi cel mai norocos.
     Noiembrie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Martie in fiecare an si ca Februarie cu exceptia anilor bisecti.

 

Luna decembrie

     Decembrie este a 12-a luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile. Luna decembrie mai este denumita si: indrea, undrea sau andrea, de la numele Sfantului Andrei.
     Decembrie incepe din punct de vedere astrologic cu soarele in semnul Sagetatorului si sfarseste in semnul Capricornului. Din punct de vedere astronomic, luna decembrie incepe cu soarele in constelatia Ophiuchus si se sfarseste cu soarele in constelatia Sagetator.
     Numele lunii decembrie in latina este December si vine de la cuvantul latinesc decem, zece, pentru ca luna decembrie era a zecea luna in calendarul roman. Grecii numeau luna decembrie Poseidon.
     Conform traditiilor populare daca inceputul lui decembrie va fi geros, tot asa va fi zece saptamani, daca in decembrie e ger bun, atunci va fi vara secetoasa si calduroasa, iar daca in luna aceasta va fi vremea domoala, vara va fi ploioasa, cand cainii latra la luna urmeaza ger mare, gerul si neaua din decembrie vestesc grau mult, indrea geros aduce an manos, Craciun negru, Pasti albe, de va fi Craciun ploios, vor fi Pastile friguroase, Mos Craciun zapados prevesteste an manos, cand porcii de ingrasat mananca bine, va fi timp senin, de se arata multe gaste salbatice si iepurii se apropie de sat, va fi iarna grea, spalarea cu prima neaua se crede ca face fetele frumoase si dragastoase, daca va ninge in indrea, va ploua mult in ciresar, de nu poti sapa cucuruzul de moale, iar de va fi ger in Indrea si vreme buna, atunci in ciresar va fi seceta mare, de nu poti sapa cucuruzul de tare ce e locul.
     Decembrie este prima luna a iernii si deosebit de bogata in traditii, simboluri si sarbatori. Aceste sarbatori pregatesc, prin ritualurile, obiceiurile si practicile magice, sfarsitul si inceputul anului calendaristic,
     La sate, viata intra intr-un proces firesc de relaxare, paralel cu intensificarea manifestarilor spirituale legate de Craciun si de Anul Nou.
     Sf. Varvara (4 decembrie): Sfanta Varvara este protectoarea minerilor, care pentru a o celebra nu intra in aceasta zi in mina, ci petrec, spunandu-se ca sfintei ii plac petrecerile si glumele. Credinta populara spune ca sfanta este una din cele trei stele de langa luna care pazesc lumea de Antihart, care vrea sa o manance.
     Zilele Bubatului (4-5 decembrie): in aceste zile femeilor le este interzis sa teasa, sa coasa sau sa spele rufe, deoarece se crede ca astfel copiii vor fi feriti de varsat. Pentru a-si intari copii in fata bolii, mamele le ung fata cu miere si apoi ii spala cu o apa in care au spalat in prealabil icoana. De asemenea, copiilor le este interzis in aceste zile sa manance boabe de porumb, fasole sau seminte de dovleac. In unele locuri, femeile fac doua turte, una unsa cu miere, care se da ca pomana si una unsa cu dulceata, care se pune la streasina casei.
     Sf. Nicolae (6 decembrie): in traditia populara, Sf. Nicolae este cel de-al doilea sfant facut de Dumnezeu, acesta sta in stanga, iar in dreapta este Sf. Mihail care pazeste Soarele. Legenda spune ca Soarele, plictisit de acelasi drum si scarbit de tot ce vede pe Pamant, incearca mereu sa fuga. Sf. Nicolae nu este singurul care pazeste Soarele. Acelasi rol il are si Sf. Toader, insa acesta il prinde primavara cand este sarbatoarea sa, iar Sf. Nicolae il prinde iarna. Soarele incearca tot timpul sa scape fiindca il stie pe Sf. Nicolae batran si fara cai. Alte legende il prezinta pe Sf. Nicolae ca fiind protectorul celor care merg pe ape. El ar fi fost corabier si singurul care a scapat de la inec in timpul unei furtuni puternice. Rugaciunile sale catre Dumnezeu au dus insa si la aducerea la viata a celorlalti. Tot Sf. Nicolae ar fi si cel care a oprit ploile torentiale din timpul lui Noe. Tot Sf. Nicolae este protectorul fetele sarmane.
     Sf. Spiridon (12 decembrie): se spune ca in aceasta perioada ziua creste cat sare cocosul de pe gard. Sf. Spiridon este un sfant nascut doar din tata fiind totodata protectorul ciubotarilor. Dupa credinta populara, pentru a dovedi existenta Sfintei Treimi, sfantul Spiridon strange o caramida in pumn pana cand focul urca la cer, apa curge pe pamant, iar lutul ii ramane in mana.
     O legenda despre Sf. Spiridon spune ca, umbland acesta prin lume cu Sf. Petru, vede intr-un tufis un drac calarind o femeie si pentru a-i pedepsi, le taie capul cu sabia, insa dupa ce Sf. Petru l-a apostrofat ca a fost prea dur, Spiridon le lipeste capetele la loc, insa pe dos si de aceea se spune ca uneori femeia are cap de drac.
     Ignatul (20 decembrie): Legenda populara ne povesteste despre Ignat era un om care intr-un an, vrand sa taie porcul, si-a lovit accidental tatal cu securea, omorandu-l. Necajit, a plecat in lume dar a intalnit pe drum un preot, acesta l-a sfatuit sa isi faca o luntre cu ajutorul careia sa treaca oamenii peste un rau insa fara a cere nici o rasplata si sa ingroape in pamant un taciune din lemn de tufa, dupa care saastepte pana cand acesta va inverzi. Ignat a ascultat intocmai spusele preotului, anii au trecut si Ignat s-a casatorit. Intr-o noapte a auzit strigate de ajutor de pe celalalt mal, uitandu-se, nu a vazut nimic, dar strigatele s-au auzit din nou si Ignat a mai trecut o data apa, insa nici atunci n-a zarit nimic. A treia oara a vazut doi batrani, pe care i-a gazduit in casa sa si carora le-a povestit pacatul mai vechi si pe cele mai noi, crezand ca niste oameni s-au inecat pentru ca el n-a ajuns la timp. Batranii, care erau de fapt Dumnezeu si Sf. Petru, au remarcat saracia care domnea la Ignat in casa. Au vazut copiii care plangeau de foame si pe mama care ii amagea spunandu-le ca a pus ceva la copt in cuptor. Un batran i-a spus acesteia sa deschida cuptorul si a gasit inauntru o paine mare. Vazand cum doua lumanari se aprind in fata lor, Ignat a inteles cine sunt acesti batrani si a ingenuncheat in fata lor. Dumnezeu i-a cerut sa IL urmeze, asigurandu-l ca va avea el grija de copii. Tufa din gradina inverzise, semn ca pacatul ii fusese iertat. A umblat Ignat cu cei doi prin lume ani multi, pana cand intr-o zi a intalnit o trasura cu boieri bogati. Dumnezeu i-a spus ca acestia sunt copiii sai si l-a dezlegat sa plece cu ei.
     La fel ca in toate sarbatorile majore, de Ignat nu se lucreaza, iar femeile care nu respecta acest lucru sunt pedepsite de Inatoarea, un personaj asemanator Joimaritei.
     Ziua de Ignat este in mod special consacrata taierii porcului, acest ritual este o ramasita straveche a credintei ca la schimbarea anului trebuie sa se faca sacrificii, oamenii temandu-se ca altfel Soarele nu va mai rasari. In timpuri stravechi, porcul simboliza spiritul graului si al vegetatiei in general. Se spune ca porcii care nu sunt taiati acum, nu se mai ingrasa. Taierea porcului se face intr-un anumit moment al zilei, de obicei dimineata. In credinta populara se spune ca in noaptea de dinaintea zilei de Ignat, porcii isi viseaza moartea sau se viseaza cu margele rosii la gat. La taiatul porcului nu trebuie sa fie de fata oameni milosi, pentru ca atunci porcul moare greu, iar carnea nu mai e buna, cand se taie porcul, se spune: "Ignat, Ignat, porc umflat". Dupa taierea porcului, se cantareste capul acestuia, spunandu-se ca trupul este de 10 ori mai greu, cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, pentru a fi feriti de boli. In cazul in care porcul taiat a fost negru, sangele sau se aduna intr-o strachina cu mei si cand se usuca i se da foc, afumandu-se cu el copiii, ca sa-i scape de sperietura, iar untura obtinuta de la porcul negru este buna pentru facut vraji.
     Ajunul Craciunului (24 Decembrie): in ajunul Craciunului, se merge la colindat pe la casele gospodarilor. Denumirea de ,"colinda" provine de la latinul "calendae". La colindat se merge in cete, iar cetele se formeaza cu mult timp inainte, acestea au un conducator bine stabilit si se intalnesc la o casa unde se face si sezatoare. Cetele joaca un rol foarte important in transmiterea din generatie in generatie a obiceiurilor, spunandu-se ca, atunci cand intra in ceata, un tanar trece in randul flacailor. Pe de alta parte, in unele locuri se crede ca feciorul intrat in ceata este parasit pentru 6 saptamani de ingerul sau pazitor, in tot acest timp, el nu are voie sa intre in biserica, iar daca ar muri in aceasta perioada, ar fi considerat pagan. Ceata, formata din 2-3 pana la cateva zeci de colindatori, ca reprezentanta a colectivitatii, merge din casa in casa, mai putin la casele indoliate, purtand urari de bine. Gazda casei era intotdeauna intrebata daca primeste colinda, iar celor care nu primeau li se spuneau strigaturi batjocoritoare. Colinda se canta intai la usa sau la fereastra, vestind sarbatoarea. Apoi se canta in casa ,colinda cea mare, colinda gospodarului. Colindatorilor li se daruia bautura si mancare - colaci impodobiti, carne afumata, carnati, rachiu sau vin.
     Avand in vedere faptul ca urmeaza o perioada in care se crede ca spiritele mortilor coboara pe pamant alaturi de cei vii, pe masa din ajunul Craciunului se pune hrana si pentru morti - turte inmuiate in sirop de zahar si presarate cu nuca pisata, coliva (grau fiert cu miere) sau prune fierte. In dimineata Craciunului, toate acestea se dau de pomana.
     Craciunul (25 Decembrie): Craciunul este atat o sarbatoare de sorginte crestina, cat si pagana. De Craciun se sarbatoreste nasterea Domnului, iar la romani se sarbatorea nasterea zeului Mithra, importat din Orient de soldatii romani, aceasta sarbatoare purta numele de Natalis Solis Invicti. Tot in aceasta perioada, intre 17 si 23 decembrie, se sarbatoreau Saturnaliile romane.
     Pe masa de Craciun gospodarii pun colaci, covrigi si covrigei, acestia sunt oferiti si colindatorilor, preotului, se trimit la nasi si la moasa si se dau de pomana pentru morti. Colacii sunt uneori insotiti de carne de porc, sarmale si sticle de vin.
     In traditia romaneasca, Mos Craciun este un mos cu barba alba, pastor si frate cu Ajun., acesta vine calare pe un cal alb si schiop. Obiceiul pomului impodobit si a darurilor de Craciun nu e de origine populara, fiind importat destul de tarziu spre sfarsitul secolului al XIX-lea din Occident.
     O legenda il prezinta ca pe un om bogat pe care Maica Domnului il roaga sa o ajute atunci cand ii vine timpul sa nasca, aflandu-se in fata casei sale. Craciun refuza, insa sotia sa, Craciuneasa, o femeie miloasa, o cheama pe Maica Domnului in grajd si o ajuta sa nasca. Atunci cand se intoarce in casa, Craciun remarca sangele de pe mainile sotiei sale si ii pedepseste neascultarea, taindu-le de la cot. Maica Domnului insa ii spune sa isi puna mainile in apa in care a fost scaldat Iisus, iar Craciuneasa se alege cu maini noi de aur. Craciun, impresionat de minunea petrecuta in fata sa, se crestineaza si devine astfel primul sfant (al doilea fiind Sf. Nicolae).
     Noaptea Anului Nou: in trecutul indepartat, Anul Nou s-a celebrat mai intai toamna dupa care primavara, crezandu-se ca in zilele in care se face trecerea de la un an la altul, momentele care marcau egalitatea zilei cu noaptea (echinoctiile) fortele naturii pot influenta viata oamenilor. Inceputul noului an a fost legat si de inceputul unui nou ciclu de vegetatie, lucru care explica sarbatorirea sa la data de 1 martie.
     In traditia populara anul este o personificare a Soarelui, cultul solar l-a inlocuit in epoca bronzului pe cel al fertilitatii si se numeste An Vechi inainte de a muri la miezul noptii si An Nou dupa ce renaste.
     La daci Anul Nou era probabil fixat la data de 1 martie, insa printr-o masura administrativa, romanii l-au mutat la data de 1 ianuarie, caci la ei noul an incepea odata cu intrarea in functie a noilor consuli.
     In folclorul romanesc trecerea de la un an la altul e marcata printr-un ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie), care constituie un prilej pentru desfasurarea celor mai bogate sarbatori populare, cele 12 zile simbolizeaza cele 12 luni pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste si apoi moare. De altfel si sfintii urmeaza in traditia folclorica acelasi tipic: la inceputul anului apar sfintii tineri, apoi urmeaza sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, "mosii". Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. A doua perioada se caracterizeaza prin practici de divinatie, de alungare a spiritelor malefice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
     In noaptea dintre ani taranii nu dorm, deoarece se spune ca acela care doarme va fi lenes tot anul, aceasta este noaptea in care se fac practici de gonire a spiritelor malefice, de purificare. Pentru aceasta, se trec vitele prin foc, se arde rasina sau produse urat mirositoare, oamenii sar peste foc, se stropesc cu apa, se scalda in rau, se ung pragurile usilor, animalele si toata familia cu usturoi, se face zgomot mare pentru a speria duhurile rele. Flacaii, organizati in cete, merg cu Plugusorul sau cu Buhaiul sau fac jocuri cu masti. Dupa unele pareri, jocurile cu masti din ajunul Anului Nou simbolizeaza spiritele strabunilor. Jocurile mimice, cu masti de animale sau cu personaje travestite sunt cele mai vechi creatii ale teatrului popular. In noaptea de Anul Nou fetele incearca sa-si gaseasca in vis ursitul, punandu-si putin busuioc sub limba inainte de a se culca. Batranii, asezati langa foc, incearca sa vada in foile de ceapa, in lemnele carbonizate de stejar si fag si in felul in care e vremea, cum va fi anul urmator, pentru aceasta, iau 12 felii de ceapa, umpland-o pe fiecare pe jumatate cu sare pisata. Fiecare foaie de ceapa este numita dupa o luna a anului. In dimineata zilei urmatoare, de Sf. Vasile, se "citesc" foile de ceapa. Daca in felie se afla mai multa apa, luna respectiva va fi ploioasa. Daca sarea este la fel ca in seara anterioara, in luna aceea va fi seceta. Luna corespunzatoare feliei in care sarea e jumatate uscata, jumatate umeda, va fi schimbatoare.
     Alta modalitate de a ghici viitorul este aceea care foloseste carbunii facuti dintr-un singur lemn, acestia se pun pe vatra si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. In dimineata urmatoare, se verifica starea acestora. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine vara urmatoare. Daca insa carbunele este intact, cereala respectiva nu va rodi. Atunci cand este jumatate facut cenusa, painea va fi saraca.
Din batrani se povesteste ca in aceasta noapte se vad arzand comorile ingropate, insa nu se pot dezgropa in siguranta decat cele care se vad dupa miezul noptii, tot acum se deschid cerurile, insa doar oamenii buni la suflet pot vedea acest lucru.
     Plugusorul: este una din cele mai frumoase si mai vechi datini romanesti fiind vorba de un stravechi obicei agrar, simbolizand principala ocupatie a taranilor romani. In ajunul sau chiar in ziua Anului Nou, ceata de flacai, inarmata cu bice, clopote si un plug sau buhai, pleaca prin sat cu Plugusorul, pentru a ura belsug in agricultura. Bicele si harapnicele se fac din fuior de canepa si sunt groase, pentru ca, atunci cand pocnesc, sa rasune cat mai departe. In trecut se folosea un plug adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici sau hartie colorata, tras de doi sau patru boi, si ei impodobiti. Mai recent a inceput sa se foloseasca un plug in miniatura, o reprezentare simbolica. Atunci cand se foloseste un plug adevarat, in curtea gospodarului se trage o brazda. Urarea Plugusorului se termina prin aceleasi daruri ca si colindele: colaci, nuci, mere, pere, bani sau altele.
     Turca, bourita sau cerb: in aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si purtat de un flacau, insotit de personaje mascate. Mastile sunt din lemn sau din piele de oaie, capra si iepure. Feciorul care poarta capul de animal sta ascuns sub un covor sau o fata de masa si actioneaza obiectul printr-o sfoara. El se sprijina intr-un bat pe care este asezat capul cu doua coarne impodobite cu clopotei, beteala si panglici. Se dansa pe cantec de fluier sau cimpoi. Dupa trecerea Anului Nou, animalul reprezentat era impuscat si inmormantat simbolic. In Moldova, capra, camila sau cerbutul au coarne mai mici si mai putin impodobite si sunt insotite de alte masti de animale (lup, vulpe, urs, cal, cocos, paun, cocor etc) si de personaje travestite, fiind acompaniate de fluier sau vioara.
     Vasilca: tiganii obisnuiau sa numeasca,Vasilca ursii domesticiti pe care ii jucau prin sate, dar acelasi nume era dat si porcilor. De acolo provine denumirea obiceiului: Vasilca era o capatana de porc, impodobita in diverse feluri. Pentru aceasta, se foloseau flori, panglici sau verdeturi. In ajunul sau dimineata Anului Nou, tiganii se duceau la colindat cu Vasilca. In vremurile demult apuse, cand tiganii erau inca sclavi, cereau de la domni capul porcului taiat de Craciun, acesta era impodobit, iar in ajun sau chiar de Anul Nou era purtat pe la casele oamenilor, care le dadeau bani. Astazi, capul porcului se impodobeste cu cercei, margele, bani, flori artificiale, beteala, basmale de matase si o oglinda. Tiganii le ureaza oamenilor ca porcul cel gras sa le aduca un an nou si imbelsugat. In schimb, stapanul casei le ofera colaci, vin, carne de porc sau bani.
     Decembrie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Septembrie.