MANIFESTUL UNUI POPOR CARE NU MAI ÎNȚELEGE NIMIC
Nu mai înțeleg nimic. Dar poate tocmai de-asta încep să înțeleg totul.
Am crescut crezând că trăiesc într-o țară. Că avem guvern, parlament, economie, suveranitate, profesori, academicieni și patrioți. Azi îmi dau seama că totul a fost o piesă de teatru prost regizată.
L-ați împușcat pe Ceaușescu pentru că „submina economia”, deși România nu avea niciun leu datorie externă. Azi avem peste 160 de miliarde euro datorie și nu mai produceți nici măcar un cui. Cine subminează azi economia? Cine e următorul care va fi judecat? Ah, stați… nu mai judecă nimeni pe nimeni. Că doar trăim în „democrație”.
Ceaușescu era dictator. Dar azi avem 600 de democrați cu imunitate și 0 responsabilitate. Avem sute de agenții, comisii, ministere și niciun plan. Nicio direcție. Doar ordine venite de la Bruxelles și sloganuri traduse prost din engleză.
Nu mai înțeleg nimic.
Dar știu că suntem conduși de niște manageri de colonie, nu de oameni de stat. Niște „guvernanți” care nu guvernează nimic. Doar semnează ordine venite pe email de la stăpâni. Și mai postează pe Twitter câte un steag curcubeu sau un mesaj despre „combaterea urii”.
Ce a mai rămas din România? Un magazin second-hand.
Industria? Rămasă pe Youtube, în filme alb-negru.
Agricultura? Vândută. Sclavii români lucrează azi pe pământurile altora, pe banii altora, pentru profiturile altora.
Pădurile? Tăiate, exportate, iar în locul lor crește cancer și depresie.
Sănătatea? O ruletă rusească cu paracetamol.
Educația? O glumă sinistră în care se predă „diversitate” în loc de istorie, și „reziliență” în loc de logică.
Armata? Subordonată NATO, dotată cu morală de carton și gloanțe cu termen de expirare.
Politica externă? Un pupat de papuci internațional, cu mânuțele la spate și spatele plecat.
România e un hypermarket de ieftinituri, în care poporul e la raionul „reduse – pe cale de dispariție”.
Ce face Guvernul? Împrumută și îngenunchează.
Când n-aveți bani, nu construiți, ci împrumutați. Când aveți criză, nu inovați, ci închideți. Când poporul urlă, nu ascultați, ci cenzurați.
Sunteți guvernul Excel-ului: dați cu copy-paste la directive, cu copy-paste la impozite, cu copy-paste la lozinci. Nu gândiți nimic. Nu simțiți nimic. Nu aparțineți de nimic.
Suntem conduși de niște birocrați cu dosar de securitate, nu de lideri cu coloană.
Ați transformat „guvernarea” în actul de a tăia, vinde, ceda, îngenunchea. Sunteți niște vânzători de țară cu cravată și conturi în Cipru. Fără sânge, fără rușine, fără patrie.
Ce-ați făcut cu România? Ați transformat-o în rușinea fiilor ei.
Eu, care am crescut cu manuale de istorie în care mi se spunea despre Decebal, Ștefan, Mihai, Horea, Avram Iancu – acum îmi e rușine să spun că sunt român. Nu pentru că sunt român. Ci pentru că trăiesc în ruinele unei patrii călcate în picioare de propriii ei conducători.
Când văd că românii mor la cozi la oncologie, dar guvernanții se vaccinează cu prioritate și merg la forumuri mondiale cu escortă; Când văd că în România copilul învață că nu are sex, dar are „drepturi” să se definească în funcție de lună; Când văd că 5 milioane de români au plecat din țară, dar statul îi cheamă „diaspora de aur” doar când e campanie electorală…
…îmi vine să urlu: Asta e țara mea? Sau un experiment social cu steag tricolor?
Eu sunt nebunul? Sau voi sunteți trădătorii?
Poate că eu sunt confuz. Poate că-s rămas în trecut. Poate că-s învechit, retrograd, habotnic, conspiraționist, needucat. Poate că nu înțeleg economia modernă, politica externă, digitalizarea și tranziția verde.
Dar am o întrebare simplă:
Dacă Ceaușescu a fost împușcat pentru că „a distrus țara”...
Ce pedeapsă merită voi, care ați ras-o de pe hartă?
Patriotismul a devenit crimă. Patriotul – suspect de serviciu.
În România de azi, dacă ești patriot, ești extremist. Dacă vorbești despre suveranitate, ești rusofil. Dacă vrei ca românii să trăiască bine la ei acasă, ești populist.
În schimb, dacă vinzi țara bucată cu bucată – ești „reformist european”. Dacă o îndatorezi pe 100 de ani – ești „responsabil fiscal”. Dacă pleci în Dubai cu amantele – ești „om de afaceri”. Dacă distrugi familia, credința, cultura – ești „progresist”.
În România voastră, trădarea e diplomă. Iar loialitatea față de țară e boală psihică.
Manifestul final.
Noi, cei care nu mai înțelegem nimic,
Noi, cei care nu mai avem iluzii,
Noi, cei care nu mai vrem să tăcem,
spunem clar:
Țara asta nu e a voastră. Nu v-am dat-o, n-ați câștigat-o, n-ați ridicat-o.
Voi n-ați clădit nimic. Ați moștenit un stat funcțional și l-ați distrus bucată cu bucată.
Voi n-ați făcut istorie. Ați călcat-o în picioare.
Și dacă Ceaușescu a fost împușcat pentru că a distrus țara, atunci pe voi ar trebui să vă judece istoria la nivel planetar. Pentru că ați distrus un popor.
Concluzie? N-avem. Doar o întrebare finală:
Dacă România ar fi o afacere,
Ce CEO ar rămâne în funcție după asemenea dezastru?
Și totuși, voi sunteți încă acolo. Zâmbind. Semnând. Vânzând.
Dar țineți minte:
Noi nu mai înțelegem nimic – dar tocmai de-asta începem să vedem totul.
